ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4415/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 755/39/2011 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 19 iulie 2011, reclamanții P.M.E. și P.S.

au solicitat obligarea pârâților Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; - să transmită evaluatorului sau unei societăți de evaluare dosarul prin care s-a dispus să le fie acordate despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței; - să emită titlu de despăgubire în termen de 30 de zile de la definitivarea evaluării, sub sancțiunea aplicării unor penalități de 10 lei pe zi de întârziere și a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, în sarcina președintelui autorității pârâte, conform dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - prin președinte a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui acestei comisii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 340 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Instanța a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul aferent Dispoziției nr. 442 din 23 ianuarie 2008 emisă de Primăria Municipiului Botoșani către evaluator și a respins, ca nefondată, cererea de acordare de penalități de întârziere și de amendare a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiată, având în vedere capătul de cerere privind obligarea conducătorului autorității publice la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că prin Dispoziția nr. 442 din 23 ianuarie 2008 emisă de Primăria municipiului Botoșani, reclamanților li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru un imobil, compus din clădire demolată în suprafață utilă de 180,64 mp și teren în suprafață de 296 mp, dispoziție transmisă către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul 2008. Pârâta a arătat că Dispoziția nr. 442 din 23 ianuarie 2008 a fost analizată sub aspectul legalității cererii de restituire în natură și urmează să fie transmisă către un evaluator în vederea întocmirii lucrării de specialitate. Instanța de primă jurisdicție a reținut că termenul scurs până la acest moment, de la înregistrarea dosarului, depășește natura unui termen rezonabil și, întrucât cauza a trecut de etapa verificării legalității măsurii dispuse prin dispoziție, acțiunea a fost admisă în ceea ce privește obligația transmiterii dosarului către evaluator.

Instanța nu a acordat penalități de întârziere, conform art. 18 alin. (5), respectiv amenda pentru neexecutare, conform art. 18 alin. (6) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care pârâtul a arătat în întâmpinare că va trimite dosarul către evaluator. 3. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Prin motivele de recurs formulate, recurenta a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Recurenta a precizat că este competentă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, după parcurgerea etapelor administrative obligatorii, fără ca această atribuție să intre în competența Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fondul cauzei a arătat faptul că în cauza supusă judecății etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 442/2008 a fost transmis de Primăria Municipiului Botoșani, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 40891/CC. S-a precizat totodată că dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001, arătându-se că dosarul de despăgubire al reclamanților a fost transmis la evaluatorul desemnat pentru întocmirea lucrării de specialitate, astfel încât acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: În cauza de față, Înalta Curte a constatat că printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanții au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul compus din clădire și suprafața de teren de 1103 mp, situat în Botoșani.

Prin Dispoziția nr. 12273 din 30 octombrie 2006 a Primarului municipiului Botoșani reclamanților li s-a restituit doar suprafața de 807 mp din suprafața totală de teren solicitată, iar pentru construcțiile preluate și demolate și pentru diferența de 296 mp teren Primarul Municipiului Botoșani a emis Dispoziția nr. 442 din 23 ianuarie 2008, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la dosarul înregistrat au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.

În conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.nr.

81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire". În aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților în parte. Critica formulată de recurentă este neîntemeiată și nu poate fi reținută lipsa de obiect a cererii introductive a reclamanților, în condițiile în care nu s-a făcut dovada întocmirii raportului de evaluare. Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței instanței de fond, Înalta Curte va menține hotărârea atacată și, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 340 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV