ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4597/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 5

iulie 2006, Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 300

2

raportat la art.

160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului D.G.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

reținut că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 183 C. pen., fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea

în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri în

termen legal a declarat recurs inculpatul D.G., solicitând judecarea sa în

stare de libertate.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârii recurate conform dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se

vor arăta:

Instanța de apel a procedat la

verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului

recurent conform art. 300

2

C. proc. pen., menținând starea de arest a

acestuia fără ca procedura de citare cu inculpatul să fie îndeplinită,

încălcându-se astfel prevederile art. 291 alin. (1), raportat la art. 177 alin.

(6) C. proc. pen.

La data soluționării prezentului

recurs se constată însă că măsura arestării preventive a încetat de drept,

conform art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, la data de 12 mai 2006,

Tribunalul Buzău, secția penală, prin sentința penală nr. 78 l-a condamnat pe

inculpat, la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

183 C. pen., și a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Potrivit art. 160

b

C.

proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu

de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Cum termenul de 60 zile prevăzut de

dispozițiile art. 160

a

alin. (1) C. proc. pen., expirat la data 10

iulie 2006, măsura arestării a inculpatului a încetat de drept.

Față de cele expuse, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite

re cursul declarat de inculpat, se va casa în parte încheierea recurată și

rejudecând se vor înlătura dispoziția privind menținerea stării de arest a

inculpatului și se va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă

nu este arestat în altă cauză.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale încheierii recurate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.G. împotriva încheierii de ședință din 5 iulie 2006 a Curții de

Apel Ploiești, în dosarul nr. 1417/2006.

Casează, în parte, încheierea

atacată și rejudecând, înlătură dispoziția privind menținerea stării de arest a

inculpatului D.G. și dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, de sub

puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1231 din data de 25 septembrie

2006 emis de Tribunalul Buzău, secția penală, dacă nu este arestat în altă

cauză.

Menține celelalte dispoziții ale

încheierii atacate.

Onorariu de avocat, în sumă de 40

lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iulie 2006.