ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5384/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Guvernul României – Cancelaria Primului Ministru și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea, în parte a deciziei din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin eliminarea din preambulul acesteia a textului „și dispoziția cu nr. X din 26 octombrie 2005” și înlocuirea textului „Y/2001” cu textul „Z/2002” conform actelor din dosar.

Reclamantul a mai solicitat și recunoașterea dreptului de acordare a despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, și O.U.G. nr. 81/2007 pentru imobilul teren în suprafață de 190,50 m.p. situat în str. D., Botoșani, și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să emită decizie privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 81/2007, pentru suprafața de 190,50 m.p. teren situat în municipiul Botoșani, precum și repararea pagubelor cauzate , atât a celor materiale ,cât și morale, prin împiedicarea reclamantului să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 81/2007.

Prin întâmpinare, Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate. Pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților București, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la cererea introductivă de instanță. La data de 01 noiembrie 2010 reclamantul a invocat excepția privind nulitatea dispoziției nr. X/2005 a Primăriei municipiului Botoșani și, totodată, a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei municipiului Botoșani, cu obligarea acesteia la plata sumei de 74.000 RON cu titlu de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 190,50 m.p., la plata despăgubirilor morale în sumă de 30.000 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 284 din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Suceava a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București, a respins ca nefondate atât acțiunea formulată de reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru, cât și cererea de chemare în garanție a Primăriei municipiului Botoșani. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este fondată, având în vedere că aceasta nu este emitenta actului a cărei anulare se solicită.

Referitor la capătul de cerere privind anularea în parte a deciziei din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prima instanță a reținut, în esență, că prin această decizie s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantului, în cuantum de 67.629,64 RON, la baza emiterii acesteia fiind avute în vedere dispozițiile din 10 iulie 2002 și nr. X din 26 octombrie 2005 emise de Primăria municipiului Botoșani, prin care a fost soluționat parțial dosarul întocmit în baza notificării nr. Y/2001 formulată de petent. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că din actele dosarului rezultă că prin dispoziția din 10 iulie 2002 s-a restituit reclamantului, în natură, suprafața de 68,15 m.p., iar pentru 181,85 m.p.

s-a emis decizia parțială de către Comisia Centrală, prin care s-a solicitat Primăriei municipiul Botoșani, acordarea de măsuri reparatorii pentru restul diferenței de teren de 109,5 m.p., dosarul de despăgubire al reclamantului fiind retransmis Secretariatului Comisiei Centrale, prin Prefectura Botoșani la data de 01 iulie 2010. A mai reținut Curtea de apel că prin dispoziția din 18 iunie 2010 a fost modificat art. 2 din dispoziția nr. X/2005, prin propunerea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru suprafața de 190,5 m.p., iar pentru terenul în suprafață de 181,85 m.p. Dispoziția nr. X/2005 a produs efectele juridice, intrând în circuitul civil, prin emiterea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei din 18 mai 2010, astfel că este necesară emiterea unei noi dispoziții de propunere de măsuri reparatorii de sine-stătătoare.

Din analiza actelor din dosar, prima instanță a constatat că pârâta a avut o atitudine diligentă în speță, astfel că nu se poate reține culpa acesteia, mai ales că motivele cererii de chemare în judecată nu constituie nici motive de nelegalitate, nici de netemeinicie ale deciziei atacate, constituindu-se practic în motivele de nemulțumire ale reclamantului cu privire la derularea unor proceduri administrative. Referitor la capătul de cerere ce vizează obligarea Comisiei Centrale la emiterea unei decizii privind acordarea unor despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007, prima instanță a constatat că acest demers este în curs de desfășurare instituite prin Legea nr. 247/2005.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că atitudinea pârâtului, nu se circumscrie conceptului de refuz nejustificat întrucât reemiterea de către acesta a unei decizii de despăgubire pentru întreaga suprafață de teren nu-i este imputabilă, situându-se în limitele legalității, cu respectarea învestirii. Cu privire la apărările reclamantului intitulate excepții privind nulitatea dispoziției nr. X din 26 octombrie 2005 a Primăriei Municipiului Botoșani, prima instanță a apreciat că acestea nu pot fi reținute întrucât pe de o parte exced obiectului, iar pe de altă parte nu constituie excepții în sensul Legii nr. 554/2004 sau C. proc. civ. Concluzionând, instanța de fond a constatat că și cererea de chemare în garanție a Primăriei municipiului Botoșani este nefondată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât conform art. 13 din Legea nr. 247/2005 și art. 2 din H.G. nr. 361/2005, completată și modificată prin H.G. nr. 1068/2007, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, fiind învestită cu atribuții de control, organizare și întocmirea de propuneri legislative. Referitor la solicitarea privind anularea în parte a deciziei din 18 mai 2010, recurentul susține că respingerea acestui capăt de cerere este netemeinică, întrucât decizia atacată este nelegală fiind întocmită pe baza unor documente lovite de nulitate, respectiv decizia nr. X/2005 a Primăriei Botoșani.

În sprijinul susținerilor sale, recurentul-reclamant a invocat prevederile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005 și ale O.U.G. nr. 81/2007, arătând că se impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 190,50 m.p., reiterând, totodată, solicitarea de acordare a despăgubirilor materiale și morale, în cuantum de 30.000 RON. Concluzionând, recurentul arată că este greșita soluția instanței de fond și sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a Primăriei municipiului Botoșani. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ cu care reclamantul a învestit prima instanță, rezidă în contestarea deciziei din 18 mai 2010, reprezentând titlu de despăgubire, emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această decizie este, necontestat, un act administrativ individual. Potrivit art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii nr. 554/2004, modificată și completată. În raport de obiectul acțiunii reclamantei, astfel cum a fost acesta menționat și în expunerea rezumativă de mai sus, și față de atribuțiile și competențele legale prevăzute în sarcina acestei autorități (art. 2 din H.G.

nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare), Înalta Curte apreciază, în acord cu cele reținute și de instanța de fond, că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are niciun fel de atribuții privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cum a solicitat reclamantul, acestea fiind expres prevăzute în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins solicitarea reclamantului de a se anula în parte decizia din 18 mai 2010, având în vedere că dosarul de despăgubire nr. 4431/CC a fost soluționat parțial, ca urmare a emiterii de către Primăria municipiului Botoșani, după declanșarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a unor dispoziții de modificare și completare a dispoziției prin care s-au propus măsuri reparatorii. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte, din analiza actelor de la dosar, reține că dreptul reclamantului de acordare a despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005 Titlul VII pentru imobilul teren în suprafață de 190,50 m.p.

situat în str. D., Botoșani, nu este contestat, emițând în acest sens procesul -verbal din 01 iulie 2010, motiv pentru care se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că demersul privind emiterea unei decizii privind acordarea unor despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007 este în curs de desfășurare. Cu privire la susținerile din recurs privind acordarea daunelor morale, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, întrucât judecătorul fondului a interpretat și aplicat corect prevederile pertinente cuprinse în art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nu sunt aplicabile în speță, având în vedere că atitudinea pârâtei nu se circumscrie unui refuz nejustificat.

De asemenea, Înalta Curte reține că nici critica adusă hotărârii de fond sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a Primăriei municipiului Botoșani, nu este fondată, prima instanță reținând corect că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ. Considerațiile recurentului privind greșita respingere a cererii de chemare în garanție sunt lipsite de interes, întrucât instanța de fond, în mod corect și exact a redat și interpretat textul privind condițiile cererii de chemare în garanție, menționarea art. 30 în loc de art. 60 C. proc. civ., fiind o simplă eroare materială de redactare. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinței nr. 284 din data de 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.