ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 847/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții F.V. și F.C. au chemat în

judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca, prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să pună în executare

Sentința nr. 132 din 31 mai 2010, pronunțată în dosarul 388/39/2010 al Curții

de Apel Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului

precum și amendarea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin Notificarea nr. 191 din 05 februarie 2002, depusă

la Prefectura Județului Botoșani și remisă ulterior Primăriei municipiului Botoșani

spre competentă soluționare, au solicitat despăgubiri pentru imobilul compus

din casă și teren, care au fost situate în Botoșani, str. X, nr. 82 - imobil

preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 130/1988 în vederea

construirii unor blocuri de locuințe.

Prin Dispoziția

Primarului Municipiului Botoșani nr. 3.233 din 12 martie 2007, a fost respinsă

solicitarea de despăgubiri bănești pentru clădirea și terenul arătat mai sus și

s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.

245/2005.

Cum de la data

transmiterii dosarului înaintat de Primăria municipiului Botoșani Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au trecut mai bine de trei ani,

reclamanții arată că s-au adresat instanței cu solicitarea de a obliga Comisia

să transmită dosarul evaluatorului, în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

Având în vedere că

termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind

executarea hotărârii definitive și irevocabile a fost depășit, reclamanții s-au

adresat cu prezenta cerere, în vederea obligării autorității publice să pună în

executare măsurile dispuse prin hotărârea anterior menționată, precum și

aplicarea unei amenzi în cuantumul menționat, persoanei care se face vinovată

de neexecutarea hotărârii, respectiv Președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința nr. 431 din 12 decembrie 2011 a admis în parte cererea având ca obiect

sancțiune pentru neexecutarea hotărâri formulată de reclamanți, obligând

pârâtul Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la

plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi

de întârziere, începând cu data de 4 aprilie 2011 și până la îndeplinirea

obligației stabilită prin Sentința nr. 132 din 31 mai 2010 a Curții de Apel

Suceava.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru a aplica

autorității publice obligate o amendă în cuantumul solicitat de reclamant,

respectiv de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, cu

începere de la data de 4 aprilie 2011 (30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii menționate) și până la îndeplinirea obligației

stabilite prin Sentința nr. 132 din 31 mai 2010 a Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta - pârâtă a

criticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte:

conducătorului autorității pârâte, Președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie/zi

de întârziere, începând cu data de 29 martie 2010 și până la executarea

efectivă a Sentinței nr. 2.493 din 09 iunie 2009 a Curții de Apel București,

deși acesta nu a fost citat și nu a fost parte în cauză.

În dezvoltarea

acestui motiv, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 corelate cu cele ale art. 25 din același act normativ,

sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată decât personal conducătorului

autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres

prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În acest sens, a

precizat faptul că în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond

trebuia să pună în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a

conducătorului autorității pârâte, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, în nume personal.

punerea în executare a Sentinței civile nr. 132 din 31 mai 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, recurenta a susținut că dosarul reclamanților

înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

sub nr. 34708/CC, va fi introdus în următoarea ședință a Comisiei Centrale în

vederea desemnării unui evaluator, deoarece numai în cadrul ședințelor Comisiei

Centrale se desemnează evaluatorii și se aprobă rapoartele de evaluare în

vederea emiterii deciziilor.

Concluzionând,

recurenta a susținut că nu a existat niciodată intenția de a tergiversa

soluționarea dosarului de despăgubire nr. 34708/CC și nici de a nesocoti

Sentința civilă nr. 132/2010 a Curții de Apel Suceava.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

Analizând cu

prioritate criticile recurentei-pârâte care au fost grupate în primul motiv de

recurs, întrucât vizează încălcări ale normelor de procedură care se încadrează

în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte

stabilește că sunt fondate.

Prin Sentința civilă

nr. 431 din 12 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă și

de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 833/39/2011 a admis în

parte cererea având ca obiect "sancțiune neexecutare hotărâre" și a

obligat pârâtul Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe

zi de întârziere, începând cu 4 aprilie 2011 și până la îndeplinirea obligației

stabilită prin Sentința nr. 132/2010 a Curții de Apel Suceava.

Reclamanții au

apreciat că instituția pârâtă se află în culpă pentru nerespectarea obligației

de a pune în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, solicitând în

conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 obligarea

pârâților, la plata amenzii sus-menționate.

În cauză a avut

calitatea de pârâtă Comisia Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit art. 242

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată.

"Dacă în urma

admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască

sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să

efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa

unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii.

Alin. (2): În cazul

în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității

publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la

despăgubiri pentru întârziere."

Înalta Curte constată

că instanța de fond a dispus amendarea unei persoane care nu au avut calitatea

de parte în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea Președintelui Comisiei

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără a-l nominaliza și cita în

cauză.

În aceste

circumstanțe, persoana amendată nu au putut să-și exercite dreptul la apărare,

garantat în legislația națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 161 din

aceeași lege: "Instanța de contencios administrativ poate introduce în

cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție,

din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor

subiecte de drept".

Înalta Curte

apreciază că se impunea ca în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și art. 161

din Legea nr. 554/2004, prima instanță să pună în discuția părților introducerea

în cauză a conducătorului autorității obligate prin Sentința nr. 431 din 12

decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava.

În situația în care

această persoană nu participă la judecarea cauzei care o privește în mod

direct, este lipsită de dreptul de a se apăra și de a-și susține interesele

legate de litigiul respectiv, instanța de fond trebuia, în raport de obiectul

pricinii, să stabilească și calitatea procesuală pasivă a părților și să pună

în discuție completarea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a

conducătorului autorității publice.

Soluția decurge atât

din prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, dar și pentru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare în

vederea garantării unui proces echitabil.

De asemenea, trebuie

avut în vedere faptul că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter

partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care

conducătorul autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este

opozabilă acestuia.

Neprocedând în modul

enunțat mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea

prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage incidența

motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În rejudecare, se va

pune în discuție introducerea în cauză a conducătorului autorității pârâte,

prin nominalizarea sa.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 312 alin. (1) - (3) raportat la art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 431 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM