ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4140/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 20 iunie 2006, în dosarul nr. 2.175/2006, Curtea de Apel Bacău a dispus, printre altele, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului apelant Ș.L. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că starea de arest preventiv a apelantului inculpat, examinată prin prisma dispozițiilor art. 160 b și a art. 300 2 C. proc. pen., trebuie menținută, și în prezent subzistând, temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea acesteia, sens în care a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv la 13 august 2005, temeiurile legale fiind dispozițiile art. 148 lit. f) și h) C. proc.

pen., Ș.L. fiind condamnat în primă instanță, la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. c) C. pen., și a infracțiunii prevăzută de art. 5 alin. (1) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 75 lit. c) C. pen., infracțiuni concurente.

Totodată, s-a mai reținut că au fost respectate dispozițiile legii procesual penale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, el a săvârșit o infracțiune pentru care legea specială prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, în cauză existând temeiuri care justifică menținerea lui în stare de arest preventiv și în faza soluționării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 85 din 26 aprilie 2006 a Tribunalului Neamț, situație ce se încadrează și în dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O. Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivat oral de avocatul desemnat apărător din oficiu, pe considerentul că se impune revocarea măsurii arestării preventive, lăsarea inculpatului în stare de libertate reprezentând pericol concret pentru ordinea publică.

Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 143 din același cod, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În cauză, inculpatul, în primă instanță, a fost condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, fapte continuate și în condițiile existenței concursului real și al circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. În raport de natura faptelor și de durata arestării sale preventive până în prezent, menținerea sa în stare de arest preventiv este în concordanță și cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O.

Verificând și din oficiu legalitatea și temeinicia încheierii recurate, Curtea constată că în raport și de gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv, nefiind constatate motive de revocare a respectivei măsuri preventive. Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.L. împotriva încheierii din 20 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosar nr. 2175/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2006.