ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 164/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2285 din 6 aprilie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara, în contradictoriu cu intimata O.V. împotriva sentinței civile nr. 92 din 17 mai 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. La data de 21 noiembrie 2005 și în temeiul art. 318 - 320 C. proc.

civ., Casa Județeană de Pensii Hunedoara a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2285 din 6 aprilie 2005. Contestatoarea a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs prin care a invocat depășirea de către instanța de fond, a atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece s-a dispus obligarea sa la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru o perioadă care excede intervalul strict delimitat de lege, modificându-se indirect actul normativ incident în cauză. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge, ca nefondată, prezenta contestație în anulare, pentru următoarele considerente: Conform art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.

Cererea formulată de contestatoare nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pentru calea extraordinară de atac exercitată împotriva deciziei nr. 2285 din 6 aprilie 2005. În decizia atacată, instanța de recurs a examinat și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate de Casa Județeană de Pensii Hunedoara. În recursul declarat, contestatoarea nu a invocat, însă, și motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond. În consecință, se dovedește a fi neîntemeiată susținerea contestatoarei că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii.

Lipsa de temei a cererii contestatoarei rezultă, de asemenea, din hotărârile pronunțate în cauză de instanța de fond și de instanța de recurs, deoarece considerentele de fapt și de drept ale acestora nu se referă la o altă perioadă, decât cea prevăzută expres în Legea nr. 189/2000 și în consecință, drepturile intimatei O.V. nu au fost recunoscute pentru un interval de timp care să exceadă perioada respectivă. Nefiind îndeplinite cerințele prevăzute expres de textul de lege pe care s-a întemeiat prezenta contestație în anulare, Curtea va dispune respingerea acesteia, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva deciziei nr. 2285 din 6 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.