ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1696/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 30 aprilie 2010, reclamanta F.S. a

chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Botoșani prin Primar, pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent bănesc la valoarea de piață în cuantumul stabilit

prin raportul de expertiză, prin înlăturarea procedurii de restituire prevăzută

de Legea nr. 247/2005.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat că, la data de 21 mai 2006, i s-a eliberat dispoziția nr. 1746

din 31 mai 2006 de către Primarul Municipiului Botoșani prin care s-a propus

acordarea de despăgubiri către F.P., F.E. și F.S. pentru suprafața de 767 m.p.,

teren situat în Botoșani, str. C.N.

A mai susținut

reclamanta că din anul 2006 și până în prezent, toate instituțiile statului

obligate a finaliza procedura de acordare a despăgubirilor au tergiversat

soluționarea cauzei, inclusiv Comisia Centrală pentru stabilirea

despăgubirilor, astfel încât, nerestituirea terenului și lipsa oricărei

despăgubiri, constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor,

care în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, vizează inclusiv

creanțele al căror titular demonstrează că acestea au bază suficientă în

dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o

speranță legitimă la reparație efectivă.

A mai arătat că, în prezent

Fondul Proprietatea nu a fost înregistrat la C.N.V.M. fiind încălcată obligația

prevăzută de art. 7 alin. (2), Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pârâtul Municipiul

Botoșani prin Primar a formulat întâmpinare la acțiunea promovată, invocând

excepțiile referitoare la lipsa competenței materiale a tribunalului în

soluționarea cauzei și lipsa calității procesuale pasive a Municipiului

Botoșani.

Prin sentința civilă nr.

2444 din 22 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă, au

fost respinse excepțiile de necompetență materială a tribunalului și cea a

lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a respins ca neîntemeiată

acțiunea civilă în daune formulată de reclamanta F.S..

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În legătură cu

excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată de pârât, instanța de

fond a constatat că aceasta nu este întemeiată întrucât cadrul procesual a fost

determinat de reclamantă, iar daunele solicitate depășesc 5 miliarde lei vechi.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța de fond a reținut că

pârâtul justifică calitatea procesuală pasivă, apreciată în contextul speței și

în funcție de temeiurile de drept invocate.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că reclamanta deține deja o dispoziție emisă în temeiul

Legii nr. 10/2001, prin care i s-a stabilit dreptul la despăgubiri în

echivalent pentru terenul în litigiu, că decizia și documentația au fost

înaintate către A.N.P.R., astfel încât la acest moment nu mai există temei

pentru a obliga pârâtul la o nouă despăgubire.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta F.S. criticând-o ca netemeinică și nelegală

întrucât prima instanță nu a analizat fondul cauzei, deoarece a avut în vedere

dispozițiile Legii nr. 247/2005, deși a solicitat ca cererea să-i fie analizată

făcând abstracție de acest act normativ.

Curtea de Apel

Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr.

44 din 1 martie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta F.S.

reținând în considerentele deciziei următoarele argumente:

Reclamanta a investit

instanța cu soluționarea unei cereri având ca obiect obligarea pârâtului la

acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent bănesc, la valoarea de piață a

imobilului, în cuantumul stabilit prin expertiza dispusă și efectuată în cauză.

A mai reținut

instanța de apel, că prin dispoziția nr. 1746 din 31 mai 2006, a fost

recunoscut dreptul reclamantei de a fi despăgubită pentru terenul în suprafață

de 767 m.p., situat în Municipiul Botoșani, C.N., urmând ca prin procedura

specială, Comisia Centrală să stabilească cuantumul despăgubirilor.

În aceste condiții,

având deja un drept recunoscut în baza legii speciale, reclamanta nu mai poate

solicita recunoașterea acelorași pretenții și pe calea dreptului comun, această

împrejurare conducând la obținerea de către reclamantă a unei duble reparații

pentru un singur prejudiciu.

Această perspectivă

este cu atât mai conturată, cu cât acțiunile emise de Fondul Proprietatea, în

procedura specială de care a uzat reclamanta, sunt tranzacționate la Bursa de

Valori București începând cu data de 25 ianuarie 2011.

Critica reclamantei

referitoare la faptul că prima instanță a analizat cererea prin prisma

dispozițiilor Legii nr. 247/2005, a fost respinsă ca neîntemeiată, cât timp, în

considerentele hotărârii atacate se reține că, pe calea dreptului comun, nu

există niciun temei de drept și niciun raport obligațional în baza căruia

pârâtul să fie obligat la plata despăgubirilor solicitate în acțiune.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta F.S. invocând motivele prevăzute de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a susținut următoarele

critici de nelegalitate.

Motivarea instanței

de apel că ar solicita o dublă reparație nu este întemeiată întrucât prin

cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent bănesc, conform raportului de expertiză, prin înlăturarea procedurii

administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005, care a condus la tergiversarea

soluționării cauzei timp de 6 ani.

A mai susținut

recurenta - reclamantă că instanța de apel a soluționat cauza în baza unor

motive străine de natura pricinii și cu aplicarea greșită a legii, întrucât a

arătat că Fondul Proprietatea nu era înregistrat la C.N.V.M. fiind încălcată

obligația prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, astfel că a

solicitat să se facă aplicarea directă a dispozițiilor comunitare referitoare

la proprietatea privată.

În continuare, recurenta

- reclamantă a făcut trimitere la practica judiciară, depusă în motivarea

acțiunii, respectiv acțiunea formulată de „P.A.”.

În raport cu cele

expuse, recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate și în rejudecare să-i fie admisă acțiunea așa cum a fost

formulată.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și având în

vedere normele de drept incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat

este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

În ceea ce privește

critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta nu

poate fi primită, întrucât decizia este amplu și temeinic motivată, răspunzând

tuturor motivelor de apel și făcând considerații argumentate cu privire la

situația de fapt și textele incidente în cauză.

Din lecturarea

considerentelor deciziei atacate nu rezultă că hotărârea ar cuprinde aspecte

contradictorii și străine de natura pricinii cum greșit susține recurenta –

reclamantă.

În fine, nici critica

referitoare la nelegalitatea deciziei sub aspectul înlăturării procedurii

instituite de Legea nr. 247/2005 – Titlul VII și a nefuncționalității Fondului

Proprietatea, nu este fondată.

Legea nr. 247/2005 a

scindat în două procedura administrativă de acordare a măsurilor reparatorii,

în sensul că, în fața unității deținătoare se emite doar decizie sau dispoziție

prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, iar

ulterior la Comisia Centrală se stabilește valoare finală a despăgubirilor și

se emite titlul de despăgubiri.

Or, decizia emisă de

Comisia Centrală este supusă cenzurii instanței de contencios administrativ.

În speță, întreaga

documentație împreună cu dispoziția nr. 1746 din 31 mai 2006 se află la Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel încât recurenta nu mai poate

pretinde să-i fie emisă o nouă dispoziție.

Este adevărat că în

mai multe cauze împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

constatat că Fondul Proprietatea este nefuncțional, dar începând cu data de 25

ianuarie 2011, acțiunile emise de Fondul Proprietatea sunt tranzacționate la

Bursa de Valori București, astfel încât acesta a devenit funcțional.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat în cauză va fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta F.S. împotriva deciziei civile nr. 44

din 1 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2012.