ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5582/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5582/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei.
Conținutul
Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2203/2009 ce
formează obiectul recursului de față
prin Hotărârea nr.
2203 din 17 decembrie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:
- a
respins cererea de amânare formulată de domnul D.P.C., judecător la Judecătoria
Iași;
- a
invalidat rezultatul obținut la concursul de promovare în funcții de execuție
din data de 31 mai 2009 de domnul D.P.C., judecător la Judecătoria Iași, pentru
neîndeplinirea condițiilor de participare la concurs, ca urmare a respingerii
recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 922 din 21 mai 2009 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii;
- a
promovat pe loc pe doamna judecător G.G.L. de la Judecătoria Iași pe postul
indisponibilizat de la Tribunalul Iași, începând cu data de 15 iulie 2009.
Pentru a
hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în
esență, că printr-o hotărâre anterior adoptată, cu nr. 1266 din 09 iulie 2009,
s-a dispus validarea rezultatelor obținute de candidații care au participat la
concursul pentru promovarea pe loc la Tribunalul Iași, mai puțin pentru domnul
judecător D.P.C., de la Judecătoria Iași, pentru care s-a hotărât amânarea
validării rezultatului obținut, până la
soluționarea
recursului declarat de către acesta împotriva Hotărârii Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 922 din 21 mai 2009.
Urmare
efectului suspensiv generat de recursul declarat de către domnul judecător D.P.C.
împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 922 din
21 mai 2009, prin Hotărârea nr. 84 din 25 mai 2009, Comisia de organizare a
concursului, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) și (8) din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, a hotărât că domnul judecător poate
participa la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 31 mai
2009.
În
urma
susținerii concursului de promovare domnul judecător D.P.C. a obținut nota 8,40
clasându-se pe poziția a 4-a pentru promovarea pe loc la Tribunalul Iași.
Recursul
declarat de domnul judecător D.P.C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 92/2009 a fost ulterior respins ca nefondat, prin
decizia civilă nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin
cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 35646/1154
din 15 decembrie 2009, domnul judecător D.P.C. a solicitat amânarea discutării
notei prin care s-a propus invalidarea rezultatului obținut de domnia sa la
concursul de promovare în funcții de execuție din data de 31 mai 2009, pe motiv
că a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal.
Dat fiind
caracterul irevocabil al deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin
care a fost respins ca nefondat recursul declarat de domnul judecător D.P.C.,
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca neîntemeiată această
cerere de amânare formulată de către domnul judecător D.P.C.
Totodată,
având în vedere soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus și invalidarea
rezultatului obținut de domnul judecător D.P.C. la concursul de promovare în
funcții de execuție din data de 31 mai 2009, pentru neîndeplinirea cumulativă a
condițiilor de participare la concurs.
În
fine, s-a
dispus ca locul vacant indisponibilizat prin Hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 1266 din 09 iulie 2009, până la soluționarea
recursului anterior declarat de domnul D.P.C., să fie ocupat, în limita celor 4
posturi scoase la concurs pentru promovarea pe loc la Tribunalul Iași, de
următorul candidat, în ordinea mediilor obținute.
În
acest
sens, doamna judecător G.G.L., prin memoriul înregistrat sub numărul
1/35646/1154/2009 a solicitat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să
dispună promovarea sa pe loc la Tribunalul Iași, ca urmare a respingerii
recursului formulat de domnul D.P.C. și a invalidării rezultatului obținut de
aceasta la concursul de promovare.
Ținând
cont de cele menționate, Plenul a dispus promovarea pe loc la Tribunalul Iași,
a doamnei judecător G.G.L. de la Judecătoria Iași.
Motivele
de recurs înfățișate de recurentul D.P.C.
Împotriva
Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2203 din 17
decembrie 2009, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, a declarat
recurs D.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și solicitând
instanței de contencios administrativ să dispună anularea acesteia pe motiv că
a fost emisă cu încălcarea drepturilor sale câștigate ca urmare a promovării
unui recurs anterior.
În
motivarea
căii de atac exercitate, în esență, în contextul unei succinte prezentări a
situației de fapt, recurentul a susținut următoarele:
În
ciuda
faptului că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5120 din 13
noiembrie 2009 s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat
împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,
reținându-se că nu îndeplinește condiția minimă de vechime pentru a se putea
valida participarea sa la concursul de promovare în funcții de execuție,
justifică în continuare un interes în cauza de fa
ț
ă întrucât a obținut
o notă ce îi permite să ocupe unul din cele patru locuri scoase la concurs la
Tribunalul Iași; prin Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Colegiului
Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat
caracterul discriminatoriu al dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr.
303/2004 prin instituirea unui tratament diferențiat din perspectiva
principiilor egalității și al nediscriminării;
-
împotriva deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 a fost promovată calea
extraordinară de atac a revizuirii, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr.
554/2004, motiv pentru care s-a solicitat amânarea luării oricărei măsuri de
către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii până la soluționarea
acestei cereri ce se judecă cu celeritate;
-
hotărârea atacată este de natură a-i leza drepturile obținute în urma
susținerii unui concurs întrucât, în ipoteza admiterii cererii
de
revizuire nu își mai poate valorifica rezultatul, locul urmând a fi ocupat de o
altă persoană, cu rezultat mai slab decât al său.
Întâmpinarea
formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii
Intimatul
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care, în
principal, a solicitat respingerea recursului de față ca lipsit de interes iar
în subsidiar, ca nefondat.
Cu
referire la excepția lipsei de interes intimatul a susținut că în situația
concretă în care se regăsește recurentul, interesul acestuia în a solicita și
obține anularea hotărârii în discuție nu subzistă, acesta neputând obține
folosul practic urmărit și anume promovarea concursului susținut la data de 31
mai 2009.
În
subsidiar
s-a arătat că soluția adoptată prin actul administrativ contestat în cauză este
legală în condițiile în care s-a reținut că efectul suspensiv al recursului
promovat de petent împotriva Hotărârii nr. 922 din 21 mai 2010 operează numai
până la soluționarea recursului, conform art. 29 alin. (8) din Legea nr.
317/2004, ceea ce s-a și realizat prin pronunțarea de către Înalta Curte de
Casație și Justiție a deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie 2009.
Soluția
și considerentele instanței de recurs
Analizând
actele dosarului, susținerile părților și raportat la dispozițiile legale
incidente în materie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru
considerentele expuse în cele ce urmează.
Înalta
Curte reține, cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ. că nu se impune
respingerea recursului de față ca lipsit de interes câtă vreme, prin motivele
de recurs înfățișate recurentul D.P. a menționat dreptul subiectiv a cărui
afirmare și realizare o urmărește, drept care este personal și direct și
totodată născut și actual, în sensul în care cerințele pe care interesul
trebuie să le îndeplinească pentru existența dreptului la acțiune au fost
cristalizate și în doctrină.
Recursul
de față este însă nefondat câtă vreme, Înalta Curte apreciază că soluția
pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea
contestată în cauză este legală.
Adoptarea
acestei hotărâri succede deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie 2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție prin care,
irevocabil,
s-a decis că recurentul nu a îndeplinit condiția minimă de vechime pentru
promovarea în funcție de execuție.
După cum
s-a reținut în actele administrative succesiv adoptate la nivelul Consiliului
Superior al Magistraturii participarea recurentului la concursul de promovare
în funcții de execuție din data de 31 mai 2003 s-a produs ca o consecință a
efectului suspensiv al recursului promovat împotriva Hotărârii nr. 922 din 21
mai 2009 prin care a fost menținută respingerea cererii de înscriere la
concurs, expres consacrat de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004.
Acest
efect suspensiv operează însă numai până la soluționarea recursului, după cum a
indicat și intimata.
Împrejurarea
că
recurentul a promovat, ulterior pronunțării deciziei nr. 5120 din 13 noiembrie
2009, prin care s-a respins recursul declarat împotriva Hotărârii Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 922 din 21 mai 2009 și calea
extraordinară de atac a revizuirii, nu este de natură a extinde efectele normei
legale, de strictă interpretare, dincolo de data judecării recursului,
respectiv după 13 noiembrie 2009.
Așa fiind,
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2203 din 17
decembrie 2009, ce formează obiectul recursului de față, prin care s-a respins
cererea recurentului de amânarea discutării notei având ca obiect propunerea de
invalidare a rezultatului obținut de recurent la concursul de promovare din 31
mai 2009, pentru neîndeplinirea condițiilor de participare, fundamentată
practic pe soluția Înaltei Curți (decizia nr. 5120 din 13 noiembrie 2009),
apare ca fiind emisă cu respectarea prevederilor legale aplicabile.
Totodată,
hotărârea Plenului în sensul promovării pe loc a unui alt judecător pe postul
ce fusese indisponibilizat la Tribunalul Iași începând cu data de 15 iulie
2009, apare a fi legală și justificată în contextul soluționării irevocabile în
ceea ce privește participarea recurentului la concursul de promovare pe posturi
de execuție, în sensul deja arătat.
De altfel,
ca un argument suplimentar în completarea celor deja prezentate, este de arătat
că și cererea de revizuire a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și
fiscal, nr. 5120 din 13 noiembrie 2009
a fost irevocabil respinsă prin decizia nr. 1616 din 19 martie 2010 a aceleiași
instanțe.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,
raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte va
respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul D.P.C., judecător în
cadrul Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de D.P.C. împotriva Hotărârii nr. 2203 din 17 decembrie 2009
a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2010.