ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5171/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Reclamanta B.E. a chemat în judecată Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând

instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta să

înregistreze și să transmită către evaluator dosarul privind Dispoziția nr.

6226 din 14 septembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului Botoșani.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin această dispoziție s-a dispus acordarea

de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru o

clădire situată în str. M.D. nr. 26.

Decizia nr. 37281 din

13 noiembrie 2008 a Primăriei Municipiului Botoșani a fost anulată irevocabil

prin hotărâre judecătorească.

Curtea de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 389 din 21 noiembrie 2011 a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantă, obligând pârâta să înregistreze dosarul aferent

Dispoziției nr. 6226 din 14 septembrie 2007 a Primăriei Municipiului Botoșani și

documentația aferentă.

Totodată, a respins

cererea de înaintare a dispoziției către evaluator, ca prematur introdusă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că de vreme ce nici Primarul Municipiului

Botoșani și nici Prefectul Județului Botoșani nu au atacat în instanță

Dispoziția nr. 6226 din 14 septembrie 2007, pârâta este obligată să

înregistreze pe bază de proces-verbal dispoziția și documentația aferentă,

conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Instanța a mai reținut

însă că este prematur introdusă cererea de înaintare a dispoziției către

evaluator, întrucât după înregistrarea acesteia la pârâtă, aceasta din urmă

procedează la analizarea dosarului în privința legalității respingerii cererii

de restituire în natură, după care urmează etapa transmiterii către evaluator.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În motivarea căii de

atac exercitată, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța de fond a

obligat-o la înregistrarea documentației aferente Dispoziției nr. 6226 din 14 septembrie

2007 a Primăriei Municipiului Botoșani, deși aceasta nu era completă, așa cum

prevăd dispozițiile pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, aprobată prin H.G. nr. 1095/2005.

De asemenea,

menționează că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă

referitor la dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea

reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 6226 din 14

septembrie 2007 a fost transmis de Primăria Municipiului Botoșani, însă nefiind

atașate înscrisurile referitoare la identificarea imobilului, prin

procesul-verbal nr. 14040 din 18 februarie 2010 s-a solicitat identificarea

suprafeței imobilului-construcție pentru care s-a decis acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent de către Primăria Municipiului Botoșani, această

solicitare fiind justificată întrucât este necesară în etapa evaluării.

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

combătând criticile recurentei-pârâte și susținând legalitatea și temeinicia

sentinței recurate.

Se menționează că de

la data emiterii Deciziei nr. 6226/2007 au trecut mai mult de 5 ani, fără ca

pârâtă să-și îndeplinească obligația legală de a înregistra decizia împreună cu

documentația aferentă.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit

dispozițiilor Titlului VII, Cap.V din Legea nr. 247/2005 și prevederilor

Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din actul normativ menționat,

respectiv a art. 16, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, în cadrul procedurii

administrative sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și

înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul

Comisiei Centrale, etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de

către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și

valorificarea acesteia.

Situația de fapt

referitoare la Dispoziția nr. 6226 din 14 septembrie 2007 emisă de Primăria

Municipiului Botoșani, prin care reclamantei i-a fost propusă acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru clădirea

ce a fost situată în str. M.D. nr. 26, județul Botoșani, în mod corect a fost

reținută de instanța de fond și nu constituie obiectul criticilor

recurentei-pârâte.

Dispoziția nr.

6226/2007 nu a fost anulată în vreun fel, în cadrul procedurii privind

controlul de legalitate.

Secretariatul

Comisiei Centrale are ca atribuție doar analizarea dosarelor în ceea ce

privește verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură,

după care procedează la transmiterea acestora evaluatorului sau societății de

evaluatori desemnate în mod aleatoriu de către Comisia Centrală, în vederea

întocmirii raportului de evaluare, potrivit dispozițiilor pct. 16 alin. (1) -

(5) din Titlul VII Cap. V din Legea nr. 247/2005 și pct. 16.10 și pct. 16.11

din Normele metodologice menționate.

Din înscrisurile care

există la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. 20318 din 25 octombrie 2011 a

Primăriei Municipiului Botoșani, cât și din celelalte înscrisuri ce emană de la

autoritatea pârâtă, rezultă că acesteia i-a fost înaintat dosarul conținând

Dispoziția nr. 6226/2007, însă acesta nu a fost reținut de către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci a fost restituit

potrivit proceselor-verbale nr. 15942 din 1 iulie 2010 și nr. 14040 din 18

februarie 2010 cu diverse îndrumări de verificare a legalității dispoziției.

Astfel, nu se poate

reține că etapa înregistrării dosarului privind acordarea de măsuri reparatorii

în favoarea reclamantei, aferent Dispoziției nr. 6226/2007, a fost înregistrat

în mod real și efectiv de către autoritatea pârâtă, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 16 alin. (1) și (3) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Faptul că dosarul

aferent Dispoziției nr. 6226/2007 nu a fost reținut de autoritatea pârâtă, ci

restituit fără a fi înregistrat în vederea parcurgerii celorlalte etape ale

procedurii administrative, deși a trecut foarte mult timp de la momentul

emiterii acestei dispoziții, nefiind respectate cerințele unui termen rezonabil,

dovedește refuzul nejustificat al acestei autorități, astfel că în mod corect

instanța a obligat-o să înregistreze dosarul în conformitate cu dispozițiile

art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ale Normelor metodologice de

aplicare a acestor dispoziții.

Față de

considerentele expuse, se apreciază că toate criticile recurentei circumscrise

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt nefondate,

sentința recurată fiind temeinică și legală.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge

recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței civile nr. 389 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2012.

Procesat de GGC - GV