ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 770/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 30 decembrie 2004, a menținut starea de arest a inculpatului, întrucât nu au încetat temeiurile de fapt și de drept care au dus la luarea măsurii arestării preventive. Prin ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la data de 6 mai 2003, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (4) teza finală, cu referire la art. 13 alin. (2) și (3), teza a II și art. 2 lit. c), cu aplicarea art. 41 C. pen. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită sau menținută, întrucât nu s-au schimbat temeiurile pentru care a fost luată această măsură și înscrise la art. 148 lit. h) C. proc.

pen. S-a reținut că, în perioada iulie-septembrie 2002, împreună cu alții, prin constrângere fizică și psihică a determinat două minore în vârstă de 14 ani să se prostitueze într-o locuință din Aleea Ucea, sector 4 București, pe una dintre ele, chiar recrutând-o și transportând-o de la locul de domiciliu, comuna Frumușani. S-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, iar prin sentința penală 1387 din 13 noiembrie 2004 a Tribunalului București, a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea, una de 7 ani și 6 luni închisoare, iar alta de 7 ani închisoare pentru art. 13 alin. (4), cu referire la art. 13 alin. (2) și (3) și art. 12 lit. a) și art. 2 lit. b), teza a II-a lit. c) din Legea 668/2001 și complicitate la această infracțiune, pedepse care au fost contopite și s-a dispus să execute, pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, precum și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Această sentință a fost atacată cu recurs, iar la data de 30 decembrie 2004, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, astfel că, prin această încheiere potrivit art. 160 b și art. 300 2 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. Referitor la motivul de recurs invocat constând în aceea că, nu se mai justifică menținerea măsurii arestării preventive, în raport de faptul că au dispărut temeiurile de la art. 148 lit. h) C. proc. pen., se constată că este neîntemeiat. Potrivit art. 148 lit. h) C. proc. pen., măsura arestării preventive față de inculpat s-a luat întrucât inculpatul a săvârșit două infracțiuni pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii mai mari de 4 ani și erau probe certe că lăsarea sa în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni grave și cu privire la care există motive temeinice de a constata, că a comis aceste infracțiuni, așa cum prevede și art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertățile Fundamentale, că a fost condamnat de către prima instanță la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare. Ulterior pronunțării încheierii recurate, care face obiectul prezentului recurs, prin decizia penală nr. 9/ A din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a fost respins apelul recurentului împotriva sentinței prin care a fost condamnat. Așa fiind, se constată că în cauză a fost pronunțată o încheiere legală și temeinică și că se mențin în continuare condițiile care au dus la arestarea preventivă, respectiv art. 300 2 , raportat la art. 160 b C. proc.

pen. În consecință, se va respinge recursul ca nefondat și va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat în conformitate cu art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.N., împotriva încheierii din 30 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 4491/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2005 .