ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5116/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamantul B.E. a chemat

în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să transmită dosarul

întocmit în baza Legii nr. 10/2001 evaluatorului, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

În motivarea cererii, s-au învederat

următoarele:

Prin notificarea nr. 44/2001 depusă la

data de 08 iunie 2001 la Prefectura Județului Botoșani și remisă ulterior

Primăriei municipiului Botoșani spre competentă soluționare, reclamantul a

solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul, compus din teren și clădire, iar

prin Dispoziția Primarului municipiului Botoșani nr. 986 din 22 martie 2006 s-a

propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005 pentru clădirea demolată, cât și pentru suprafața de 590 mp

expropriată și ocupată de investițiile pentru care s-a dispus exproprierea.

Această dispoziție împreună cu

întreaga documentație a fost predată de către Primăria Municipiului Botoșani,

pe bază de proces verbal de predare-primire, Secretarului Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat dosarul cu nr. 14080/CC.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 807/2001

Judecătoria Botoșani a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de

proprietate al reclamantului în ce privește terenul în suprafață de 448 mp

situat în Municipiul Botoșani, s-a constatat că este necesară clarificarea dacă

în suprafața de teren restituită în baza Legii nr. 18/1991 (2434 mp - 448 mp) a

fost inclusă, total sau parțial, suprafața de teren solicitată în baza Legii

nr. 10/2001 prin notificarea nr. 44/2001, precum și necesitatea completării

dosarului cu sentința civilă nr. 807/2001 pronunțată de către Judecătoria

Botoșani în cuprinsul căreia să se regăsească ștampila grefei cu mențiunea din

care să reiasă că a rămas definitivă și irevocabilă.

In acest sens, prin adresa nr. 14080/CC

din 6 ianuarie 2011 s-a solicitat Primăriei Municipiului Botoșani lămuririle

necesare în vederea soluționării dosarului nr. 14080/CC.

In plus, s-a apreciat că etapa

evaluării urmează a se realiza cu respectarea ordinii de înregistrare, așa cum

s-a stabilit prin decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de Comisia

Centrală.

Prin sentința nr. 37 din 31 ianuarie

2011 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ,

având ca obiect „obligația de a face",

formulată de reclamantul B.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor București și a obligat Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să transmită evaluatorului dosarul reclamantului, în

vederea întocmirii dosarului de evaluare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, următoarele:

Dosarul reclamantului privind

acordarea despăgubirilor, dosar ce are la bază dispoziția nr. 986 din 2

septembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului Botoșani a fost înaintat

Comisiei Centrale în anul 2007, potrivit dispozițiilor art. 16 din Titlul VII

al Legii 247/2005 și până la data pronunțării hotărârii dosarul nu a fost

trimis evaluatorului potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (5) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 și dispozițiilor pct. 16.11 din Normele metodologice ale

art. 16, adoptate prin H.G. 1095/2005.

Instanța a reținut că deși pârâta a

invocat faptul că dispoziția nr. 986/2006 emisă de primar ar fi nelegală,

pentru considerentul că prin sentința civilă nr. 807/2001 Judecătoria Botoșani

a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate aparținând

reclamantului, în ceea ce privește terenul în suprafață de 448 mp situat în

Botoșani, astfel că nu este clar dacă terenul primit în baza Legii nr. 18/1991

se suprapune sau nu cu terenul pretins în baza Legii nr. 10/2001, această

apărare a pârâtului nu poate fi reținută în raport de dispozițiile art. 16 alin.

(2)

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și pct. 16.9

2

;

pct. 16.9

3

din Normele metodologice.

S-a mai reținut de către instanță că

odată înaintat dosarul Comisiei Centrale, fără ca dispoziția să fie contestată

la instanța de contencios administrativ, nu mai există posibilitatea returnării

de către Comisia Centrală a dispoziției și a dosarului aferent către Primărie,

întrucât legea nu prevede o asemenea atribuție în sarcina Comisiei Centrale,

iar aceasta poate verifica doar dacă este legală respingerea cererii de

restituire în natură [art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005]

și, după această verificare, este obligată să înainteze dosarul evaluatorului

în vederea întocmirii raportului de evaluare potrivit art. 16 alin. (5) din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005.

Având în vedere dispozițiile legale

învederate și starea de fapt reținută, la care se adaugă împrejurarea că pârâta

a primit dosarul în urmă cu mai mult de 3 ani, fără a fi trimis spre evaluare,

aducându-se astfel o atingere nejustificată dreptului de proprietate al

reclamantului, instanța a admis acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.),

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prevalându-se de dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. recurentul a apreciat că se impune

admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiată, iar criticile aduse soluției instanței de fond au

vizat în esență:

- greșita apreciere că C.C.S.D. nu are

posibilitatea returnării dosarului de despăgubire către Primărie, cu atât mai

mult cu cât o asemenea returnare nu a avut loc fiind însă necesară clarificarea

dacă în suprafața de teren restituită în baza Legii nr. 18/1991 a fost inclusă

total sau parțial suprafața de teren solicitată în baza Legii nr. 10/2001, prin

notificarea nr. 44/2001, precum și a se face dovada că sentința civilă nr.

807/2001 a Judecătoriei Botoșani a rămas definitivă și irevocabilă;

- ignorarea apărărilor C.C.S.D. referitoare

la faptul că etapa evaluării este condiționată de completarea dosarului de

despăgubire precum și de ordinea înregistrării dosarului de despăgubire conform

Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., scopul acestei

reglementări fiind evident acela de a nu se încălca principiul egalității în

drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la

Secretariatul Comisiei, sens în care s-au pronunțat atât Curtea Constituțională

a României prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 cu referire la interpretarea

și aplicarea art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, cât și Curtea Europeană

a Drepturilor Omului care a statuat principiul egalității ca unul din

principiile generale ale dreptului comunitar.

S-a considerat, astfel, că este

nepotrivită imputarea depășirii unui termen rezonabil în privința soluționării

dosarului aferent dispoziției nr. 986/2006 emisă de Primăria Municipiului

Botoșani.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate de recurentul Statul Român prin C.C.S.D., a dispozițiilor legale

incidente raportat la circumstanțele speței, Înalta Curte reține că recursul

este nefondat și îl va respinge în consecință pentru cele ce vor fi punctate în

continuare:

Din probatoriul administrat a

rezultat, fără dubiu, că dosarul reclamantului privind acordarea despăgubirilor

are la bază dispoziția nr. 986 din 2 septembrie 2006 a Primarului Municipiului

Botoșani emisă ca urmare a notificării nr. 44/2001 și că în conformitate cu

art. 16 alin. (1) din Titlul VII, Capitolul

V

al Legii nr. 247/2005 dosarul a fost înaintat în anul

2007 - Comisiei Centrale fiind înregistrat la Secretariatul acesteia sub nr.

14080/CC.

Apărările recurentului-pârât atât în

fața primei instanțe cât și în recurs s-au axat pe modalitatea de soluționare a

dosarelor stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 ca fiind aceea a ordinii

înregistrării, act administrativ normativ a cărui nerespectare ar implica

încălcarea principiului egalității în drepturi.

Înalta Curte constată că o astfel de

apărare nu poate fi primită și a fost corect înlăturată de judecătorul fondului

cu motivarea că în cauză s-a nesocotit termenul rezonabil în derularea

procedurii administrative prevăzute de Capitolul

V

(Procedurile administrative pentru acordarea

despăgubirilor) din Titlul VII (Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv) al Legii nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente.

Împrejurarea că autoritatea

administrativă competentă nu a luat măsuri eficiente de soluționare a cererii

reclamantului constituie culpa acestuia și nu poate conduce la împiedicarea

dreptului, invocarea chestiunilor legate de organizarea aplicării legii

(Decizia nr. 2815/2008) și a nevoii de clarificare a unor aspecte privind eventuala

suprapunere a terenului primit în baza Legii nr. 18/1991 cu terenul pretins în

temeiul Legii nr. 10/2001 materializată abia în anul 2011 (adresa nr. 14080/CC)

sunt incompatibile cu dreptul la respectul bunurilor statuat de art. 1 din Protocolul

1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994.

În dispozițiile cuprinse în Titlul VII

Capitolul

V

al Legii nr. 247/2005 și în Normele

metodologice de aplicare a altor norme legale - aprobate prin H.G. nr. 1095/2005

nu se regăsește nici o prevedere expresă referitoare la termenul în care

trebuie parcursă această procedură administrativă, însă această omisiune a

legiuitorului se poate complini prin raportare la termenul rezonabil consacrat

de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care constituie o

componentă esențială a dreptului la un proces echitabil. Jurisprudența Curții

de la Strasbourg a statuat în mod repetat că garanția unui proces echitabil

trebuie să existe nu doar în procedura contencioasă ci și în procedura

administrativă preliminară.

In acest context este relevant și

argumentul instanței de fond că nefiind contestată în contencios administrativ

dispoziția Primarului, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (4) din

Cap.

V

Titlul VII al Legii nr. 247/2005

Comisiei Centrale îi revine doar atribuția de a verifica legalitatea

respingerii cererii de restituire în natură, fiind obligată ca după această

verificare să procedeze în conformitate cu art. 16 alin. (5) adică să înainteze

dosarul unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, pentru ca

în urma parcurgerii întregii proceduri administrative să se emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire.

Așadar, în prezența unor argumente

neconsistente și în condițiile în care evaluatorul nu a fost desemnat nici la 4

ani de la înregistrarea dosarului nr. 14080/C la Secretariatul C.C.S.D., în mod

corect s-a făcut aplicația art. 1 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată.

Concluzia de față este singura de

natură să se asigure protecția efectivă a dreptului la un proces echitabil în

sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în

care statul nu și-a respectat obligația de a organiza funcționarea sistemului

puterilor sale astfel încât să răspundă acestei cerințe.

Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 37 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

2 noiembrie 2011.