ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5384/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, reclamantul C.S., în

contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, Guvernul României – Cancelaria Primului Ministru și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea, în parte a deciziei din 18 mai 2010 emisă de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin eliminarea din

preambulul acesteia a textului „și dispoziția cu nr. X din 26 octombrie 2005”

și înlocuirea textului „Y/2001” cu textul „Z/2002” conform actelor din dosar.

Reclamantul a mai solicitat și

recunoașterea dreptului de acordare a despăgubirilor conform Legii nr.

247/2005, Titlul VII, și O.U.G. nr. 81/2007 pentru imobilul teren în suprafață

de 190,50 m.p. situat în str. D., Botoșani, și obligarea Comisiei Centrale

pentru Stabilirea despăgubirilor și Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților să emită decizie privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005 și O.U.G. nr. 81/2007, pentru suprafața de 190,50

m.p. teren situat în municipiul Botoșani, precum și repararea pagubelor cauzate

, atât a celor materiale ,cât și morale, prin împiedicarea reclamantului să

beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 81/2007.

Prin întâmpinare, Statul Român, prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondate.

Pârâta Autoritatea Națională pentru

restituirea Proprietăților București, prin întâmpinare, a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive cu privire la cererea introductivă de

instanță.

La data de 01 noiembrie 2010

reclamantul a invocat excepția privind nulitatea dispoziției nr. X/2005 a

Primăriei municipiului Botoșani și, totodată, a formulat cerere de chemare în

garanție a Primăriei municipiului Botoșani, cu obligarea acesteia la plata

sumei de 74.000 RON cu titlu de despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 și Legii

nr. 247/2005 pentru suprafața de 190,50 m.p., la plata despăgubirilor morale în

sumă de 30.000 RON și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 284 din 13 decembrie

2010, Curtea de Apel Suceava a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților București, a respins ca

nefondate atât acțiunea formulată de reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâții

Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București,

Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru, cât și cererea de chemare în garanție

a Primăriei municipiului Botoșani.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut în esență că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este fondată, având în vedere

că aceasta nu este emitenta actului a cărei anulare se solicită.

Referitor la capătul de cerere privind

anularea în parte a deciziei din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, prima instanță a reținut, în esență, că prin această decizie s-a

emis titlul de despăgubire în favoarea reclamantului, în cuantum de 67.629,64 RON,

la baza emiterii acesteia fiind avute în vedere dispozițiile din 10 iulie 2002 și

nr. X din 26 octombrie 2005 emise de Primăria municipiului Botoșani, prin care a

fost soluționat parțial dosarul întocmit în baza notificării nr. Y/2001 formulată

de petent.

S-a mai arătat în considerentele sentinței

atacate că din actele dosarului rezultă că prin dispoziția din 10 iulie 2002 s-a

restituit reclamantului, în natură, suprafața de 68,15 m.p., iar pentru 181,85 m.p.

s-a emis decizia parțială de către Comisia Centrală, prin care s-a solicitat Primăriei

municipiul Botoșani, acordarea de măsuri reparatorii pentru restul diferenței de

teren de 109,5 m.p., dosarul de despăgubire al reclamantului fiind retransmis Secretariatului

Comisiei Centrale, prin Prefectura Botoșani la data de 01 iulie 2010.

A mai reținut Curtea de apel că prin dispoziția

din 18 iunie 2010 a fost modificat art. 2 din dispoziția nr. X/2005, prin propunerea

de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru suprafața

de 190,5 m.p., iar pentru terenul în suprafață de 181,85 m.p. Dispoziția nr. X/2005

a produs efectele juridice, intrând în circuitul civil, prin emiterea de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei din 18 mai 2010, astfel că

este necesară emiterea unei noi dispoziții de propunere de măsuri reparatorii de

sine-stătătoare.

Din analiza actelor din dosar, prima instanță

a constatat că pârâta a avut o atitudine diligentă în speță, astfel că nu se poate

reține culpa acesteia, mai ales că motivele cererii de chemare în judecată nu constituie

nici motive de nelegalitate, nici de netemeinicie ale deciziei atacate, constituindu-se

practic în motivele de nemulțumire ale reclamantului cu privire la derularea unor

proceduri administrative.

Referitor la capătul de cerere ce vizează

obligarea Comisiei Centrale la emiterea unei decizii privind acordarea unor despăgubiri

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007, prima instanță a constatat că

acest demers este în curs de desfășurare instituite prin Legea nr. 247/2005.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut

că atitudinea pârâtului, nu se circumscrie conceptului de refuz nejustificat întrucât

reemiterea de către acesta a unei decizii de despăgubire pentru întreaga suprafață

de teren nu-i este imputabilă, situându-se în limitele legalității, cu respectarea

învestirii.

Cu privire la apărările reclamantului intitulate

excepții privind nulitatea dispoziției nr. X din 26 octombrie 2005 a Primăriei Municipiului

Botoșani, prima instanță a apreciat că acestea nu pot fi reținute întrucât pe de

o parte exced obiectului, iar pe de altă parte nu constituie excepții în sensul

Legii nr. 554/2004 sau C. proc. civ.

Concluzionând, instanța de fond a constatat

că și cererea de chemare în garanție a Primăriei municipiului Botoșani este nefondată,

apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamantul C.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurentul a

susținut, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă în

cauză, întrucât conform art. 13 din Legea nr. 247/2005 și art. 2 din H.G. nr. 361/2005,

completată și modificată prin H.G. nr. 1068/2007, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, fiind

învestită cu atribuții de control, organizare și întocmirea de propuneri legislative.

Referitor la solicitarea privind anularea

în parte a deciziei din 18 mai 2010, recurentul susține că respingerea acestui capăt

de cerere este netemeinică, întrucât decizia atacată este nelegală fiind întocmită

pe baza unor documente lovite de nulitate, respectiv decizia nr. X/2005 a Primăriei

Botoșani.

În sprijinul susținerilor sale, recurentul-reclamant

a invocat prevederile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005 și ale O.U.G.

nr. 81/2007, arătând că se impune obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor la emiterea deciziei privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața

de 190,50 m.p., reiterând, totodată, solicitarea de acordare a despăgubirilor materiale

și morale, în cuantum de 30.000 RON.

Concluzionând, recurentul arată că este

greșita soluția instanței de fond și sub aspectul respingerii cererii de chemare

în garanție a Primăriei municipiului Botoșani.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ

cu care reclamantul a învestit prima instanță, rezidă în contestarea deciziei din

18 mai 2010, reprezentând titlu de despăgubire, emise de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Această decizie este, necontestat, un act

administrativ individual.

Potrivit art. 19 din Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, modificată și completată, deciziile adoptate de către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii

nr. 554/2004, modificată și completată.

În raport de obiectul acțiunii reclamantei,

astfel cum a fost acesta menționat și în expunerea rezumativă de mai sus, și față

de atribuțiile și competențele legale prevăzute în sarcina acestei autorități (art.

2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare), Înalta Curte

apreciază, în acord cu cele reținute și de instanța de fond, că în cursul procedurii

administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are niciun fel de atribuții privind

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, cum a solicitat reclamantul,

acestea fiind expres prevăzute în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de criticile formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată

că în mod corect instanța de fond a respins solicitarea reclamantului de a se anula

în parte decizia din 18 mai 2010, având în vedere că dosarul de despăgubire nr.

4431/CC a fost soluționat parțial, ca urmare a emiterii de către Primăria municipiului

Botoșani, după declanșarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 a unor dispoziții de modificare și completare a dispoziției prin

care s-au propus măsuri reparatorii.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant,

Înalta Curte, din analiza actelor de la dosar, reține că dreptul reclamantului de

acordare a despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005 Titlul VII pentru imobilul

teren în suprafață de 190,50 m.p. situat în str. D., Botoșani, nu este contestat,

emițând în acest sens procesul -verbal din 01 iulie 2010, motiv pentru care se constată

că în mod corect a apreciat prima instanță că demersul privind emiterea unei decizii

privind acordarea unor despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2007

este în curs de desfășurare.

Cu privire la susținerile din recurs privind

acordarea daunelor morale, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, întrucât

judecătorul fondului a interpretat și aplicat corect prevederile pertinente cuprinse

în art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nu sunt aplicabile în speță, având

în vedere că atitudinea pârâtei nu se circumscrie unui refuz nejustificat.

De asemenea, Înalta Curte reține că nici

critica adusă hotărârii de fond sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție

a Primăriei municipiului Botoșani, nu este fondată, prima instanță reținând corect

că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ.

Considerațiile recurentului privind greșita

respingere a cererii de chemare în garanție sunt lipsite de interes, întrucât instanța

de fond, în mod corect și exact a redat și interpretat textul privind condițiile

cererii de chemare în garanție, menționarea art. 30 în loc de art. 60 C. proc.

civ., fiind o simplă eroare materială de redactare.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte

constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare

sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de C.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.S. împotriva

sentinței nr. 284 din data de 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

noiembrie 2011.