ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 164/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 164/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 2285 din 6 aprilie
2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Hunedoara, în contradictoriu cu intimata O.V. împotriva
sentinței civile nr. 92 din 17 mai 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ.
La data de 21 noiembrie 2005 și în
temeiul art. 318 - 320 C. proc. civ., Casa Județeană de Pensii Hunedoara a
formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2285 din 6 aprilie 2005.
Contestatoarea a susținut că
instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs prin care a invocat
depășirea de către instanța de fond, a atribuțiilor puterii judecătorești,
deoarece s-a dispus obligarea sa la acordarea drepturilor prevăzute de Legea
nr. 189/2000, pentru o perioadă care excede intervalul strict delimitat de
lege, modificându-se indirect actul normativ incident în cauză.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Curtea va respinge, ca nefondată, prezenta contestație în anulare,
pentru următoarele considerente:
Conform art. 318 C. proc. civ.,
hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea
dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând
recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze
vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Cererea formulată de contestatoare
nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pentru calea extraordinară de
atac exercitată împotriva deciziei nr. 2285 din 6 aprilie 2005.
În decizia atacată, instanța de
recurs a examinat și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate
de Casa Județeană de Pensii Hunedoara.
În recursul declarat, contestatoarea
nu a invocat, însă, și motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc.
civ., privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de
fond.
În consecință, se dovedește a fi
neîntemeiată susținerea contestatoarei că instanța de recurs a omis să
cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii.
Lipsa de temei a cererii
contestatoarei rezultă, de asemenea, din hotărârile pronunțate în cauză de
instanța de fond și de instanța de recurs, deoarece considerentele de fapt și
de drept ale acestora nu se referă la o altă perioadă, decât cea prevăzută
expres în Legea nr. 189/2000 și în consecință, drepturile intimatei O.V. nu au
fost recunoscute pentru un interval de timp care să exceadă perioada
respectivă.
Nefiind îndeplinite cerințele
prevăzute expres de textul de lege pe care s-a întemeiat prezenta contestație
în anulare, Curtea va dispune respingerea acesteia, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva deciziei nr. 2285 din
6 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
18 ianuarie 2006.