ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1877/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2085 din 19 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității și a respins acțiunea formulată de reclamantul O.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat obligarea pârâtei să numească un evaluator pentru evaluarea imobilului din Botoșani, și să emită decizie conținând titlul de despăgubire la nivelul stabilit prin raportul de evaluare și obligarea la plata a 50 lei pe zi de întârziere, cu titlu de penalități. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dosarul aferent notificării nr. 96 din 05 iulie 2001 constituit în baza Legii nr. 10/2001 la Primăria Municipiului Botoșani nu apare înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A mai reținut instanța de fond că, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (5) din capitolul 5 Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de obiectul cererii de chemare în judecată, în condițiile în care reclamantul nu s-a adresat Primarului Municipiului Botoșani pentru emiterea dispoziției prevăzute de art. 16 alin. (2) din actul normativ menționat, în baza sentinței civile irevocabile prin care i s-a stabilit dreptul la restituire prin echivalent, excepția prematurității formulării acțiunii este întemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii. Se precizează în motivele de recurs că instanța de fond nu a motivat soluția de admiterea a excepției prematurității, sentința fiind bazată pe o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a arătat că după soluționarea cauzei în primă instanță, la data de 19 mai 2009 dosarul reclamantului întocmit în baza Legii 10/2001 a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar prin Decizia nr. 6427 din 30 iunie 2009 s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantului în cuantumul stabilit prin sentința civilă nr. 482/2003 a Tribunalului Botoșani. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reține următoarele: Prin sentința recurată Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamant, ca prematur formulată.

Reclamantul O.M. a solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la numirea unui evaluator pentru evaluarea imobilului din Botoșani, la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire la nivelul stabilit prin raportul de evaluare și la plata unei penalități de 50 de lei pe zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a hotărârii de la rămânerea definitivă a acesteia.

Prima instanță a reținut în mod întemeiat, în raport de probatoriul administrat în cauză, că acțiunea reclamantului este prematură, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nefiind în măsură să procedeze la numirea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și ulterior la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire atâta vreme cât, reclamantul nu a depus la dosarul de despăgubire aflat la Primăria Botoșani, copia conformă cu originalul și cu mențiunea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 482 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Botoșani.

Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, reglementate prin dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, constând în desemnarea evaluatorului sau a societății de evaluare și apoi în emiterea titlului de despăgubire, nu puteau fi inițiate și finalizate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în lipsa dosarului complet de despăgubire, care, la momentul formulării acțiunii nu era înregistrat la această autoritate.

Dovada acestei situații a fost făcută inclusiv în fața instanței de recurs, prin înscrisurile depuse de intimata-pârâtă Comisia Centrală, și cate atestă faptul că după pronunțarea sentinței recurate, reclamantul a complinit lipsa actelor necesare pentru emiterea titlului de despăgubire, iar dosarul a fost înaintat de Primăria Municipiului Botoșani către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 19 mai 2009. În aceste condiții, raportat și la faptul că la data de 30 iunie 2009 a fost emisă decizia nr. 6427 privind titlul de despăgubire, pretențiile reclamantului fiind astfel valorificate, se constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat, ca prematur formulată acțiunea reclamantului, refuzul pârâtei de emitere pe numele reclamantului a deciziei reprezentând titlul de despăgubire neavând un caracter nejustificat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.M., împotriva sentinței civile nr. 2085 din 19 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.