ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1894/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 215 din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de S.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat obligarea pârâtei să transmită dosarul conținând Dispoziția Primarului Municipiului Botoșani din 7 noiembrie 2006 privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, titlu care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt stabilite etapele care trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire de către Comisa Centrală. A mai reținut prima instanță că, în speță, au fost parcurse două etape și a nume etapa transmiterii și înregistrării dosarului aferent dispoziției din 2006, fiind înregistrat și etapa analizării dosarului în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului proprietatea autorilor reclamantei.

În urma analizării dosarului, pârâta a ajuns la concluzia că acestuia îi lipsesc anumite înscrisuri, fapt ce o împiedică să purceadă la parcurgerea etapei următoare, respectiv aceea de a transmite dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare. În acest context instanța de fond a apreciat că reclamanta trebuie să demonstreze că înscrisurile invocate de pârâtă ca lipsind de la dosar, există, însă apărătorul acesteia a arătat că nu sunt necesare alte dovezi, susținând că cele existente la dosarul cauzei sunt suficiente pentru ca pârâta să trimită dosarul evaluatorului. A concluzionat instanța de fond că actele existente la dosarul cauzei nu acoperă toate cerințele impuse de lege, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea fiind nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii. Se precizează în recurs că de la data comunicării dispoziției din 2006 și până la data introducerii acțiunii au trecut aproape 3 ani, timp în care pârâta nu a întreprins nici un demers, menținându-se să aprecieze doar că dosarul recurentei nu era complet pentru a fi trimis evaluatorului. Recursul este întemeiat și va fi admis. Examinând motivele de recurs, actele depuse și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin adresa din 2009 i s-a comunicat recurentei faptul că trebuie să-și completeze dosarul cu o serie de acte, aceasta comunicând pârâtei-intimate în 11 februarie 2010 faptul că toate aceste acte se află în dosarul său fapt confirmat de documentația depusă în cauză, intimata nefăcând decât să tergiverseze soluționarea dosarului recurentei. Toate înscrisurile solicitate de pârâtă au fost depuse de recurentă la Primăria Botoșani, au fost verificate de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și aceste acte au fost cele care au stat la baza emiterii dispoziției primarului. Prin urmare greșit instanța de fond a apreciat că recurentul nu are dosarul complet, în cauză existând depusă toată documentația solicitată de autoritatea administrativă, prima instanța nefăcând o verificare suficientă pentru a pronunța soluția recurată.

Recurenta a solicitat despăgubiri pentru un imobil preluat abuziv de stat prin Decret de expropriere, iar prin dispoziția din 2006 dată de primarul Municipiului Botoșani conform Legii nr. 10/2001, dosarul ei a fost trimis cu toate actele depuse la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care ar fi trebuit să-i comunice stadiul de finalizare al acestuia, însă nu și-a îndeplinit îndatoririle ce-i reveneau prin lege într-un termen rezonabil, deși recurenta a îndeplinit toate cerințele prevăzute de legislația în vigoare. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de S.C.. Va modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea reclamantei.

Va obliga pe pârâtă să transmită dosarul de despăgubiri al reclamantei în vederea întocmirii raportului de evaluare, evaluatorului sau societății de evaluare desemnată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.C. împotriva sentinței civile nr. 215 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamnantei. Obligă pârâta să transmită dosarul de despăgubiri a reclamantei în vederea întocmirii raportului de evaluare, evaluatorului sau societății de evaluare desemnate. Irevocabilă.