ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 603/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față, declarat în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Recurentul I.A. a învestit această instanță

la data de 9 octombrie 2009 cu o cerere de recurs împotriva Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1197/10 iulie 2009 de validare a

concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor

și a Deciziei nr. 23359/1154/2009 a aceluiași intimat, prin care i s-a respins

plângerea formulată la data de 2 iulie 2009.

Ulterior, prin

precizările formulate la data de 18 decembrie 2009, a indicat că cele două acte

administrative atacate sunt Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 1353/9 iulie 2009 și Hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii fără număr din data de 10 septembrie 2009, prin care i s-a

soluționat petiția înregistrată sub nr. 23359/1154/2009.

În motivarea căii de

atac exercitate, recurentul a arătat că intimatul a adoptat hotărârea de

validare a rezultatelor concursului din data de 31 mai 2009, de promovare pe

loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, în mod nelegal, în condițiile

în care rezultatele acestui concurs nu erau finale. Afirmă că a formulat o

contestație la barem care viza întrebarea nr. 9 din grila 4, proba practică,

materia Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, contestație care nu

a fost soluționată de comisia de specialitate. Omisiunea soluționării

contestației sale a fost adusă la cunoștința intimatului la data de 2 iulie

2009 și ulterior la data de 7 iulie 2009 dar petiția sa a fost calificată

greșit și, ca urmare, a primit o rezolvare nelegală.

Conchizând,

recurentul susține că a fost vătămat în dreptul său de carieră iar ca

modalitate de reparație echitabilă solicită acordarea punctajului aferent

întrebării respective cu consecința adiționării a 0,5 puncte la nota finală și

promovarea sa pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița.

formulate de Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea

depusă la termenul din 22 ianuarie 2010, intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil

și în subsidiar, ca neîntemeiat.

Intimatul a arătat că

recurentul nu poate exercita calea de atac special reglementată de dispozițiile

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al

Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare împotriva soluției

pronunțate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 10

septembrie 2009 privitoare la respingerea ca inadmisibilă a plângerii

prealabile formulate de acesta împotriva proceselor-verbale ale Comisiilor de

soluționare a contestațiilor la barem.

Cât privește recursul

declarat împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

1353 din 9 iulie 2009, intimatul a formulat apărări de fond, afirmând că este

legală, câtă vreme din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 2 iunie

2009 rezultă implicit că a fost analizată și contestația recurentului, fiind

respinsă ca nefondată. Intimatul consideră că dispozițiile legale aplicabile nu

instituie obligația motivării de către comisiile de contestații la barem a

admiterii sau respingerii contestației.

De asemenea, niciuna

dintre dispozițiile legale aplicabile nu prevede posibilitatea reevaluării

contestațiilor la barem iar instanța de judecată nu are abilitarea legală de a

interveni și cenzura baremele definitiv stabilite de Comisiile de soluționare a

contestațiilor.

Înaltei Curți

În temeiul art. 13

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar actele atacate

precum și documentația care a stat la baza emiterii lor.

Ambele părți au

formulat concluzii scrise și au depus jurisprudență relevantă în materie.

și de drept reținute de Înalta Curte în soluționarea recursului

Recurentul I.A. este

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni.

El a participat a

concursul de promovare în funcții de execuție organizat de Consiliul Superior

al Magistraturii la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița.

Din Hotărârea nr.

1353/9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că

la unitatea de parchet în discuție a fost scos la concurs un post vacant de

procuror pentru promovarea pe loc, pentru care au optat doi candidați, în

privința cărora comisia de organizare a concursului a constatat îndeplinirea

condițiilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

Prin această hotărâre

s-au validat rezultatele obținute de cei doi candidați, I.A. și P.D.M.,

dispunându-se promovarea celui de-al doilea, care a obținut media mai mare.

Din tabelul de

clasificare rezultă că notele finale ale candidaților au fost: recurentul -

8,60; celălalt procuror - 8,90.

Cadrul normativ în

vigoare la data organizării concursului era asigurat de dispozițiile art. 43 -

47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

precum și de prevederile cuprinse în Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor

(Regulamentul) aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 659 din 3 iulie

2008.

Potrivit art. 20

alin. (4) din Regulament, candidații au posibilitatea formulării de contestații

la baremele de evaluare și notare într-un termen de 24 ore de la afișarea

baremelor. Contestațiile se depun la Institutul Național al Magistraturii și se

soluționează în termen de 24 de ore, potrivit art. 14 alin. (1) din același

Regulament.

După examinarea

tuturor contestațiilor la barem de către Comisiile de contestații constituite

pentru disciplinele de concurs, sub coordonarea președintelui comisiilor, se

stabilesc baremele definitive, pe baza cărora se evaluează lucrările tuturor

candidaților.

Recurentul I.A., care

a avut spre rezolvare grila nr. 4 de concurs, a formulat contestație la barem,

la proba practică, indicând numărul întrebării contestate: 9 și disciplina:

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Demersul său judiciar

a fost generat de faptul că nici din procesul-verbal din data de 2 iunie 2009

întocmit de Comisia de contestații - disciplina Jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului cu privire la contestațiile la baremul de evaluare și notare

și nici din Anexele cuprinzând motivările soluțiilor adoptate, nu rezultă că a

fost examinată și contestația sa, privind întrebarea nr. 9, proba practică,

CEDO, parchete de pe lângă tribunale.

Analizând aceste

înscrisuri Înalta Curte constată că la disciplina Jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului, Comisia de contestații a grupat contestațiile formulate

în funcție de soluția adoptată, împărțindu-le în trei categorii:

a) contestații

tardive;

b) contestații

admise;

c) contestații

respinse ca nefondate.

Toate soluțiile au

fost motivate în anexe, în mod distinct, prin indicarea numărului întrebării,

grilei și gradului instanței, respectiv parchetului pentru care s-a optat, cu

excepția întrebării contestate de recurent, care în configurația Grilei nr. 1

de concurs avea, de asemenea, nr. 9 (la proba practică).

În acest context va

fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la examinarea „implicită” a

contestației recurentului, dedusă din sintagma „Respinge restul contestațiilor

ca nefondate”, câtă vreme, potrivit anexei, și contestațiile respinse au fost

motivate.

Este real că la data

organizării concursului, 31 mai 2009, regulamentul de concurs nu conținea in

claris obligația motivării soluțiilor de către comisiile de contestații.

Această obligație a fost stipulată în cuprinsul art. 20 alin. (4) din

Regulament abia prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 2150/2009 publicată în M. Of. la data de 21 ianuarie 2010.

Cu toate acestea,

pentru a exista garanția unei examinări efective a contestațiilor și din rațiuni

de transparență, toate comisiile de contestații „au procedat la motivarea

tuturor soluțiilor adoptate atât în ceea ce privește contestațiile admise, cât

și cele respinse, însă aceasta s-a efectuat ulterior publicării baremului

definitiv, întrucât termenul de soluționare a contestațiilor la barem prevăzut

de art. 20 din regulament este de 24 de ore și nu permite și motivarea acestora

având în vedere numărul mare de contestații înregistrate” (citat din Nota

privind promovarea judecătorilor și procurorilor admiși la concursul de

promovare în funcții de execuție, efectivă și pe loc, desfășurat la data de 31

mai 2009, înregistrată la nr. 1824/6501/1154/2009 întocmită de Direcția Resurse

Umane și Organizare - Biroul Concursuri, din cadrul Consiliul Superior al

Magistraturii).

Recurentul I.A.

figurează pe lista anexă a candidaților care au formulat contestație la

disciplina respectivă dar întrebarea contestată nu se regăsește între cele

examinate de comisie (și după caz admise, respectiv respinse).

Prin urmare, singura

concluzie logică este că recurentul nu a beneficiat în mod real de dispozițiile

art. 20 alin. (4) din Regulament, în condițiile în care contestația sa nu a

fost soluționată de Comisia de contestații.

A) Referitor la

Hotărârea fără număr a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data

de 10 septembrie 2009

În ședința Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii din data de 10 septembrie 2009 s-a

hotărât respingerea plângerii prealabile formulate de I.A., procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, împotriva proceselor-verbale ale

Comisiilor de soluționare a contestațiilor la barem pentru examenul de

promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009, ca inadmisibilă.

Această hotărâre

intră în sfera celor care vizează cariera și drepturile magistraților, așa

încât recursul este admisibil potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr.

317/2004.

Soluția adoptată de

intimat s-a fundamentat pe punctul de vedere al Direcției Legislație

Documentare și Contencios nr. 23359/1154/2009 care a calificat petiția

recurentului din data de 2 iulie 2009, înregistrată la intimat sub nr.

1/23359/1154/6 iulie 2009, ca reprezentând o „plângere prealabilă” îndreptată

împotriva proceselor-verbale ale Comisiilor de soluționare a contestațiilor la

barem.

În realitate, petiția

recurentului avea ca obiect încunoștiințarea intimatului despre omisiunea

Comisiei de contestații de a-i examina contestația și conținea solicitarea de a

se adopta o hotărâre-remediu pentru cazul particular semnalat. Incidentul

analizat poate fi circumscris acelora la care se referă art. 9 pct. 17 din

Regulament: „orice situație deosebită a cărei rezolvare nu este prevăzută în

prezentul regulament” și intră în competența intimatului Consiliul Superior al

Magistraturii să adopte cea mai potrivită soluție administrativă pentru

reglementarea situației create.

În orice caz, nici

intimatul și nici instanța de judecată nu se pot substitui Comisiei de

Contestații și nu pot analiza pe „fondul” ei contestația rămasă nesoluționată.

Este însă atributul

Înaltei Curți de a hotărî ca intimatul să examineze fondul petiției anterior

indicate, în sensul de a rezolva aspectele prezentate de recurent.

Soluția Înaltei Curți

este în acord cu Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia

verificării legalității unei proceduri în fața unei comisii de admitere, care,

de exemplu, în Cauza van Marle și alții contra Olandei, a stabilit că poate

viza numai „arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură”. Or,

aspectul analizat reprezintă tocmai un „viciu de procedură” în sensul

jurisprudenței citate.

B) Referitor la

Hotărârea nr. 1353 din data de 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii

Legalitatea acestui

act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 se

examinează în raport cu cadrul normativ și factual existent la data adoptării

sale.

Din această

perspectivă, Înalta Curte constată că nu există argumente consistente care să

conducă la concluzia că trebuie aplicată sancțiunea extremă, a anulării

Hotărârii nr. 1353 din data de 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii. O astfel de soluție ar crea o stare de incertitudine până la

rezolvarea petiției recurentului și ar afecta drepturile câștigate de

magistratul promovat, care, de altfel, nici nu a fost parte în litigiul de

față.

În plus, recurentul

nici nu a indicat dispoziția legală pe care ar fi încălcat-o intimatul, ci doar

a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Decizia nr. 3289

din 27 iunie 2007 și Decizia nr. 953 din 19 februarie 2009 - considerând că

situația magistraților din respectivele cauze este similară cu a sa.

Analizând cele două

decizii, Înalta Curte constată însă că situația de fapt reținută în acestea

este diferită de cea reținută în prezentul recurs.

La concursul din 4

februarie 2007 s-a creat o inechitate între candidați, fiind dezavantajați cei

care au optat pentru disciplina la care nu au fost anulate întrebări din grila

de concurs fiindcă, a reținut instanța de recurs, comisiile de contestații au

hotărât fără nicio bază legală să acorde puncte din oficiu pentru toți

candidații care au susținut concursul la disciplinele cu subiecte eronate.

Din această expunere

succintă rezultă cu claritate că în cauza de față nu se pot invoca, cu titlu de

precedent judiciar, hotărârile judecătorești menționate.

În fine, împrejurarea

că Hotărârea nr. 1353/9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nu va fi anulată, nu constituie un impediment pentru intimat ca

subsecvent rezolvării petiției recurentului înregistrată sub nr. 23359/1154/6

iulie 2009, să dispună, pe cale administrativă, remedii adecvate cu privire la

situația acestuia.

soluției adoptate

Pentru toate

considerentele expuse la pct. 4 în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr.

317/2004 raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul

declarat împotriva Hotărârii fără număr din data de 10 septembrie 2009 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care va fi anulată cu consecința

obligării intimatului de a soluționa pe fond petiția recurentului. În același

timp, constatând că nu au fost identificate motive de nelegalitate, se va

respinge recursul declarat împotriva Hotărârii nr. 1353 din 9 iulie 2009 a

aceluiași intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de I.A. împotriva Hotărârii fără număr din data de 10 septembrie 2009

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pe care o anulează.

Obligă intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii să soluționeze pe fond petiția recurentului

înregistrată sub nr. 23359/1154/6 iulie 2009.

Respinge recursul

declarat de I.A. împotriva Hotărârii nr. 1353 din 9 iulie 2009 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2010.