ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1143/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunile conexe înregistrate la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantele Asociația nr. X-N, SC D.Ș. SRL Ploiești și SC E.T. SRL Câmpina au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.T.C.T., A.R.R., IGCTI, Asociația nr. X-B formată din SC S.C. SRL, W. SRL, SC R.C. SRL, SC C.I. SRL, SC I. SRL, SC G.I. SRL, C.V.A.E.T.: 1) anularea măsurii de anulare a licențelor de execuție pentru traseul Ploiești – Câmpina, dispusă prin adresa nr. X, comunicată către reclamanta SC D.Ș. SRL Ploiești la data de 31 mai 2005 și prin adresa nr. X, la aceeași dată, reclamantei SC E.T.

SRL; 2) anularea măsurii de anulare a secțiunii pe traseu pentru reclamantele SC D.Ș. SRL Ploiești și SC E.T. SRL; 3) anularea atribuirii traseului Ploiești-Câmpina în favoarea Asociației nr. X-B; 4) obligarea pârâților să atribuie traseul Ploiești-Câmpina în favoarea reclamantei Asociația nr. X-B; 5) obligarea A.R.R. la eliberarea licențelor de execuție pentru traseul Ploiești-Câmpina. S-a renunțat la judecată pentru capetele de cerere privind suspendarea atribuirii licențelor de execuție pentru traseul respectiv și acordarea de despăgubiri. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 432 din 23 februarie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții M.T.C.T.

și I.G.C.T.I., iar pe fondul cauzei, a respins, ca neîntemeiate, acțiunile conexe. Recursul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3425 din 16 octombrie 2006, hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, având în vedere că prima instanță nu a examinat și nu și-a motivat soluția cu privire la legalitatea măsurii de anulare a vechimii de traseu, considerată ca fiind determinantă pentru adoptarea celorlalte măsuri contestate. Rejudecând în fond pricina după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2374 din 3 octombrie 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.T.

și a respins, ca neîntemeiată și acțiunea reclamantelor. Cu privire la excepția invocată, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 9 din Metodologia de atribuire electronică a traseelor, potrivit cărora, M. t . are atribuții de coordonare a Comisiei de atribuire. Cu privire la motivele de nelegalitate a măsurilor și actelor contestate, s-a reținut că sunt nefondate, întrucât reclamantele nu au respectat condițiile care au stat la baza emiterii licenței, conform art. 44 lit. c) din Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, adresele emise de A.R.R. —Prahova au fost eliberate urmare Hotărârii Comisiei de Validare nr. 25265 din 30 mai 2005 a A.R.R., au fost motivate și au produs efecte față de părțile interesate.

Referitor la măsura de atribuire a licenței de traseu către pârâta Asociația nr. X-B, s-a menționat că aceasta a fost legală, deoarece reclamanta SC E.T. SRL nu a deținut în perioada 5 martie 2004 – 18 martie 2004 nici un vehicul licențiat și de aceea a fost admisă contestația formulată de pârâta SC C.I. SRL împotriva licenței de transport a SC E.T. SRL și i s-a anulat acesteia din urmă vechimea în traseu operatorilor de transport din cadrul asociației reclamante. S-a apreciat că s-au luat în considerare toate criteriile și punctajele obținute și întrucât reclamantele nu au probat o fraudare a legii în ceea ce privește punctajul obținut, atribuirea licențelor de execuție pentru traseul Ploiești-Câmpina s-a făcut conform cu prevederile legale.

Cât privește capătul de cerere legat de anularea măsurii de anulare a vechimii de traseu, instanța de fond după casare a reținut, în esență că anularea vechimii de traseu s-a datorat faptului că SC E.T. SRL, membră a asociației reclamante nu a deținut nici un vehicul licențiat în perioada 5 martie 2004 – 18 martie 2004, cu care să-și îndeplinească obligațiile din caietul de sarcini, iar această măsură s-a luat de către Comisia de validare a atribuirii electronice în ansamblul său, iar nu exclusiv de către A.R.R., cum au susținut reclamantele. Împotriva sentinței pronunțată în fond după casare, au declarat recurs, în termenul legal, reclamantele Asociația nr. X-B, SC D.Ș. SRL, Ploiești și SC E.T.

SRL, Câmpina, precum și pârâtul Ministerul Transporturilor (în prezent M.T.I.). Reclamantele-recurente invocă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii . Se arată că instanța a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, în speță adresele X și Y comunicate recurentelor în data de 31 mai 2005 și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Recurentele critică hotărârea pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susțin că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În acest sens susțin recurentele, că „măsura anulării licențelor noastre de execuție pentru traseu este profund netemeinică și nelegală, deoarece aceasta nu s-a luat printr-o decizie motivată în fapt și în drept de către A.R.R.

Agenția Prahova așa cum dispune art. 44 alin. (1) din O.M.L.P.T.L. 1842/2001”. Adresele nr. X și nr. Y din 31 mai 2005, nu sunt decizii de anulare a licențelor de execuție pentru traseu ci doar adrese de comunicare a măsurii de anulare a licențelor. Măsura anulării vechimii pe traseul 001 Ploiești – Câmpina (33 km) nu este motivată în nici un fel, atât în fapt cât și în drept și constituie un abuz. Curtea constată că, de fapt, în cererea de recurs sunt reluate aceleași considerente și argumente dezvoltate în fața Curții de apel în susținerea motivelor de nelegalitate ale actelor contestate, motive și care au fost analizate de judecătorul fondului prin hotărârea recurată. Recurentul-pârât motivează că M.T.

nu are calitate procesuală pasivă deoarece, soluționarea contestațiilor și a rezultatelor acestora nu cade în sarcina M.T. iar, actele a căror anulare se solicită nu au fost emise de minister. Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, este formată din câte un reprezentant al D.G.I. T.R. din cadrul M.T., un reprezentant al A.R.R. și unul al I.G. C.T.I. și nu face parte din cadrul M.T., nu are personalitate juridică proprie, iar reprezentantul din cadrul M.T. care face parte din Comisie, este prezent doar pentru a asigura transparența și respectarea normelor legale. În aceste condiții, susține recurentul, p rezența unui membru al M.T. în cadrul Comisiei nu atrage automat calitatea procesuală pasivă a ministerului în această cauză.

Raportat la acest recurs, Curtea a constată că recurentul M.T. deși a fost parte în primul ciclu procesual, nu a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, nu a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 432 din 23 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, iar în recursul declarat de reclamanta a depus întâmpinare în care a formulat apărări pe fondul pretențiilor deduse judecății. Intimata A.R.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitate respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței Curții de Apel, ca fiind legală și temeinică. Față de recursurile formulate de reclamante și pârâtul M.T., intimata arată că acestea au rămas fără obiect, având în vedere că valabilitatea licențelor de traseu emise pentru traseul Ploiești-Câmpina (pentru care reclamanta - Asociația B formata din SC D.Ș.

SRL și SC E.T. SRL Câmpina a solicitat anularea măsurii de anulare a acestora și, respectiv în legătură cu care a mai solicitat anularea măsurii de anulare a vechimii pe acest traseu-dispusă prin Deciziile nr. 7074 si 707S/31 mai 2005), a expirat de drept la data de 30 iunie 2008. La data de 30 aprilie 2008 a avut loc prima ședință de atribuire electronică a traseelor județene cuprinse în Programul de transport 2008-2011, deci implicit și a traseului Ploiești Câmpina, organizată de A.S.S.I.(fostul L.G.C.T.I), conform competențelor sale prevăzute la art. 2 Ut. a.) din O.U.G nr. 73/2007. Conform rezultatelor stabilite de către această instituție și afișate public pe site-ul sau oficial a fost desemnat câștigător pe acest traseu operatorul de transport SC C.I.

SRL, căruia i-a fost eliberată licența de traseu pentru traseul Ploiești - Câmpina. Analizând cu prioritate excepția invocată, se constată că este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă. Reclamantele au contestat prin acțiune atât măsura de anulare a licențelor de execuție pentru traseul Ploiești-Câmpina, cea de anulare a vechimii pe traseu cât și cea a atribuirii traseului în favoarea societăților pârâte. Astfel, acțiunea a avut mai multe capete de cerere prin care reclamantele apreciind că sunt vătămate în drepturile prevăzute de lege în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ au solicitat anularea măsurilor luate de autoritățile pârâte prin actele contestate, care chiar dacă în parte au avut un termen care a expirat, acestea au produs efecte juridice, în speță licențele de execuție.

Recursul pârâtului M.T. are ca motiv de nelegalitate excepția lipsei calității procesual pasive, excepție care în mod corect a fost respinsă de prima instanță.

Astfel, potrivit art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, interjudețean între două județe limitrofe (inclusiv între municipiul București și județul Ilfov) și interjudețean, atribuirea electronică a traseelor cuprinse în Programul național este coordonată de o Comisie de validare a atribuirii electronice a traseelor, a cărei componentă, aprobată de secretarul de stat coordonator al M.T.C.T, cuprinde câte un reprezentat al D.G.T.R-M.T.C.T, A.R.R-M.T.C.T și I.G.C.T.I, și care are ca atribuții supravegherea derulării transparente a procesului de alocare electronică, soluționarea contestațiilor referitoare la aplicarea prezentei metodologii, validarea rezultatelor alocării electronice și, respectiv organizarea realocării electronice, în conformitate cu art. 13 din metodologie.

a nularea licențelor de traseu pentru traseul Ploiești-Câmpina s-a efectuat ca urmare a rezoluției Comisiei de validare a atribuirii electronice, în ansamblul său, implicit și a recurentului. Mai mult, conform art. 1 din H.G. nr. 625/1998 privind organizarea și funcționarea A.R.R. modificată și completată, A.R.R. este „organismul tehnic specializat al M. t . pentru transportul rutier, desemnat să asigure în principal inspecția și controlul în trafic al stării tehnice a autovehiculelor rutiere și remorcilor, precum și al condițiilor de operare a transporturilor rutiere, inspecția și controlul respectării reglementărilor interne și internaționale privind condițiile de siguranță a transporturilor rutiere și de protecție a mediului, licențierea operatorilor de transport rutier, punerea în aplicare a normelor tehnice și a reglementărilor specifice transporturilor rutiere”.

A.R.R. exercită și alte atribuții date în competența sa de către Ministerul Transporturilor. În cauză prin Deciziile nr. 7074 si 7078 din 31 mai 2005, ARR - Prahova, în temeiul prevederilor art. 44 lit. c).) din O.M.L.P.T.L nr. 1842/2001 cu modificările și completările ulterioare, a procedat la anularea licențelor de traseu pentru traseul Ploiești-Câmpina tuturor membrilor Asociației B. În raport de aceste motive rezultă că în mod temeinic și legal a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a M.T., iar recursul ce vizează acest aspect este nefondat și a fost respins în consecință. Pe fondul cauzei, recursul reclamantelor va fi analizat împreună, motivele acțiunii și recursului fiind identice, Înalta Curte urmând a le respinge ca nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În fond după casare, prima instanță, în raport cu prevederile art. 315 C. proc. civ., a verificat măsurile contestate de reclamante, atât legalitatea anulării licențelor de execuție pentru traseu cât și legalitatea celei privind anularea vechimii de traseu comunicate de A.R.R. Prahova, prin adresele nr. X și nr. Y din 31 mai 2005. Criticile de nelegalitate invocate de recurente nu pot fi reținute în condițiile în care instanța de fond, analizând cererea de chemare în judecată cu care a fost investită a apreciat că este neîntemeiată arătând totodată considerentele care au determinat pronunțarea soluției recurate. Astfel, s-a reținut că pârâta SC C.I. SRL a contestat vechimea acordată SC E.T. SRL, pentru traseul Ploiești-Câmpina, invocând faptul că pentru perioada ianuarie – februarie 2004, acest operator nu a deținut nici un vehicul cu care să poată să-și îndeplinească obligațiile din caietul de sarcini, respectiv să efectueze cursele care i-au fost atribuite.

Urmare admiterii contestației SC C.I. SRL de către Comisia de validare a atribuirii electronice, din componența căreia, făcea parte și un reprezentant al A.R.R., aceasta din urmă, a comunicat, prin adresa nr. X din 30 mai 2005, Agenției A.R.R. Prahova să procedeze la anularea licențelor de execuție pentru traseul Ploiești-Câmpina tuturor operatorilor de transport care făceau parte din asociație, întrucât erau îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 44 lit. c) din O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, cu modificările și completările ulterioare, în cauză fiind vorba de vechime pe traseu. În acest context nu se poate reține susținerea recurentelor potrivit căreia măsura anulării s-ar fi luat de A.R.R.

printr-o decizie nemotivată, măsura de anulare a vechimii fiind dispusă de Comisia de validare a atribuirii electronice, din care făcea parte și un reprezentant al intimatei, iar A.R.R. în acord cu rezoluția de anulare a vechimii pentru toată asociația a comunicat printr-un act intern, în teritoriu această măsură. Instanța constată că deși formal recurentele contestă măsurile luate în ansamblul lor, nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 44 lit. c) din O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, respectiv că în perioada contestată ar fi deținut un autovehicul licențiat. În raport de probele administrate, în mod corect prima instanță a constatat că măsurile și actele contestate au fost emise de pârâte în termen, conform legii și cu respectarea criteriilor și punctajelor obținute de participanții la atribuirea traseului Ploiești-Câmpina.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate și menținută hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantele Asociația nr. X-N, SC D.Ș. SRL Ploiești și SC E.T. SRL Câmpina și de pârâtul M.T.(în prezent M.T.I.) împotriva sentinței civile nr. 2374 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009.