ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3733/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 iulie 2005, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, anularea deciziei nr. 3697 din 7 iulie 2004, de încadrare în grad de handicap emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i elibereze o nouă decizie și să-i acorde retroactiv drepturile, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în anul 1994, a suferit un accident de muncă, în urma căruia a fost încadrat în gradul II de invaliditate, cu diagnosticul „Pseudoartroză col femural drept operată (artroplastie cu proteză totală cimentată șold drept), Calus vicios; Epifiză distală radius stâng, Algoneurodistrofie”.

În anul 2004, a fost expertizat pentru reevaluare și i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5010 din 3 mai 2004, prin care i s-a schimbat diagnosticul în „stare după ATS cu EPT cimentat șold drept pe fondul unei pseudoartroze de col femural drept”, pe care l-a contestat. Urmare a contestației, pârâta i-a emis decizia nr. 3697 din 7 iulie 2004, prin care s-a constatat că nu se mai încadrează în prevederile legale, ceea ce, în opinia reclamantului, este eronat. Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 1446 din 11 noiembrie 2006, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, reținând că, în raport cu calitatea pârâtei, de autoritate publică centrală, sunt aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., coroborate cu cele are art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 43 din 6 martie 2006, a respins acțiunea. Instanța a reținut că cererea reclamantului este nefondată, deoarece diagnosticul și afecțiunile de la momentul revizuirii medicale nu permiteau încadrarea în gradul de handicap avut anterior revizuirii. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul B.I., solicitând, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 și 7, ale art. 304 1 și art. 306 alin. (2) C. proc. civ., casarea hotărârii judecătorești atacate și, pe fond, admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că, întrucât, în timpul judecării procesului în primă instanță, a fost internat în spital pentru o nouă intervenție chirurgicală (a patra de la accidentul de muncă) a fost reprezentat de soția sa, care nu are studii juridice și că, la data judecății, nu s-a discutat cauza pe fond și nu a fost respectat principiul contradictorialității prevăzut de art. 129 C. proc. civ., iar instanța nu și-a exercitat rolul activ, respingându-i acțiunea pentru lipsa temeiului legal, pe care, neputând să-și angajeze un avocat, nu l-a putut invoca. A menționat că sentința atacată nu a fost motivată, așa cum impun prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 și că această hotărâre nu cuprinde dispozitivul.

Recurentul a mai arătat că nu poate solicita o nouă revizuire la nivelul Comisiei Județene Mureș, deoarece este pensionat pentru limită de vârstă și singura modalitate de obținere a drepturilor este cea judecătorească, având nevoie de acordarea acestora datorită veniturilor mici și cheltuielilor mari ale familiei. Analizând susținerile recurentului, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că acestea sunt nefondate. Deși a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., practic, recurentul nu a indicat încălcarea vreunei forme de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Faptul că, la termenul din 6 martie 2006, când s-a judecat cauza, nu s-a acordat cuvântul pe fond mandatarului reclamantului, respectiv soției acestuia, nu reprezintă o încălcare a unei forme de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității și nici a principiului contradictorialității, având în vedere că, după cum a recunoscut și recurentul, soția sa nu are studii juridice și că, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (4) C. proc. civ.: „Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea”. Pe de altă parte, din practicaua sentinței atacate nu rezultă nici că mandatarul reclamantului ar fi solicitat amânarea judecății pentru imposibilitatea de prezentare sau lipsa de apărare ale acestuia.

Nu este fondată nici susținerea potrivit căreia autoritatea pârâtă ar fi încălcat prevederile art. 118 C. proc. civ., ținând cont de faptul că această parte și-a formulat apărarea prin întâmpinarea și actele depuse la dosarul pricinii, nr. 3336/2005 al Tribunalului Mureș. Întrucât instanța a expus motivul de fapt (împrejurarea că diagnosticul și afecțiunile de la momentul revizuirii medicale nu permiteau încadrarea în gradul de handicap avut anterior) și a indicat normele legale aplicabile (respectiv art. 59 din O.U.G. nr. 102/1999 și criteriile pentru stabilirea gradului de handicap aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătății), care au determinat adoptarea soluției, nu se poate reține că hotărârea pronunțată ar fi nemotivată.

Tot neîntemeiată este și critica recurentului-reclamant privind lipsa dispozitivului sentinței atacate. Dispozitivul unei hotărâri cuprinde soluția la care s-a oprit completul de judecată, concretizată în minuta redactată cu prilejul deliberării și pronunțată în ședință publică. Analizându-se hotărârea în discuție, se constată că și sub acest aspect au fost respectate cerințele legale, instanța consemnând soluția adoptată, indicând calea de atac și termenul de exercitare a acesteia și menționând că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, atât în exemplarul dactilografiat al sentinței, cât și în minuta redactată.

În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că, într-adevăr, întrucât diagnosticul și afecțiunile prezentate de recurentul-reclamant la momentul revizuirii nu se regăsesc în criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei, instanța de fond în mod corect a respins acțiunea. Având în vedere că, față de toate considerentele expuse, sentința pronunțată în cauză se vădește a fi legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prezentul recurs se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinței civile nr. 43 din 6 martie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.