ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1894/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1894/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar constată următoarele:
Prin sentința nr. 215 din 5 noiembrie 2009, Curtea de
Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de S.C., în
contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat obligarea pârâtei să
transmită dosarul conținând Dispoziția Primarului Municipiului
Botoșani din 7 noiembrie 2006 privind acordarea de despăgubiri în
condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, evaluatorului sau
societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii
raportului de evaluare.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că în cuprinsul Titlului VII din
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și
justiției, precum și unele măsuri adiacente, titlu care
reglementează regimul stabilirii și plății
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt stabilite
etapele care trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu
de despăgubire de către Comisa Centrală.
A mai reținut prima
instanță că, în speță, au fost parcurse două
etape și a nume etapa transmiterii și înregistrării dosarului
aferent dispoziției din 2006, fiind înregistrat și etapa
analizării dosarului în privința legalității respingerii
cererii de restituire în natură a imobilului proprietatea autorilor
reclamantei.
În urma analizării dosarului,
pârâta a ajuns la concluzia că acestuia îi lipsesc anumite înscrisuri,
fapt ce o împiedică să purceadă la parcurgerea etapei
următoare, respectiv aceea de a transmite dosarul evaluatorului în vederea
întocmirii raportului de evaluare.
În acest context instanța de
fond a apreciat că reclamanta trebuie să demonstreze că
înscrisurile invocate de pârâtă ca lipsind de la dosar, există,
însă apărătorul acesteia a arătat că nu sunt necesare
alte dovezi, susținând că cele existente la dosarul cauzei sunt
suficiente pentru ca pârâta să trimită dosarul evaluatorului.
A concluzionat instanța de fond
că actele existente la dosarul cauzei nu acoperă toate cerințele
impuse de lege, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 18 din
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea fiind
nefondată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta S.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică
întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.
Se precizează în recurs că
de la data comunicării dispoziției din 2006 și până la data
introducerii acțiunii au trecut aproape 3 ani, timp în care pârâta nu a
întreprins nici un demers, menținându-se să aprecieze doar că
dosarul recurentei nu era complet pentru a fi trimis evaluatorului.
Recursul este întemeiat și va
fi admis.
Examinând motivele de recurs, actele
depuse și în raport de dispozițiile art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține
următoarele:
Prin adresa din 2009 i s-a comunicat
recurentei faptul că trebuie să-și completeze dosarul cu o serie
de acte, aceasta comunicând pârâtei-intimate în 11 februarie 2010 faptul
că toate aceste acte se află în dosarul său fapt confirmat de
documentația depusă în cauză, intimata nefăcând decât
să tergiverseze soluționarea dosarului recurentei.
Toate înscrisurile solicitate de
pârâtă au fost depuse de recurentă la Primăria Botoșani, au
fost verificate de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 și aceste acte
au fost cele care au stat la baza emiterii dispoziției primarului. Prin
urmare greșit instanța de fond a apreciat că recurentul nu are
dosarul complet, în cauză existând depusă toată
documentația solicitată de autoritatea administrativă, prima
instanța nefăcând o verificare suficientă pentru a pronunța
soluția recurată.
Recurenta a solicitat despăgubiri
pentru un imobil preluat abuziv de stat prin Decret de expropriere, iar prin dispoziția
din 2006 dată de primarul Municipiului Botoșani conform Legii nr. 10/2001,
dosarul ei a fost trimis cu toate actele depuse la Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, care ar fi trebuit să-i comunice stadiul
de finalizare al acestuia, însă nu și-a îndeplinit îndatoririle ce-i
reveneau prin lege într-un termen rezonabil, deși recurenta a îndeplinit
toate cerințele prevăzute de legislația în vigoare.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite
recursul declarat de S.C..
Va modifica sentința
atacată în sensul că va admite acțiunea reclamantei.
Va obliga pe pârâtă să
transmită dosarul de despăgubiri al reclamantei în vederea întocmirii
raportului de evaluare, evaluatorului sau societății de evaluare
desemnată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.C.
împotriva sentinței civile nr. 215 din 5 noiembrie 2009 a Curții de
Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că admite acțiunea reclamnantei.
Obligă pârâta să
transmită dosarul de despăgubiri a reclamantei în vederea întocmirii
raportului de evaluare, evaluatorului sau societății de evaluare
desemnate.
Irevocabilă.