ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3047/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 8 noiembrie 2005, Casa Județeană de Pensii Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu intimatul D.I., să se dispună lămurirea întinderii și aplicării sentinței civile nr. 208 din 1 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, în sensul că perioada pentru care urmează a fi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 nu poate să depășească sfera de aplicare a acestui act normativ.

În motivarea contestației, Casa Județeană de Pensii Hunedoara a arătat că, prin sentința civilă a cărei executare o contestă, fiind admisă acțiunea reclamantului D.I., s-a dispus anularea hotărârii nr. 6352/7016 din 21 mai 2004, emisă de instituția contestatoare și a fost obligată aceasta la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 27 ianuarie 1960 - 20 decembrie 1961. Or, potrivit art. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, data limită a perioadei pentru care pot fi acordate drepturile prevăzute de lege este 28 februarie, iar nu 20 decembrie 1961, așa cum în mod greșit s-a menționat în dispozitivul sentinței contestate.

Prin sentința civilă nr. 11 din 13 ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins contestația la executare, ca neîntemeiată, reținând, pe de o parte, că pe această cale nu se poate modifica dispozitivul unei sentințe, iar, pe de altă parte, normele metodologice nu pot avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi. Împotriva acestei soluții, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., a declarat recurs, contestatoarea Casa Județeană de Pensii Hunedoara, reiterând argumentele invocate în fața instanței de fond, în sensul că data limită a perioadei pentru care pot fi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, este 28 februarie 1961, așa cum prevăd în mod expres, la art. 1 și 2, Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G.

nr. 1114/2002. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile prevăzute de această lege, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961. Pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002 , în conformitate cu art. 9 alin. (1) din acest act normativ, au fost emise Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1114/2002.

Acest act administrativ normativ, prevăzând că de drepturile recunoscute de lege b eneficiază persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961, procedează, în mod explicit, la restrângerea perioadei stabilite de legea în aplicarea căreia au fost emise normele metodologice . Or, conform principiului constituțional al ierarhiei actelor normative, scopul hotărârilor Guvernului este acela al executării legilor. Legea fiind direct aplicabilă, rațiunea și legitimitatea unui act administrativ, cum sunt și hotărârile Guvernului, sunt date numai de măsura în care regulile stabilite prin acest act subsecvent asigură corecta aplicare a prevederilor legale ori conduc la înlăturarea unor greutăți în aplicarea legii sau la organizarea corespunzătoare a unor activități.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe [alin. (1)], hotărârile emițându-se pentru organizarea executării legilor [alin. (2)]. De asemenea, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă”. În raport cu prevederile constituționale și legale mai sus citate, în mod corect a reținut instanța de fond că este neîntemeiată contestația la executare formulată de Casa Județeană de Pensii Hunedoara, întrucât normele metodologice de aplicare a unei legi nu pot avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a legii respective.

Față de cele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 11 din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de ontencios administrativ , ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.