ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 847/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții F.V. și F.C. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să pună în executare Sentința nr. 132 din 31 mai 2010, pronunțată în dosarul 388/39/2010 al Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului precum și amendarea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Notificarea nr. 191 din 05 februarie 2002, depusă la Prefectura Județului Botoșani și remisă ulterior Primăriei municipiului Botoșani spre competentă soluționare, au solicitat despăgubiri pentru imobilul compus din casă și teren, care au fost situate în Botoșani, str. X, nr. 82 - imobil preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 130/1988 în vederea construirii unor blocuri de locuințe. Prin Dispoziția Primarului Municipiului Botoșani nr. 3.233 din 12 martie 2007, a fost respinsă solicitarea de despăgubiri bănești pentru clădirea și terenul arătat mai sus și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 245/2005.

Cum de la data transmiterii dosarului înaintat de Primăria municipiului Botoșani Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au trecut mai bine de trei ani, reclamanții arată că s-au adresat instanței cu solicitarea de a obliga Comisia să transmită dosarul evaluatorului, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Având în vedere că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind executarea hotărârii definitive și irevocabile a fost depășit, reclamanții s-au adresat cu prezenta cerere, în vederea obligării autorității publice să pună în executare măsurile dispuse prin hotărârea anterior menționată, precum și aplicarea unei amenzi în cuantumul menționat, persoanei care se face vinovată de neexecutarea hotărârii, respectiv Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 431 din 12 decembrie 2011 a admis în parte cererea având ca obiect sancțiune pentru neexecutarea hotărâri formulată de reclamanți, obligând pârâtul Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 4 aprilie 2011 și până la îndeplinirea obligației stabilită prin Sentința nr. 132 din 31 mai 2010 a Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru a aplica autorității publice obligate o amendă în cuantumul solicitat de reclamant, respectiv de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu începere de la data de 4 aprilie 2011 (30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii menționate) și până la îndeplinirea obligației stabilite prin Sentința nr. 132 din 31 mai 2010 a Curții de Apel Suceava. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta - pârâtă a criticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte: 1. Instanța a aplicat conducătorului autorității pârâte, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, începând cu data de 29 martie 2010 și până la executarea efectivă a Sentinței nr. 2.493 din 09 iunie 2009 a Curții de Apel București, deși acesta nu a fost citat și nu a fost parte în cauză. În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 25 din același act normativ, sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În acest sens, a precizat faptul că în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond trebuia să pună în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a conducătorului autorității pârâte, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în nume personal. 2. Cu privire la punerea în executare a Sentinței civile nr. 132 din 31 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, recurenta a susținut că dosarul reclamanților înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 34708/CC, va fi introdus în următoarea ședință a Comisiei Centrale în vederea desemnării unui evaluator, deoarece numai în cadrul ședințelor Comisiei Centrale se desemnează evaluatorii și se aprobă rapoartele de evaluare în vederea emiterii deciziilor.

Concluzionând, recurenta a susținut că nu a existat niciodată intenția de a tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire nr. 34708/CC și nici de a nesocoti Sentința civilă nr. 132/2010 a Curții de Apel Suceava. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Analizând cu prioritate criticile recurentei-pârâte care au fost grupate în primul motiv de recurs, întrucât vizează încălcări ale normelor de procedură care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește că sunt fondate. Prin Sentința civilă nr. 431 din 12 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 833/39/2011 a admis în parte cererea având ca obiect "sancțiune neexecutare hotărâre" și a obligat pârâtul Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu 4 aprilie 2011 și până la îndeplinirea obligației stabilită prin Sentința nr. 132/2010 a Curții de Apel Suceava. Reclamanții au apreciat că instituția pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligației de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, solicitând în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 obligarea pârâților, la plata amenzii sus-menționate.

În cauză a avut calitatea de pârâtă Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Potrivit art. 242 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată. "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Alin. (2): În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere." Înalta Curte constată că instanța de fond a dispus amendarea unei persoane care nu au avut calitatea de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea Președintelui Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără a-l nominaliza și cita în cauză. În aceste circumstanțe, persoana amendată nu au putut să-și exercite dreptul la apărare, garantat în legislația națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 161 din aceeași lege: "Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept". Înalta Curte apreciază că se impunea ca în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și art. 161 din Legea nr. 554/2004, prima instanță să pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității obligate prin Sentința nr. 431 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava.

În situația în care această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod direct, este lipsită de dreptul de a se apăra și de a-și susține interesele legate de litigiul respectiv, instanța de fond trebuia, în raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a părților și să pună în discuție completarea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a conducătorului autorității publice. Soluția decurge atât din prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, dar și pentru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare în vederea garantării unui proces echitabil. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care conducătorul autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este opozabilă acestuia.

Neprocedând în modul enunțat mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În rejudecare, se va pune în discuție introducerea în cauză a conducătorului autorității pârâte, prin nominalizarea sa. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 431 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2012. Procesat de GGC - AM