ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4876/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 378 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pârâta să transmită către evaluator dosarul de despăgubire ce conține dispoziția din 2006 emisă de Primăria Municipiului Botoșani în favoarea lui C.I. și C.M., în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în favoarea reclamantei a fost emisă dispoziția din 29 martie 2006, modificată ulterior prin dispoziția din 2008, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul care a fost situat în Calea N., format din teren în suprafață de 1500 mp și construcții cu suprafața totală utilă de 2850 mp. A mai reținut că dispoziția din 2006, modificată prin dispoziția din 2008, a obținut avizul de legalitate al prefectului, iar dosarul în care a fost emisă decizia a fost înaintat Comisiei Centrale potrivit dispozițiilor art. 16 Capitolul V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005; aceasta l-a restituit primăriei în vederea completării.

Instanța de fond a apreciat că legea nu permitea autorității pârâte să restituie către Primărie dispoziția și dosarul aferent, aceasta putând doar verifica legalitatea respingerea cererii de restituire în natură și fiind obligată, după verificare, să înainteze dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare potrivit art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că nu se poate reține pasivitatea sa în condițiile în care se impune completarea dosarului cu înscrisuri din care să rezulte suprafețele menționate, necesare, de asemenea, afactuării raportului de evaluare.

A mai invocat aspecte administrative legate de procedura evaluării, circumscrise argumentului privind necesitatea completării dosarului cu înscrisuri și justificarea restituirii dosarului la Primăria Municipiului Botoșani.

3. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat . Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a trimite spre evaluare dosarul aferent dispoziției din 2006, modificată prin dispoziția din 2008, emise de Primăria Municipiului Botoșani, prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilul (teren și construcții) situat în Botoșani, Calea N. Prin această dispoziție a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. 365 din 2 august 2001. Este adevărat că dispozițiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor” din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare. Astfel, C.M. și C.I. au început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia printr-o notificare formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaților pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență aprecierii că în speță a fost încălcat principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Înalta Curte mai constată că susținerile intimatei privind viciile dispoziției din 2006, modificată prin dispoziția din 2008 și dosarul aferent, precum și solicitările adresate Primăriei Municipiului Botoșani, exced atribuțiilor acordate acestei autorități, în acest stadiu al procedurii, de normele legale incidente. Pe de altă parte, fapt necontestat, atât intimata-reclamantă, cât și autoritățile locale, au depus eforturi în vederea completării dosarului în sensul solicitat de către autoritatea pârâtă, încă din anul 2008, fără ca aceasta, însă, să procedeze la finalizarea procedurii administrative.

Pasivitatea autorității pârâte este, în aceste condiții, cu atât mai criticabilă , neputând fi reținută existența nici unui motiv obiectiv pentru care aceasta să fie împiedicată a trimite dosarul către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare. În acest context, soluția Curții de apel este legală și se impune a fi menținută. 2. Soluția instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 378 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2012.