ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7726/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La 28 august 2003, reclamanții P.C.

și P.T. au chemat în judecată pe intima SC Z. SA, solicitând anularea deciziei

nr. 1696 din 31 iulie 2003 și obligarea părții adverse la restituirea terenului

de 560,856 mp, situat in București, sau acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 480 C. civ., Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare unitară

a aceleiași legi, contestatarii au susținut că:

- imobilul revendicat face parte din

terenul de 782 mp, achiziționat de reclamantă și defunctul P.G., soțul

acesteia, în anul 1951, prin act autentic;

- pe suprafața menționată,

reclamanta și soțul ei au edificat o casa în care au locuit pană in anul 1976,

când au fost obligați să demoleze construcția și să doneze statului terenul de

782 mp;

- sunt moștenitorii defunctului

P.G. (decedat in 1996), iar Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința

civilă nr. 1957 din 5 martie 2001, definitivă și irevocabilă, a constatat

nulitatea ofertei de donație a imobilului;

- un expert tehnic a stabilit

extrajudiciar că din terenul de 782 mp intimata deține 560,86 mp, restul de

226,228 mp se află în administrarea SC P. SA, iar valoarea de circulație a

imobilului se ridică la 1.990.732 lei/mp;

- prin decizia contestată, intima a

refuzat să dea curs notificării formulate de ei conform Legii nr. 10/2001, pe

considerentul că, în calitate de societate comercială, nu se poate ocupa de

probleme referitoare la proprietate.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 565 din 4 iunie 2004, a respins, ca neîntemeiată

excepția privitoare la lipsa calității procesuale pasive și a admis

contestația, anulând decizia și obligând-o pe pârâtă să propună contestatarilor

oferta de restituire în echivalent, la valoarea de 2.377.203.140 lei pentru

terenul de 587,98 mp și să le plătească 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- în anul 1951, contestatoarea și

P.G., soțul acesteia, au cumpărat un teren de 782 mp, situat în b-dul B., pe

care au edificat o casă de locuit;

- în anul 1976, P.C. și P.G. au fost

obligați să-și demoleze construcția și să doneze terenul statului, prin oferta

autentificată sub nr. 2945/1976,;

- ulterior, P.G. a decedat (în anul

1996), moștenitorii acestuia fiind cei doi contestatori, iar Judecătoria

sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 1957/2004, irevocabilă, a

contestat nulitatea ofertei de donație;

- intimata a comunicat

contestatorilor că nu le poate soluționa problemele de proprietate ridicate

prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 deoarece este societate

comercială;

- potrivit expertizei efectuată în

cauză, pârâta deține 587,98 mp din terenul contestatorilor, iar valoarea de

circulație a acestui imobil se ridică la 2.377.203.140 lei;

- în speță nu sunt incidente

prevederile art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 deoarece nu este vorba

despre o expropriere, iar construcția a fost demolată de proprietari și nu face

obiectul cererii de restituire;

- notificarea contestatorilor

trebuia, conform art. 10/2001, să fie soluționată de pârâtă, societate

comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice este

acționar majoritar;

- adresa nr. 1696/2003, emisă de

intimată sub semnătura președintelui consiliului de administrație, este

asimilată deciziei prevăzute de textul sus menționat și poate fi contestată în

temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001;

- în contestația dedusă judecății,

calitate procesuală pasivă are persoana juridică notificată, care a emis

decizia contestată;

- împrejurarea ca A.V.A.S. deține

40% din acțiunile pârâtei este irelevantă pentru că obligația de soluționare a

notificării revine unității deținătoare a imobilului preluat abuziv, și nu unui

acționar al acesteia;

- terenul solicitat nu poate

restituit în natură deoarece 209,22 mp sunt ocupați de construcții industriale,

iar restul de 378,76 mp constituie căi de acces în hale;

- drept consecință, potrivit art. 24

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, intimata, ca deținător al imobilului, trebuie

să facă persoanelor îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii acestui bun și supusă negocierii părților.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 1458 din 8 noiembrie 2005, a admis apelul

declarat de intimată și a schimbat parțial sentința, în sensul înlăturării

propunerii ofertei de restituire în echivalent la valoarea de 2.337.203.140

lei.

S-a reținut că:

- instanța de fond s-a pronunțat

prin dispozitiv asupra excepției referitoare la lipsa calității procesuale

pasive și în considerente a motivat corespunzător această soluție;

- față de natura juridică a cauzei

deduse judecății, structura acționariatului apelantei este lipsită de

relevanță;

- dispoziția de stabilire a

cuantumului ofertei de restituire prin echivalent este contrară atât art. 24

alin. (3)-(7) din Legea nr. 10/2001 în forma inițială, cât și art. 26 alin. (1)

din aceeași lege, în forma rezultată ca urmare a modificărilor operate prin

Legea nr. 247/2005.

Contestatorii și intimata au

declarat recurs prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri în sensul

respingerii apelului SC Z. SA, cu menționarea sentinței și, respectiv,

înlăturării obligației acestei societăți de a propune ofertă de restituire în

echivalent pentru terenul revendicat.

În motivarea recursurilor,

întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au susținut că:

- instanța de apel a reținut greșit

că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr.

247/2005 [în loc de art. 26 alin. (3) și (4) din aceeași lege], iar pe de altă

parte, SC Z. SA a fost de acord cu valoarea corespunzătoare a imobilului

stabilită prin expertiză, ceea ce înseamnă că părțile au negociat valoarea

ofertei (P.T. și P.C.);

- structura acționariatului SC Z. SA

era relevantă pentru a stabili incidența art. 21 alin. (1) din Legea nr.

10/2001; societatea comercială menționată este privatizată integral, iar

terenul solicitat apare în certificatul de atestare a dreptului sau de

proprietate, astfel că A.V.A.S. trebuia să propună măsuri reparatorii în

echivalent (intimata).

Ambele recursuri sunt nefondate deoarece:

- este incontestabil că terenul în

discuție nu poate fi restituit în natură;

- art. 24 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, operant în asemenea cazuri, a fost modificat prin Legea nr. 247/2005,

înainte de soluționarea apelului declarat de intimată;â

- fiind vorba despre o situație

juridică în curs de formare, textul menționat se aplică în noua redactare,

potrivit căreia unității deținătoare îi revin alte obligații decât cele

stabilite în forma inițială;

- drept consecință, instanța de

apel a înlăturat corect dispoziția prin care unitatea deținătoare era obligată

să acționeze conform vechii reglementări;

- la data formulării notificării,

cât și la soluționarea acesteia, SC Z. SA se încadra în categoria unității

deținătoare prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acționar

majoritar fiind F.P.S., cu un aport de 39,98800%, considerabil mai mare decât

aportul celorlalți acționari, astfel că privatizarea ulterioară a societății

comerciale recurente este irelevantă;

- de altfel, cererea recurentei SC

Z. SA, de înlăturare a obligării sale de a propune contestatorilor oferta de

restituire in echivalent, este fără obiect, atâta timp cât obligația menționată

a fost deja înlăturată prin decizia instanței de apel.

În consecință, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

reclamanții P.C. și P.T., precum și de pârâta SC Z. SA împotriva deciziei

civile nr. 1458 din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2006.