ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1002/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 130 din 14

noiembrie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC B.

SRL, în contradictoriu cu pârâții A.R.R., A.R.R. - Agenția Prahova și I.G.C.T.I.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. 6972/2005, reclamanta

a solicitat anularea metodologiei de atribuire a licențelor de execuție pentru

traseele din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate,

în trafic județean și interjudețean, între două județe limitrofe, nr. 132004 și

nr. 7677, ambele din 18 martie 2005, emise de pârâte în baza art. 15 alin. (4)

din O.U.G. nr. 64/2003, aprobată prin O.U.G. nr. 17/2005. S-a cerut, de

asemenea, obligarea pârâților la emiterea caietelor de sarcini și a licenței de

traseu, pentru traseele adjudecate la licitația electronică anterioară emiterii

metodologiei atacate, precum și plata de despăgubiri pentru pierderea

licențelor.

A mai reținut, de asemenea, că

Metodologia a cărei anulare se solicită prin acțiune, nu conține criteriile de

evaluare în baza cărora se face calificarea operatorilor auto și, pe cale de

consecință atribuirea traseelor, aceste criterii fiind reglementate prin

Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 1842/2005,

astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 552/2005 (M. Of. nr. 341/21.04.2005).

Prin această modificare s-a prevăzut, ca un criteriu de atribuire a traseelor

mai sus menționate, să fie existența unui punct de lucru la capătul acestuia

(în locul parcării cerute până atunci).

Neîndeplinirea acestei condiții a

determinat descalificarea reclamantei la ședința de atribuire din 3 iunie 2005,

dată de la care erau operabile noile criterii.

Cu privire la al doilea capăt de

cerere, instanța l-a considerat nefondat, reținând că emiterea caietelor de

sarcini și a licenței de transport este o consecință a îndeplinirii criteriilor

cerute prin ordinul menționat mai sus.

De asemenea, a respins cererea

completatoare, apreciind că înscrisul a cărui anulare se solicită, nu este o

decizie, ci o adresă a cărei anulare nu poate fi solicitată pe calea

contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că:

- în raport cu data ședinței de

atribuire a traseelor, erau aplicabile dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 1842/2001,

și nu modificările aduse prin Ordinul nr. 552/2005;

- în mod greșit, instanța de fond a

apreciat că actul a cărei anulare se solicită, este o adresă.

Recursul este nefondat.

Conform dispozițiilor art. 3 din

Metodologia de atribuire a licențelor de transport, criteriile de evaluare și

punctaj, în baza cărora se face atribuirea traseelor, sunt cuprinse în Anexele nr.

11 a și nr. 11 b din Normele metodologice de autorizare și efectuare a

transporturilor interne și a activităților conexe acestora, aprobate prin

Ordinul nr. 1842/2001.

Față de împrejurarea că, la data de 14

aprilie 2005, prin Ordinul nr. 552/2005, s-a dispus modificarea și completarea

Ordinului nr. 1842/2005 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței, rezultă că, la data ședinței de atribuire, 3 iunie 2005, erau

aplicabile noile criterii, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Pe cale de consecință,

neîndeplinirea criteriilor legale, astfel cum au fost aprobate prin Ordinul

552/2005, a determinat descalificarea recurentei-reclamante la ședința de

atribuire a traseelor.

În raport cu acest aspect, toate

celelalte critici menționate în motivul I de recurs sunt neîntemeiate, având un

caracter subsidiar.

Referitor la motivul II de recurs

urmează a se reține că recurenta-reclamantă nu a contestat decizia de anulare a

licențelor de execuție comunicată sub nr. 29535 din 29 iunie 2005, ci adresa

prin care această măsură a fost adusă la cunoștința A.R.R. - Agenția Prahova,

act a cărui anulare nu poate fi solicitată pe calea contenciosului

administrativ, aspect relevat și în hotărârea instanței de fond.

Pentru aceste considerente,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC B.

SRL Băicoi împotriva sentinței civile nr. 130 din 14 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.