ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3047/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la

executare înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 8 noiembrie 2005,

Casa Județeană de Pensii Hunedoara a solicitat, în contradictoriu cu intimatul

D.I., să se dispună lămurirea întinderii și aplicării sentinței civile nr. 208

din 1 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, în sensul că perioada pentru

care urmează a fi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 nu poate să

depășească sfera de aplicare a acestui act normativ.

În motivarea contestației, Casa

Județeană de Pensii Hunedoara a arătat că, prin sentința civilă a cărei

executare o contestă, fiind admisă acțiunea reclamantului D.I., s-a dispus

anularea hotărârii nr. 6352/7016 din 21 mai 2004, emisă de instituția

contestatoare și a fost obligată aceasta la emiterea unei noi hotărâri, prin

care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 27 ianuarie 1960 - 20 decembrie 1961. Or, potrivit art. 1 din

Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate

prin H.G. nr. 1114/2002, data limită a perioadei pentru care pot fi acordate

drepturile prevăzute de lege este 28 februarie, iar nu 20 decembrie 1961, așa

cum în mod greșit s-a menționat în dispozitivul sentinței contestate.

Prin sentința civilă nr. 11

din 13 ianuarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins contestația la executare, ca neîntemeiată, reținând,

pe de o parte, că pe această cale nu se poate modifica dispozitivul unei

sentințe, iar, pe de altă parte, normele metodologice nu pot avea ca efect

restrângerea sferei de aplicare a unei legi.

Împotriva acestei soluții,

în temeiul prevederilor art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., a declarat recurs, contestatoarea Casa Județeană de Pensii Hunedoara, reiterând argumentele invocate

în fața instanței de fond, în sensul că data limită a perioadei pentru care pot

fi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, este 28 februarie 1961,

așa cum prevăd în mod expres, la art. 1 și 2, Normele metodologice pentru

aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1114/2002.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1

din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile prevăzute de această lege, cetățeanul

român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961.

Pentru aplicarea prevederilor

Legii nr. 309/2002

, în conformitate cu art. 9 alin.

(1)

din acest act normativ, au fost emise

Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1114/2002. Acest act administrativ normativ,

prevăzând

că de drepturile recunoscute de lege

b

eneficiază

persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din

cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii

în perioada 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961, procedează, în mod explicit,

la restrângerea

perioadei stabilite de legea în aplicarea căreia au fost

emise normele metodologice

.

Or, conform principiului

constituțional al ierarhiei actelor normative, scopul hotărârilor Guvernului

este acela al executării legilor. Legea fiind direct aplicabilă, rațiunea și

legitimitatea unui act administrativ, cum sunt și hotărârile Guvernului, sunt

date numai de măsura în care regulile stabilite prin acest act subsecvent asigură

corecta aplicare a prevederilor legale ori conduc la înlăturarea unor greutăți

în aplicarea legii sau la organizarea corespunzătoare a unor activități.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe [alin.

(1)], hotărârile emițându-se pentru organizarea executării legilor [alin. (2)].

De asemenea, conform art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, „Actele normative date în executarea legilor,

ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit

normelor care le ordonă”.

În

raport cu prevederile constituționale și legale mai sus citate, în mod corect a

reținut instanța de fond că este neîntemeiată contestația la executare

formulată de Casa Județeană de Pensii Hunedoara, întrucât normele metodologice

de aplicare a unei legi nu pot avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a

legii respective.

Față de cele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii

Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 11 din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de ontencios administrativ

, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2006.