ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5171/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Reclamanta B.E. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta să înregistreze și să transmită către evaluator dosarul privind Dispoziția nr. 6226 din 14 septembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului Botoșani. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin această dispoziție s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru o clădire situată în str. M.D. nr. 26. Decizia nr. 37281 din 13 noiembrie 2008 a Primăriei Municipiului Botoșani a fost anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 389 din 21 noiembrie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să înregistreze dosarul aferent Dispoziției nr. 6226 din 14 septembrie 2007 a Primăriei Municipiului Botoșani și documentația aferentă. Totodată, a respins cererea de înaintare a dispoziției către evaluator, ca prematur introdusă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că de vreme ce nici Primarul Municipiului Botoșani și nici Prefectul Județului Botoșani nu au atacat în instanță Dispoziția nr. 6226 din 14 septembrie 2007, pârâta este obligată să înregistreze pe bază de proces-verbal dispoziția și documentația aferentă, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Instanța a mai reținut însă că este prematur introdusă cererea de înaintare a dispoziției către evaluator, întrucât după înregistrarea acesteia la pârâtă, aceasta din urmă procedează la analizarea dosarului în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură, după care urmează etapa transmiterii către evaluator. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitată, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la înregistrarea documentației aferente Dispoziției nr. 6226 din 14 septembrie 2007 a Primăriei Municipiului Botoșani, deși aceasta nu era completă, așa cum prevăd dispozițiile pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobată prin H.G. nr. 1095/2005.

De asemenea, menționează că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă referitor la dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 6226 din 14 septembrie 2007 a fost transmis de Primăria Municipiului Botoșani, însă nefiind atașate înscrisurile referitoare la identificarea imobilului, prin procesul-verbal nr. 14040 din 18 februarie 2010 s-a solicitat identificarea suprafeței imobilului-construcție pentru care s-a decis acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent de către Primăria Municipiului Botoșani, această solicitare fiind justificată întrucât este necesară în etapa evaluării. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentei-pârâte și susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate.

Se menționează că de la data emiterii Deciziei nr. 6226/2007 au trecut mai mult de 5 ani, fără ca pârâtă să-și îndeplinească obligația legală de a înregistra decizia împreună cu documentația aferentă. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Potrivit dispozițiilor Titlului VII, Cap.V din Legea nr. 247/2005 și prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din actul normativ menționat, respectiv a art. 16, aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, în cadrul procedurii administrative sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale, etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și valorificarea acesteia. Situația de fapt referitoare la Dispoziția nr. 6226 din 14 septembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului Botoșani, prin care reclamantei i-a fost propusă acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru clădirea ce a fost situată în str. M.D. nr. 26, județul Botoșani, în mod corect a fost reținută de instanța de fond și nu constituie obiectul criticilor recurentei-pârâte.

Dispoziția nr. 6226/2007 nu a fost anulată în vreun fel, în cadrul procedurii privind controlul de legalitate. Secretariatul Comisiei Centrale are ca atribuție doar analizarea dosarelor în ceea ce privește verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, după care procedează la transmiterea acestora evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea întocmirii raportului de evaluare, potrivit dispozițiilor pct. 16 alin. (1) - (5) din Titlul VII Cap. V din Legea nr. 247/2005 și pct. 16.10 și pct. 16.11 din Normele metodologice menționate.

Din înscrisurile care există la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. 20318 din 25 octombrie 2011 a Primăriei Municipiului Botoșani, cât și din celelalte înscrisuri ce emană de la autoritatea pârâtă, rezultă că acesteia i-a fost înaintat dosarul conținând Dispoziția nr. 6226/2007, însă acesta nu a fost reținut de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci a fost restituit potrivit proceselor-verbale nr. 15942 din 1 iulie 2010 și nr. 14040 din 18 februarie 2010 cu diverse îndrumări de verificare a legalității dispoziției. Astfel, nu se poate reține că etapa înregistrării dosarului privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, aferent Dispoziției nr. 6226/2007, a fost înregistrat în mod real și efectiv de către autoritatea pârâtă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 16 alin. (1) și (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Faptul că dosarul aferent Dispoziției nr. 6226/2007 nu a fost reținut de autoritatea pârâtă, ci restituit fără a fi înregistrat în vederea parcurgerii celorlalte etape ale procedurii administrative, deși a trecut foarte mult timp de la momentul emiterii acestei dispoziții, nefiind respectate cerințele unui termen rezonabil, dovedește refuzul nejustificat al acestei autorități, astfel că în mod corect instanța a obligat-o să înregistreze dosarul în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ale Normelor metodologice de aplicare a acestor dispoziții. Față de considerentele expuse, se apreciază că toate criticile recurentei circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sunt nefondate, sentința recurată fiind temeinică și legală. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 389 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012. Procesat de GGC - GV