ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B.E. SRL Ploiești a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.R.R. - Agenția Ploiești, să se dispună anularea celor două caiete de sarcini emise de pârâtă, în urma adjudecării de către reclamantă, a traseului Ploiești - Vlădeni, cu ocazia licitației organizate în data de 3 mai 2005 și obligarea pârâtei să emită două noi caiete de sarcini care să corespundă traseului real din teren și orarului solicitat, precum și să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de proces. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că cele două caiete de sarcini conțin mai multe erori, în sensul că nu erau trecute stațiile Cartier Ploiești Vest, Cocărăștii Colț și Coada Izvorului, pe care le-a folosit în baza licențelor de transport eliberate până în anul 2000, licențe care au reflectat traseul real din teren.

De asemenea, reclamanta a arătat că nu este real numărul de kilometri între stațiile traseului și nici numărul de kilometri al traseului integral, iar orarul evidențiat nu concordă cu solicitările reclamantei, întemeiate pe interesele călătorilor. A mai arătat reclamanta că stația Brătășanca nu există de fapt și în mod normal nu trebuie să figureze ca stație în caietele de sarcini, iar traseul până la stația Vlădeni nu este corect evidențiat, în sensul că nu este indicată comuna Dărmănești. Societatea comercială reclamantă a arătat și că s-a adresat cu numeroase sesizări conducerii A.R.R. - Agenția Prahova, dar nu a primit nici un răspuns și, în plus, a fost sancționată administrativ pentru pretinse nerespectări ale traseului.

Prin adresa nr. 8244 din 29 iunie 2005, reclamanta a solicitat pârâtei, emiterea a două noi caiete de sarcini, corespunzătoare traseului real din teren și orarului solicitat, însă aceasta i-a răspuns că a respectat programul de transport pentru servicii regulate aprobat de Consiliul Județean Prahova, răspuns care este incorect, întrucât competența stabilirii stațiilor intermediare de linie de traseu aparține pârâtei. La data de 29 septembrie 2005, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și A.R.R. - Agenția București. Acțiunea a fost inițial înregistrată la Tribunalul Prahova care, prin sentința nr. 265 din 24 octombrie 2005, a declinat competența materială de soluționare a pricinii, în favoarea Curții de Apel Ploiești, în baza dispozițiilor art. 3, 158 și 159 C. proc.

civ., precum și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 30 din 3 februarie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei SC B.E. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că acțiunea reclamantei nu îndeplinește condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece, potrivit art. 28 - 30 din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național se întocmește pe o perioadă de 3 ani, de către A.R.R., pe baza analizării solicitărilor consiliilor județene, care sunt obligate să comunice punctele de îmbarcare -debarcare, altele decât autogările, pe baza solicitărilor operatorilor de transport rutier și pe baza programului de transport rutier de persoane prin servicii regulate deja existent.

Instanța a mai reținut că programul județean și interjudețean de transport rutier public de persoane prin servicii regulate, pe traseele din județul Prahova pentru perioada 2005 - 2007, a fost aprobat Consiliul Județean Prahova, prin Hotărârea nr. 197 din 28 octombrie 2004, hotărâre care nu a fost atacată în instanță și care are caracter executoriu, neputând fi modificată pe cale ocolită. Pe de altă parte, traseul Ploiești - Vlădeni este un traseu interjudețean, iar A.R.R. Prahova nu poate stabili stații intermediare pe teritoriul altui județ și nici A.R.R. nu poate modifica hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița, de aprobare a Programului județean și interjudețean de transport rutier de persoane.

Totodată, modalitatea în care se pot modifica traseele cuprinse în Programul de transport rutier de persoane, prin servicii regulate în trafic național, a fost reglementată de art. 30 alin. (2) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, modificat prin Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 215/2004, iar reclamanta nu a făcut dovada respectării condițiilor ordinului menționat. În consecință, instanța a reținut că reclamantei nu i-a fost vătămat nici un drept recunoscut de lege sau vreun interes legitim. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC B.E. SRL Ploiești, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține, pe de o parte, că în mod greșit instanța de fond a respins proba cu înscrisuri și proba cu expertiza topografică, iar, pe de altă parte, că aceasta nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Astfel, recurenta arată că nu avea interes să atace pe calea contenciosului administrativ Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate (aprobat prin hotărâre a Consiliului județean), nici în anul 2002, nici în anul 2005, întrucât interesul său economic era acela de a obține în continuare licența de transport, dar atunci când a constatat că autoritatea a modificat artificial stațiile care compun traseul Ploiești - Vlădeni, a reacționat imediat, prin petiții adresate atât A.R.R.

Prahova, cât și A.R.R., autoritatea centrală, dar nu s-au luat măsuri în sensul solicitat de recurentă care, în opinia sa, concordă cu realitatea. În opinia recurentei-reclamante, nu programul trebuia modificat, ci caietele de sarcini care se întocmesc de A.R.R., după adjudecarea traseului. De asemenea, susține recurenta-reclamantă, instanța de fond a apreciat greșit situația de fapt și nu a înțeles procedura de desfășurare a licitației. Totodată, arată recurenta-reclamantă, instanța de fond este în eroare cu privire la prejudicierea sa și la interesul legitim dovedit în cauză, reținând în mod greșit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004. Examinând cauza, în raport cu toate criticile aduse sentinței atacate, cu probele administrate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Este de necontestat că autorizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora nu poate fi realizată în perioada invocată de recurenta-reclamantă, decât în baza Ordinului Ministerului Lucrărilor Publice și Locuinței nr. 1842/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice, cu modificările ulterioare. Astfel, conform art. 28 totalitatea traseelor, cursele necesare pentru acoperirea acestora, graficele de circulație aferente, cu indicarea stațiilor și a autogărilor utilizate, numărul de autovehicule și capacitatea de transport a acestora (microbuze, autobuze sau autocare), inclusiv autovehiculele de rezervă, necesare pentru efectuarea cursei sau a traseului, alcătuiesc programele de transport rutier de persoane prin servicii regulate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 30 alin. (1): „programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național se întocmește pe o perioadă de 3 ani de către A.R.R., pe baza analizării solicitărilor consiliilor județene și ale Consiliului General al municipiului București, care vor comunica punctele de îmbarcare/debarcare, altele decât autogările, ale operatorilor de transport rutier, și pe baza programului de transport rutier de persoane prin servicii regulate deja existent, cu obligativitatea consultării organizațiilor patronale reprezentative din domeniul transporturilor rutiere și se aprobă: a) pentru traseele județene, de către consiliul județean respectiv; b) pentru traseele interjudețene între două județe limitrofe, de către consiliile județene respective; c) pentru traseele între municipiul București și județul Ilfov, de către Consiliul General al municipiului București și Consiliul Județean Ilfov; d) pentru traseele interjudețene, de către A.R.R., iar potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol „În vederea întocmirii noului program de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național, solicitările consiliilor județene și Consiliului General al municipiului București, ale operatorilor de transport rutier sau ale asociațiilor de operatori de transport rutier se pot transmite A.R.R.,

cu până la 120 de zile înainte de expirarea programului de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic național deja existent”. Prin urmare, Programul de transport rutier prevăzut de actul normativ este întocmit de A.R.R., iar nu de A.R.R. - Agenția Prahova. În plus, traseul Ploiești - Vlădeni este un traseu interjudețean (pe raza județelor Prahova și Dâmbovița), motiv pentru care traseul trebuie aprobat de ambele consilii județene (pentru fiecare parte aparținând sferei lor de competență). Cum în cauză cele două consilii județene nu au solicitat modificări ale programului de transport, nici A.R.R. nu le-a evidențiat. De altfel, chiar recurenta-reclamantă recunoaște că nu a solicitat modificarea programelor de transport.

Înalta Curte constată că în lipsa unei astfel de solicitări nu poate fi reținută, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004. Totodată, în aceste condiții, Înalta Curte constată ca irelevantă în cauză, efectuarea expertizei solicitate, iar cu privire la celelalte probe constată că s-a administrat un material probatoriu suficient pentru formarea convingerii instanței de fond. De altfel, expertiza cuprinde o opinie de specialitate, dar nu poate servi exclusiv la formarea convingerii instanței, în condițiile în care nu se poate vorbi despre o ierarhizare a probelor în procesul civil. Aprecierea probelor este o operațiune complexă, în care intervine și raționamentul judecătorului, iar în cauză se constată că instanța de fond a efectuat analiza probelor administrate, conciziunea motivării sentinței atacate neputând fi echivalată cu lipsa motivării acesteia.

Prin urmare, constatându-se că sentința-atacată este legală și temeinică, iar criticile formulate acesteia, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale Legii contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.E. SRL Ploiești împotriva sentinței nr. 30 din 3 februarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2006.