ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4876/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă

nr.

378

din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal

a admis acțiunea formulată de reclamanta

C.M. în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și,

în consecință, a obligat pârâta să transmită către evaluator dosarul de

despăgubire ce conține dispoziția din 2006 emisă de Primăria Municipiului

Botoșani în favoarea lui C.I. și C.M., în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că în favoarea reclamantei a fost

emisă dispoziția din 29 martie 2006, modificată ulterior prin dispoziția din 2008,

prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 pentru imobilul care a fost situat în Calea N., format din

teren în suprafață de 1500 mp și construcții cu suprafața totală utilă de 2850

mp.

A mai reținut că dispoziția

din 2006, modificată prin dispoziția din 2008, a obținut avizul de legalitate

al prefectului, iar dosarul în care a fost emisă decizia a fost înaintat

Comisiei Centrale potrivit dispozițiilor art. 16 Capitolul V din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005; aceasta l-a restituit primăriei în vederea completării.

Instanța de fond a

apreciat că legea nu permitea autorității pârâte să restituie către Primărie

dispoziția și dosarul aferent, aceasta putând doar verifica legalitatea

respingerea cererii de restituire în natură și fiind obligată, după verificare,

să înainteze dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare

potrivit art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii

reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea căii de

atac, recurenta a susținut că nu se poate reține pasivitatea sa în condițiile

în care se impune completarea dosarului cu înscrisuri din care să rezulte

suprafețele menționate, necesare, de asemenea, afactuării raportului de

evaluare.

A mai invocat aspecte

administrative legate de procedura evaluării, circumscrise argumentului privind

necesitatea completării dosarului cu înscrisuri și justificarea restituirii

dosarului la Primăria Municipiului Botoșani.

de recurs

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale

incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat

.

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a trimite spre evaluare dosarul aferent dispoziției

din 2006,

modificată prin dispoziția din 2008, emise de Primăria Municipiului Botoșani,

prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilul (teren și

construcții) situat în Botoșani, Calea N.

Prin această

dispoziție a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. 365 din 2 august

2001.

Este adevărat că dispozițiile

Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor”

din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății

și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările

ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus

menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data

sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare.

Astfel, C.M. și C.I. au

început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia printr-o

notificare formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor,

împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă.

Intervalul mare de timp

pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaților pentru imobilul

preluat abuziv, conferă consistență aprecierii că în speță a fost încălcat principiului

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Având în vedere dispozițiile

art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară

și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor

nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la

soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din

Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai

în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea,

în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element

al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene,

consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de

către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Înalta Curte mai constată

că susținerile intimatei privind viciile dispoziției din 2006, modificată prin dispoziția

din 2008 și dosarul aferent, precum și solicitările adresate Primăriei Municipiului

Botoșani, exced atribuțiilor acordate acestei autorități, în acest stadiu al procedurii,

de normele legale incidente.

Pe de altă parte, fapt

necontestat, atât intimata-reclamantă, cât și autoritățile locale, au depus eforturi

în vederea completării dosarului în sensul solicitat de către autoritatea pârâtă,

încă din anul 2008, fără ca aceasta, însă, să procedeze la finalizarea procedurii

administrative.

Pasivitatea autorității

pârâte este, în aceste condiții, cu atât mai criticabilă , neputând fi reținută

existența nici unui motiv obiectiv pentru care aceasta să fie împiedicată a trimite

dosarul către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.

În acest context, soluția

Curții de apel este legală și se impune a fi menținută.

recurs

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de

Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 378 din 14 noiembrie

2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 noiembrie 2012.