ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

432 din 23 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 21362/2/2005, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Inspectoratul General pentru

Comunicații și Tehnologia Informației, iar pe fondul cauzei, a respins, ca

neîntemeiate, acțiunile conexe formulate de reclamantele Asociația B., SC D.S.

SRL și SC E.T. SRL, în contradictoriu cu pârâții A.R.R., Inspectoratul General

pentru Comunicații și Tehnologia Informației, Asociația B., formată din SC S.C.

SRL, W. SRL, R.C. SRL, C.I. SRL, I. SRL, G.I. SRL; Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului și Comisia de validare a atribuirii electronice a

traseelor.

Pentru a dispune astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunile conexe

reclamantele au solicitat:

anulare a licențelor de execuție pentru traseul Ploiești - Câmpina, dispusă

prin adresa nr. 7078, comunicată către reclamanta SC D.S. SRL, la data de 31

mai 2005 și prin adresa nr. 7074, comunicată la aceeași dată către reclamanta

SC E.T. SRL;

anulare a vechimii de traseu pentru reclamantele SC D.S. SRL și SC E.T. SRL;

traseului Ploiești - Câmpina 33 km., în favoarea Asociației B.;

atribuie traseul Ploiești - Câmpina în favoarea reclamantei Asociația B.;

licențelor de execuție pentru traseul Ploiești - Câmpina.

S-a renunțat la judecată

pentru capetele de cerere privind suspendarea atribuirii licențelor de execuție

pentru traseul respectiv și acordarea de despăgubiri.

Pentru soluționarea excepțiilor,

s-a apreciat că în raport cu obiectul cauzei și cu împrejurarea că reclamantele

au formulat contestații prealabile și la autoritățile care le-au invocat,

acestea au calitate procesuală pasivă în cauză.

Verificând, pe fondul

cauzei, legalitatea și temeinicia acțiunilor conexe, astfel cum au fost

formulate și precizate, s-a reținut că reclamantele contestă măsura atribuirii

licenței de execuție pe traseul Ploiești – Câmpina, în favoarea asociației

pârâte B., solicitând anularea acestei atribuiri, apreciindu-se ca nelegală,

deoarece în mod netemeinic a fost anulată vechimea de traseu pentru reclamante,

solicitându-se obligarea pârâților la modificarea atribuirii traseului în

favoarea Asociației B.

Ca motive de nelegalitate,

reclamanta invocă nemotivarea anulării măsurii neacordării licențelor de

traseu, nelegalitatea anulării vechimii de traseu pentru reclamante și a

acordării licenței de traseu către pârâta Asociația B.

Verificând aceste motive de

nelegalitate, instanța apreciază că actele contestate sunt legale, reclamantele

neavând un drept recunoscut de lege vătămat, pentru următoarele considerente:

Prin adresele nr. 7074 și

nr. 7078 din 31 iunie 2005, reclamantelor le-a fost adusă la cunoștință decizia

nr. 25265 din 30 mai 2005, emisă de A.R.R., prin care le-a fost anulată licența

de execuție pe traseul Ploiești - Câmpina. Prin adresele contestate le-a fost

comunicat și motivul pentru care s-a luat această măsură, respectiv

nerespectarea condițiilor care au stat la baza emiterii licenței, conform art. 44

lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței nr. 1842/2001.

Față de temeiul juridic

indicat, instanța nu reține motivul de nelegalitate invocat, respectiv

nemotivarea actelor contestate.

Aceasta, deoarece, pe de o

parte, adresele emise de A.R.R. Prahova au fost emise ca urmare a hotărârii

Comisiei de validare nr. 25265 din 30 mai 2005 a A.R.R., prin care s-a admis

contestația SC C.I. SRL împotriva licenței de transport a SC E.T. SRL, iar pe

de altă parte, temeiul juridic invocat a fost Ordinul Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare

- art. 44 lit. c), situația reclamantelor încadrându-se în acest temei legal.

Astfel, nu se poate reține

lipsa de temei a adreselor contestate, acestea fiind legal emise de autoritatea

competentă și producându-și efecte față de părțile interesate.

Măsura de atribuire a

licenței de traseu către pârâta Asociația B. a fost legală, deoarece a existat

situația premisă, aceea că asociația reclamantă SC E.T. SRL nu a deținut în

perioada 5 martie 2004 - 18 martie 2004, nici un vehicul licențiat și, astfel,

s-a admis contestația și s-a anulat vechimea de traseu operatorilor de

transport din cadrul asociației reclamante.

Pe de altă parte, fiecare

asociație parte a obținut un anumit punctaj care nu a avut drept unic criteriu

doar vechimea de traseu a operatorilor de transport.

Ca urmare a analizării

tuturor criteriilor, reclamanta Asociația B. a obținut un punctaj de 31,8

puncte, iar asociația pârâtă un punctaj superior de 33 puncte, fiind declarată

câștigătoare, astfel că i-a fost atribuit traseul Ploiești - Câmpina.

Cererea reclamantelor, de

atribuire a licențelor de execuție pentru traseu, nu este fondată, deoarece

măsurile și actele contestate au fost emise conform legii, cu luarea în

considerare a tuturor criteriilor și punctajelor obținute, nefiind probată

fraudarea legii în ceea ce privește obținerea punctajului obținut.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs, în termenul legal, reclamantele Asociația B., SC D.S. SRL

Ploiești și SC E.T. SRL Câmpina, solicitând, în conformitate cu dispozițiile

art. 312, raportat la art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea

recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii

acțiunii introductive.

Prezentând istoricul cauzei,

recurentele au apreciat că măsura anulării licențelor de execuție pentru traseu

este profund netemeinică și nelegală, deoarece nu s-a luat printr-o decizie

motivată în fapt și în drept de către A.R.R. - Agenția Prahova, așa cum dispune

art. 44 alin. (1) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor

și Locuinței nr. 1842/2001, invocându-se o decizie a A.R.R., sediul central,

care nu avea nici o competență legală în acest sens, conform aceluiași text de

lege și care nu a fost comunicată.

S-a susținut, de asemenea,

în același context, că adresele nr. 7074 și nr. 7078 din 31 mai 2005 nu sunt

decizii de anulare a licențelor de execuție pentru traseu, ci doar adrese de

comunicare a respectivei măsuri, care nu conțin nici o motivare în fapt,

invocarea ca temei legal a dispozițiilor art. 44 lit. c) din Ordinul

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001

neavând nici o valoare juridică, în condițiile în care nu s-a precizat care au

fost cauzele exacte ce au dus la neîndeplinirea condițiilor inițiale care au

stat la baza atribuirii.

În opinia recurentelor,

anularea licențelor de execuție a intervenit cu rea credință, chiar înainte de

3 iunie 2005, data atribuirii licențelor de execuție pentru traseu, iar

invocarea dispozițiilor art. 44 lit. c) a fost făcută tardiv, prin răspunsurile

la contestațiile formulate, fiind nelegală și pentru faptul că aceasta are în

vedere neîndeplinirea condițiilor care au stat la baza acordării licențelor în

perioada 5 martie 2004 - 18 martie 2004, la o distanță de timp de un an și două

luni.

Pentru a justifica incidența

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentele au

apreciat că sentința recurată nu cuprinde, sub aspectul primului capăt de

cerere, motivele pe care se sprijină, raportat la obiectul cauzei și la ceea ce

s-a invocat în susținerea lui, prima instanță ignorând cu totul motivul de

nulitate al respectivelor adrese, generat de faptul că nu sunt decizii de

anulare a licențelor, ci doar acte de comunicare a măsurilor dispuse, decizia

de anulare aparținând autorității centrale care nu are nici o competență

materială în acest sens.

De asemenea, privitor la

capătul 2 de cerere, sentința nu cuprinde nici o referire și nici o motivare.

Măsura anulării vechimii de traseu a cărei anulare s-a solicitat prin acest

capăt de cerere, nu este motivată în nici un fel, atât în fapt, cât și în drept

și constituie un abuz. Această măsură a apărut pe site-ul autorizații auto.ro,

în data de 31 mai 2005, iar motivarea a apărut posterior contestațiilor

formulate de SC D.Ș. SRL și SC E.T. SRL, neputând fi luată în considerare de

instanță.

Sub aspectul motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de

fond a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și a schimbat natura

și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, în condițiile în care,

deși le intitulează ca fiind adrese, le consideră împotriva evidenței

cuprinsului lor, decizii de anulare.

Referitor la modul de

soluționare a primelor două capete de cerere, s-a apreciat că hotărârea a fost

dată și cu aplicarea greșită a legii, pentru toate aspectele anterior

prezentate, inclusiv la capitolul istoric.

Pentru petitele 3-5 ale

acțiunii introductive, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea acestui motiv

de recurs, referitor la petitul 3, s-a susținut că în mod netemeinic și nelegal

nu le-au fost acordate punctele cuvenite conform criteriului 3, întrucât la

data de referință stabilită în anexa B la metodologia de atribuire - 4 mai 2005

- care se ia în considerare pentru acordarea punctajelor la criteriile

specificate la art. 3, deținea licențele de execuție pentru traseu în mod

neîntrerupt, trebuind să fie punctați cu 10,8 puncte. Cu referire la celelalte

petite, s-a apreciat că acestea au fost respinse într-un mod profund netemeinic

și nelegal, pentru toate considerentele invocate la punctele anterioare.

Analizând actele dosarului,

motivele de recurs invocate de recurente, prin prisma dispozițiilor legale

incidente în cauză și examinând cauza, sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerațiunile în continuare arătate.

Prin art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ., a fost consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile

judecătorești trebuie să fie motivate.

Din interpretarea acestui

text procedural rezultă că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în

motivarea sa argumentele „pro” și „contra”, de fapt și de drept, care au format

convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată asupra tuturor cererilor

cu care a fost învestită. Aceste argumente trebuie să se raporteze, pe de o

parte, la susținerile și apărările făcute de părți, iar pe de altă parte, la

dispozițiile legale aplicabile, textul impunând a se arăta și motivele pentru

care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea trebuie să fie,

așadar, pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și

accesibilă, principiul astfel consacrat constituind o garanție pentru părți în

fața eventualului arbitrariu judecătoresc, dar și singurul mijloc prin care se

asigură posibilitatea exercitării unui real control judiciar.

În speță, acțiunea reclamantelor

a fost respinsă în întregime, însă hotărârea atacată nu cuprinde argumente de

fapt și de drept care să ateste examinarea fondului cauzei în întregul său,

respectiv și a petitului privind anularea măsurii de anulare a vechimii de

traseu pentru SC D.S. SRL și SC E.T. SRL, dispusă prin hotărârea Comisiei de

validare a atribuirii electronice, ca urmare a admiterii unor contestații, act

care nici nu a fost depus in extenso la dosarul cauzei.

Potrivit competențelor

stabilite de dispozițiile legale incidente în materie, anularea vechimii de

traseu constituie atributul autorității centrale - A.R.R., iar anularea

licențelor de execuție pentru traseu se dispune de agenția teritorială a A.R.R.

care a emis-o, în cazurile și în condițiile stabilite de art. 44 din Ordinul

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001.

A.R.R., urmare a admiterii

contestației SC C.I. SRL, de către Comisia de validare a atribuirii electronice

și respectiv, în acord cu rezoluția acesteia, în sensul anulării vechimii de

traseu pentru toată asociația, afișată pe site-ul

www.autorizatiiauto.ro

, prin actul înregistrat sub nr.

25265 din 30 iunie 2005, comunică Agenției A.R.R. Prahova să procedeze la

anularea licențelor de execuție pentru traseul Ploiești - Câmpina, tuturor

operatorilor de transport care făceau parte din asociație, întrucât s-au

încălcat dispozițiile art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor

Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, cu modificările

ulterioare.

În aceste condiții, Agenția

A.R.R. Prahova, prin adresele nr. 7074 și nr. 7078 din 31 mai 2005 comunică

reclamantelor SC D.S. SRL Ploiești și SC E.T. SRL Câmpina, faptul că în

conformitate cu decizia nr. 25265 din 30 mai 2005 a A.R.R., s-a luat măsura

anulării licențelor de execuție pentru traseul respectiv, ca urmare a

neîndeplinirii condițiilor inițiale care au stat la baza atribuirii [art. 44

lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței nr. 1842/2001, cu modificările și completările ulterioare].

Reclamantele au contestat

ambele măsuri, însă legalitatea celei privind anularea vechimii de traseu nu a

fost examinată de prima instanță, considerentele hotărârii atacate fiind axate

doar pe examinarea celorlalte petite ale acțiunii vizând anularea licențelor de

execuție, anularea atribuirii traseului către Asociația B. și obligarea

pârâtelor la atribuirea traseului și eliberarea licențelor de execuție în

favoarea Asociației B., ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei

în întregul său.

Lipsa motivării sub aspectul

legalității măsurii de anulare a vechimii de traseu, determinantă pentru

adoptarea celorlalte măsuri contestate, conduce la imposibilitatea instanței de

recurs de a-și exercita obligația de a verifica legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În consecință, în temeiul

art. 312 pct. 3 și art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

În cadrul rejudecării vor fi

examinate și celelalte aspecte de nelegalitate invocate de recurente care, dat

fiind motivul de casare reținut, nu au putut forma obiectul controlului

judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Asociația B., SC D.S. SRL Ploiești și SC E.T. SRL Câmpina împotriva sentinței

civile nr. 432 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2006.