ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1212/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1212/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 21 august 2008, reclamantul S.R.A. a chemat în judecată S.R. prin C.C.S.D.,
solicitând obligarea pârâtei la transmiterea dosarului evaluatorului sau
societății de evaluare desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În motivarea cererii,
reclamantul a învederat că prin dispoziția nr. 1078 din 31 martie 2006 emisă de
Primarul municipiului Botoșani i s-a respins cererea de despăgubiri bănești pentru
imobilul compus din clădire și teren în suprafață de 795 m.p., preluat abuziv,
propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniul proprietății.
Deși dosarul conținând
dispoziția și documentele doveditoare au fost trimise C.C.S.D., aceasta nu a
finalizat procedura administrativă de soluționare a cererii de retrocedare și
de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri.
Prin sentința nr. 114 din 6
octombrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului să
transmită evaluatorului dosarului privind acordarea de despăgubiri.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că, deși prevederile Legii nr. 247/2005 și H.G.
nr. 1095/2005 nu stabilesc un termen fix în care trebuie înaintat dosarul societății
de evaluatori, este necesar a fi respectat dreptul la soluționarea cererii într-un
termen rezonabil, care în cazul de față nu s-a regăsit.
Împotriva sentinței a
declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că
potrivit prevederilor legale în materie beneficiază de o marjă de apreciere, în
sensul că poate recurge la orice acțiune în limitele competenței sale,
legiuitorul lăsând la aprecierea comisiei stabilirea ordinii de soluționare a
dosarelor privind acordarea despăgubirilor.
Referitor la dosarul
reclamantului, pârâta a precizat că nu s-a procedat la transmiterea dosarului
la evaluator până la data introducerii acțiunii, întrucât lipseau acte necesare
verificării cererii de despăgubiri, referitoare la imobilul în litigiu.
Pârâta a mai arătat că, după
pronunțarea sentinței, a procedat la transmiterea dosarului reclamantului unui
evaluator, care va aprecia dacă poate efectua raportul de expertiză în lipsa
acestor informații.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304
și art. 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este
nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În cauză, dosarul și documentația
privind imobilul în discuție au fost transmise din anul 2006 C.C.S.D., după ce,
în prealabil, a fost emisă dispoziția nr. 1078 din 31 martie 2006 prin care s-a
propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare
nominală.
Faptul că prin Legea nr. 247/2005
nu s-a stabilit un termen pentru finalizarea procedurii administrative de
soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziilor reprezentând
titluri de despăgubiri nu poate constitui o justificare pentru autoritatea
pârâtă pentru tergiversare și nesoluționare într-un termen rezonabil, ce ar
constitui o garanție a unui proces echitabil, consfințit de art. 6 din C.E.D.O.,
atât în procedura prealabilă, cât și în continuare.
Or, din modul în care pârâta
a înțeles să se manifeste față de solicitarea reclamantului, rezultă nu numai
că nu are în vedere un asemenea termen, ci, dimpotrivă, intenția de
tergiversare, comisia nebeneficiind de o marjă de apreciere discreționară de
natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale
cetățenilor.
De altfel, după pronunțarea
sentinței, pârâta s-a și conformat dispozitivului hotărârii, transmițând
dosarul privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul în discuție către
evaluator.
În consecință, criticile formulate
fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 114 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2009.