ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1696/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 30 aprilie 2010, reclamanta F.S. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Botoșani prin Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc la valoarea de piață în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză, prin înlăturarea procedurii de restituire prevăzută de Legea nr. 247/2005. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că, la data de 21 mai 2006, i s-a eliberat dispoziția nr. 1746 din 31 mai 2006 de către Primarul Municipiului Botoșani prin care s-a propus acordarea de despăgubiri către F.P., F.E. și F.S. pentru suprafața de 767 m.p., teren situat în Botoșani, str. C.N.

A mai susținut reclamanta că din anul 2006 și până în prezent, toate instituțiile statului obligate a finaliza procedura de acordare a despăgubirilor au tergiversat soluționarea cauzei, inclusiv Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, astfel încât, nerestituirea terenului și lipsa oricărei despăgubiri, constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor, care în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, vizează inclusiv creanțele al căror titular demonstrează că acestea au bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o speranță legitimă la reparație efectivă. A mai arătat că, în prezent Fondul Proprietatea nu a fost înregistrat la C.N.V.M.

fiind încălcată obligația prevăzută de art. 7 alin. (2), Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Pârâtul Municipiul Botoșani prin Primar a formulat întâmpinare la acțiunea promovată, invocând excepțiile referitoare la lipsa competenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei și lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Botoșani. Prin sentința civilă nr. 2444 din 22 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă, au fost respinse excepțiile de necompetență materială a tribunalului și cea a lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă în daune formulată de reclamanta F.S.. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În legătură cu excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată de pârât, instanța de fond a constatat că aceasta nu este întemeiată întrucât cadrul procesual a fost determinat de reclamantă, iar daunele solicitate depășesc 5 miliarde lei vechi.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, instanța de fond a reținut că pârâtul justifică calitatea procesuală pasivă, apreciată în contextul speței și în funcție de temeiurile de drept invocate. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta deține deja o dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care i s-a stabilit dreptul la despăgubiri în echivalent pentru terenul în litigiu, că decizia și documentația au fost înaintate către A.N.P.R., astfel încât la acest moment nu mai există temei pentru a obliga pârâtul la o nouă despăgubire. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta F.S. criticând-o ca netemeinică și nelegală întrucât prima instanță nu a analizat fondul cauzei, deoarece a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 247/2005, deși a solicitat ca cererea să-i fie analizată făcând abstracție de acest act normativ.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 44 din 1 martie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta F.S. reținând în considerentele deciziei următoarele argumente: Reclamanta a investit instanța cu soluționarea unei cereri având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii, în echivalent bănesc, la valoarea de piață a imobilului, în cuantumul stabilit prin expertiza dispusă și efectuată în cauză. A mai reținut instanța de apel, că prin dispoziția nr. 1746 din 31 mai 2006, a fost recunoscut dreptul reclamantei de a fi despăgubită pentru terenul în suprafață de 767 m.p., situat în Municipiul Botoșani, C.N., urmând ca prin procedura specială, Comisia Centrală să stabilească cuantumul despăgubirilor.

În aceste condiții, având deja un drept recunoscut în baza legii speciale, reclamanta nu mai poate solicita recunoașterea acelorași pretenții și pe calea dreptului comun, această împrejurare conducând la obținerea de către reclamantă a unei duble reparații pentru un singur prejudiciu. Această perspectivă este cu atât mai conturată, cu cât acțiunile emise de Fondul Proprietatea, în procedura specială de care a uzat reclamanta, sunt tranzacționate la Bursa de Valori București începând cu data de 25 ianuarie 2011. Critica reclamantei referitoare la faptul că prima instanță a analizat cererea prin prisma dispozițiilor Legii nr. 247/2005, a fost respinsă ca neîntemeiată, cât timp, în considerentele hotărârii atacate se reține că, pe calea dreptului comun, nu există niciun temei de drept și niciun raport obligațional în baza căruia pârâtul să fie obligat la plata despăgubirilor solicitate în acțiune.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta F.S. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora a susținut următoarele critici de nelegalitate. Motivarea instanței de apel că ar solicita o dublă reparație nu este întemeiată întrucât prin cererea de chemare în judecată a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc, conform raportului de expertiză, prin înlăturarea procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005, care a condus la tergiversarea soluționării cauzei timp de 6 ani. A mai susținut recurenta - reclamantă că instanța de apel a soluționat cauza în baza unor motive străine de natura pricinii și cu aplicarea greșită a legii, întrucât a arătat că Fondul Proprietatea nu era înregistrat la C.N.V.M.

fiind încălcată obligația prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, astfel că a solicitat să se facă aplicarea directă a dispozițiilor comunitare referitoare la proprietatea privată. În continuare, recurenta - reclamantă a făcut trimitere la practica judiciară, depusă în motivarea acțiunii, respectiv acțiunea formulată de „P.A.”. În raport cu cele expuse, recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și în rejudecare să-i fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și având în vedere normele de drept incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta nu poate fi primită, întrucât decizia este amplu și temeinic motivată, răspunzând tuturor motivelor de apel și făcând considerații argumentate cu privire la situația de fapt și textele incidente în cauză. Din lecturarea considerentelor deciziei atacate nu rezultă că hotărârea ar cuprinde aspecte contradictorii și străine de natura pricinii cum greșit susține recurenta – reclamantă. În fine, nici critica referitoare la nelegalitatea deciziei sub aspectul înlăturării procedurii instituite de Legea nr. 247/2005 – Titlul VII și a nefuncționalității Fondului Proprietatea, nu este fondată.

Legea nr. 247/2005 a scindat în două procedura administrativă de acordare a măsurilor reparatorii, în sensul că, în fața unității deținătoare se emite doar decizie sau dispoziție prin care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, iar ulterior la Comisia Centrală se stabilește valoare finală a despăgubirilor și se emite titlul de despăgubiri. Or, decizia emisă de Comisia Centrală este supusă cenzurii instanței de contencios administrativ. În speță, întreaga documentație împreună cu dispoziția nr. 1746 din 31 mai 2006 se află la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel încât recurenta nu mai poate pretinde să-i fie emisă o nouă dispoziție.

Este adevărat că în mai multe cauze împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Fondul Proprietatea este nefuncțional, dar începând cu data de 25 ianuarie 2011, acțiunile emise de Fondul Proprietatea sunt tranzacționate la Bursa de Valori București, astfel încât acesta a devenit funcțional. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat în cauză va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta F.S. împotriva deciziei civile nr. 44 din 1 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2012.