ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3425/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 432 din 23 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 21362/2/2005, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, iar pe fondul cauzei, a respins, ca neîntemeiate, acțiunile conexe formulate de reclamantele Asociația B., SC D.S. SRL și SC E.T. SRL, în contradictoriu cu pârâții A.R.R., Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, Asociația B., formată din SC S.C.

SRL, W. SRL, R.C. SRL, C.I. SRL, I. SRL, G.I. SRL; Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunile conexe reclamantele au solicitat: 1. anularea măsurii de anulare a licențelor de execuție pentru traseul Ploiești - Câmpina, dispusă prin adresa nr. 7078, comunicată către reclamanta SC D.S. SRL, la data de 31 mai 2005 și prin adresa nr. 7074, comunicată la aceeași dată către reclamanta SC E.T. SRL; 2. anularea măsurii de anulare a vechimii de traseu pentru reclamantele SC D.S. SRL și SC E.T. SRL; 3. anularea atribuirii traseului Ploiești - Câmpina 33 km., în favoarea Asociației B.; 4. obligarea pârâților să atribuie traseul Ploiești - Câmpina în favoarea reclamantei Asociația B.; 5. obligarea A.R.R.

la eliberarea licențelor de execuție pentru traseul Ploiești - Câmpina. S-a renunțat la judecată pentru capetele de cerere privind suspendarea atribuirii licențelor de execuție pentru traseul respectiv și acordarea de despăgubiri. Pentru soluționarea excepțiilor, s-a apreciat că în raport cu obiectul cauzei și cu împrejurarea că reclamantele au formulat contestații prealabile și la autoritățile care le-au invocat, acestea au calitate procesuală pasivă în cauză.

Verificând, pe fondul cauzei, legalitatea și temeinicia acțiunilor conexe, astfel cum au fost formulate și precizate, s-a reținut că reclamantele contestă măsura atribuirii licenței de execuție pe traseul Ploiești – Câmpina, în favoarea asociației pârâte B., solicitând anularea acestei atribuiri, apreciindu-se ca nelegală, deoarece în mod netemeinic a fost anulată vechimea de traseu pentru reclamante, solicitându-se obligarea pârâților la modificarea atribuirii traseului în favoarea Asociației B. Ca motive de nelegalitate, reclamanta invocă nemotivarea anulării măsurii neacordării licențelor de traseu, nelegalitatea anulării vechimii de traseu pentru reclamante și a acordării licenței de traseu către pârâta Asociația B. Verificând aceste motive de nelegalitate, instanța apreciază că actele contestate sunt legale, reclamantele neavând un drept recunoscut de lege vătămat, pentru următoarele considerente: Prin adresele nr. 7074 și nr. 7078 din 31 iunie 2005, reclamantelor le-a fost adusă la cunoștință decizia nr. 25265 din 30 mai 2005, emisă de A.R.R., prin care le-a fost anulată licența de execuție pe traseul Ploiești - Câmpina.

Prin adresele contestate le-a fost comunicat și motivul pentru care s-a luat această măsură, respectiv nerespectarea condițiilor care au stat la baza emiterii licenței, conform art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001. Față de temeiul juridic indicat, instanța nu reține motivul de nelegalitate invocat, respectiv nemotivarea actelor contestate. Aceasta, deoarece, pe de o parte, adresele emise de A.R.R. Prahova au fost emise ca urmare a hotărârii Comisiei de validare nr. 25265 din 30 mai 2005 a A.R.R., prin care s-a admis contestația SC C.I. SRL împotriva licenței de transport a SC E.T. SRL, iar pe de altă parte, temeiul juridic invocat a fost Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare - art. 44 lit. c), situația reclamantelor încadrându-se în acest temei legal.

Astfel, nu se poate reține lipsa de temei a adreselor contestate, acestea fiind legal emise de autoritatea competentă și producându-și efecte față de părțile interesate. Măsura de atribuire a licenței de traseu către pârâta Asociația B. a fost legală, deoarece a existat situația premisă, aceea că asociația reclamantă SC E.T. SRL nu a deținut în perioada 5 martie 2004 - 18 martie 2004, nici un vehicul licențiat și, astfel, s-a admis contestația și s-a anulat vechimea de traseu operatorilor de transport din cadrul asociației reclamante. Pe de altă parte, fiecare asociație parte a obținut un anumit punctaj care nu a avut drept unic criteriu doar vechimea de traseu a operatorilor de transport. Ca urmare a analizării tuturor criteriilor, reclamanta Asociația B. a obținut un punctaj de 31,8 puncte, iar asociația pârâtă un punctaj superior de 33 puncte, fiind declarată câștigătoare, astfel că i-a fost atribuit traseul Ploiești - Câmpina.

Cererea reclamantelor, de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu, nu este fondată, deoarece măsurile și actele contestate au fost emise conform legii, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor și punctajelor obținute, nefiind probată fraudarea legii în ceea ce privește obținerea punctajului obținut. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, reclamantele Asociația B., SC D.S. SRL Ploiești și SC E.T. SRL Câmpina, solicitând, în conformitate cu dispozițiile art. 312, raportat la art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii introductive. Prezentând istoricul cauzei, recurentele au apreciat că măsura anulării licențelor de execuție pentru traseu este profund netemeinică și nelegală, deoarece nu s-a luat printr-o decizie motivată în fapt și în drept de către A.R.R.

- Agenția Prahova, așa cum dispune art. 44 alin. (1) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, invocându-se o decizie a A.R.R., sediul central, care nu avea nici o competență legală în acest sens, conform aceluiași text de lege și care nu a fost comunicată. S-a susținut, de asemenea, în același context, că adresele nr. 7074 și nr. 7078 din 31 mai 2005 nu sunt decizii de anulare a licențelor de execuție pentru traseu, ci doar adrese de comunicare a respectivei măsuri, care nu conțin nici o motivare în fapt, invocarea ca temei legal a dispozițiilor art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001 neavând nici o valoare juridică, în condițiile în care nu s-a precizat care au fost cauzele exacte ce au dus la neîndeplinirea condițiilor inițiale care au stat la baza atribuirii.

În opinia recurentelor, anularea licențelor de execuție a intervenit cu rea credință, chiar înainte de 3 iunie 2005, data atribuirii licențelor de execuție pentru traseu, iar invocarea dispozițiilor art. 44 lit. c) a fost făcută tardiv, prin răspunsurile la contestațiile formulate, fiind nelegală și pentru faptul că aceasta are în vedere neîndeplinirea condițiilor care au stat la baza acordării licențelor în perioada 5 martie 2004 - 18 martie 2004, la o distanță de timp de un an și două luni. Pentru a justifica incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurentele au apreciat că sentința recurată nu cuprinde, sub aspectul primului capăt de cerere, motivele pe care se sprijină, raportat la obiectul cauzei și la ceea ce s-a invocat în susținerea lui, prima instanță ignorând cu totul motivul de nulitate al respectivelor adrese, generat de faptul că nu sunt decizii de anulare a licențelor, ci doar acte de comunicare a măsurilor dispuse, decizia de anulare aparținând autorității centrale care nu are nici o competență materială în acest sens. De asemenea, privitor la capătul 2 de cerere, sentința nu cuprinde nici o referire și nici o motivare. Măsura anulării vechimii de traseu a cărei anulare s-a solicitat prin acest capăt de cerere, nu este motivată în nici un fel, atât în fapt, cât și în drept și constituie un abuz.

Această măsură a apărut pe site-ul autorizații auto.ro, în data de 31 mai 2005, iar motivarea a apărut posterior contestațiilor formulate de SC D.Ș. SRL și SC E.T. SRL, neputând fi luată în considerare de instanță. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, în condițiile în care, deși le intitulează ca fiind adrese, le consideră împotriva evidenței cuprinsului lor, decizii de anulare. Referitor la modul de soluționare a primelor două capete de cerere, s-a apreciat că hotărârea a fost dată și cu aplicarea greșită a legii, pentru toate aspectele anterior prezentate, inclusiv la capitolul istoric.

Pentru petitele 3-5 ale acțiunii introductive, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, referitor la petitul 3, s-a susținut că în mod netemeinic și nelegal nu le-au fost acordate punctele cuvenite conform criteriului 3, întrucât la data de referință stabilită în anexa B la metodologia de atribuire - 4 mai 2005 - care se ia în considerare pentru acordarea punctajelor la criteriile specificate la art. 3, deținea licențele de execuție pentru traseu în mod neîntrerupt, trebuind să fie punctați cu 10,8 puncte. Cu referire la celelalte petite, s-a apreciat că acestea au fost respinse într-un mod profund netemeinic și nelegal, pentru toate considerentele invocate la punctele anterioare.

Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate de recurente, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și examinând cauza, sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerațiunile în continuare arătate. Prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a fost consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile judecătorești trebuie să fie motivate. Din interpretarea acestui text procedural rezultă că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele „pro” și „contra”, de fapt și de drept, care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită.

Aceste argumente trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările făcute de părți, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile, textul impunând a se arăta și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea trebuie să fie, așadar, pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă, principiul astfel consacrat constituind o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, dar și singurul mijloc prin care se asigură posibilitatea exercitării unui real control judiciar. În speță, acțiunea reclamantelor a fost respinsă în întregime, însă hotărârea atacată nu cuprinde argumente de fapt și de drept care să ateste examinarea fondului cauzei în întregul său, respectiv și a petitului privind anularea măsurii de anulare a vechimii de traseu pentru SC D.S.

SRL și SC E.T. SRL, dispusă prin hotărârea Comisiei de validare a atribuirii electronice, ca urmare a admiterii unor contestații, act care nici nu a fost depus in extenso la dosarul cauzei. Potrivit competențelor stabilite de dispozițiile legale incidente în materie, anularea vechimii de traseu constituie atributul autorității centrale - A.R.R., iar anularea licențelor de execuție pentru traseu se dispune de agenția teritorială a A.R.R. care a emis-o, în cazurile și în condițiile stabilite de art. 44 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001. A.R.R., urmare a admiterii contestației SC C.I. SRL, de către Comisia de validare a atribuirii electronice și respectiv, în acord cu rezoluția acesteia, în sensul anulării vechimii de traseu pentru toată asociația, afișată pe site-ul www.autorizatiiauto.ro , prin actul înregistrat sub nr. 25265 din 30 iunie 2005, comunică Agenției A.R.R.

Prahova să procedeze la anularea licențelor de execuție pentru traseul Ploiești - Câmpina, tuturor operatorilor de transport care făceau parte din asociație, întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, cu modificările ulterioare. În aceste condiții, Agenția A.R.R. Prahova, prin adresele nr. 7074 și nr. 7078 din 31 mai 2005 comunică reclamantelor SC D.S. SRL Ploiești și SC E.T. SRL Câmpina, faptul că în conformitate cu decizia nr. 25265 din 30 mai 2005 a A.R.R., s-a luat măsura anulării licențelor de execuție pentru traseul respectiv, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor inițiale care au stat la baza atribuirii [art. 44 lit. c) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1842/2001, cu modificările și completările ulterioare].

Reclamantele au contestat ambele măsuri, însă legalitatea celei privind anularea vechimii de traseu nu a fost examinată de prima instanță, considerentele hotărârii atacate fiind axate doar pe examinarea celorlalte petite ale acțiunii vizând anularea licențelor de execuție, anularea atribuirii traseului către Asociația B. și obligarea pârâtelor la atribuirea traseului și eliberarea licențelor de execuție în favoarea Asociației B., ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei în întregul său. Lipsa motivării sub aspectul legalității măsurii de anulare a vechimii de traseu, determinantă pentru adoptarea celorlalte măsuri contestate, conduce la imposibilitatea instanței de recurs de a-și exercita obligația de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În consecință, în temeiul art. 312 pct. 3 și art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe. În cadrul rejudecării vor fi examinate și celelalte aspecte de nelegalitate invocate de recurente care, dat fiind motivul de casare reținut, nu au putut forma obiectul controlului judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Asociația B., SC D.S. SRL Ploiești și SC E.T. SRL Câmpina împotriva sentinței civile nr. 432 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2006.