ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3697/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul N.P., în calitate de reprezentant al sc e.I.N.C. S.U.A., cu sediul ales în orașul Vaslui, a chemat în judecată pe pârâta SC E.L.A. SRL, societate în lichidare, prin lichidator SC S.I.Q. SRL Bacău, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea licitației de vânzare organizată de SC Q.A. SRL a bunurilor mobile din 14 august 2003 și a bunurilor imobile din data de 29 august 2003, bunuri aparținând SC E.L.A. SRL, societate în lichidare, prin lichidator SC S.I.Q. SRL Bacău. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că societatea lichidatoare, SC S.I.Q. SRL, a scos la licitație publică bunuri mobile și imobile ale SC E.L.A.

SRL, societate care are ca asociați SC C.A.R. SRL și SC E.I.N.C. S.U.A. Având în vedere contractul privind licența de utilizare a brevetului încheiat între societatea reclamantă și SC E.L.A. SRL, prin care aceasta din urmă s-a obligat ca produsele finite să fie distribuite exclusiv către SC E.I.N.C. S.U.A., lichidatorul societății pârâte nu avea dreptul (în lipsa acordului reclamantei) să scoată la vânzare publică produsele finite, rezultate din activitatea societății lichidate și nici stocurile de materie primă folosite de pârâta, SC E.L.A. SRL, în activitatea sa. A mai arătat reclamantul că, în ceea ce privește licitația de vânzare publică a bunurilor imobile, societatea lichidatoare a scos la vânzare instalații aferente pentru producția de substanțe aromate, ceea ce contravine dispozițiilor art. 249 din Legea nr. 31/1990, care interzice vânzarea în bloc a utilajelor, adică fără a se arăta fiecare imobil în parte din cadrul instalației menționate.

Ca urmare a celor mai sus menționate, reclamanta susține că i s-a încălcat dreptul de proprietate, întrucât societatea lichidatoare a scos la vânzare bunurile societății fără acordul său, asupra categoriilor de bunuri care urmează a fi vândute, precum și asupra prețului de vânzare a acestora, astfel că, pe cale de consecință, se impune admiterea acțiunii și anularea licitațiilor din 14 august și, respectiv, 29 august 2003. La data de 18 august 2003 a formulat, în calitate de acționar majoritar al SC E.L.A. SRL, cerere de intervenție în interes propriu, SC C.A.R. SA Onești, precizând că, în calitatea arătată, are interes ca lichidarea SC E.L.A. SRL să se desfășoare în condiții de legalitate și operativitate, obiectiv care nu a putut fi îndeplinit datorită abuzurilor săvârșite de reclamantă în exercitarea unor pretinse drepturi ale sale, pentru ca, ulterior, prin întâmpinare, să solicite respingerea acțiunii.

La data de 29 septembrie 2003, societatea reclamantă a renunțat la capătul de cerere privind anularea licitației din 14 august 2003. Prin sentința nr. 2537 din 6 noiembrie 2003, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a hotărât astfel: Ia act de renunțarea la judecată cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea licitației din 14 august 2003. Respinge, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect anularea licitației de bunuri mobile pentru data de 29 august 2003, formulat de reclamanta SC E.I.N.C. S.U.A., cu sediul ales în Vaslui, în contradictoriu cu pârâta SC E.L.A. SRL, prin lichidator SC S.I.Q. SRL Bacău și intervenienta SC C.A.R. SA Onești.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, în raport cu mandatul dat societății lichidatoare, prin sentința nr. 367 din 26 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, prin care aceasta a fost numită în această calitate, pârâta trebuia să îndeplinească atribuțiile prevăzute la art. 247, 248, 249, 250-254 și 257 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel că, începând cu data de 29 august 2003, lichidatoarea pârâtă, SC S.I.Q. SRL Bacău, a vândut, la licitație, mai multe componente, respectiv, echipamente interdependente, sisteme de alimentare, evacuare, canalizare, producere de energie, precum și construcțiile în care aceste instalații au fost încorporate.

A mai reținut instanța de fond că instalația tehnologică pentru fabricarea produselor aromate are un caracter de unicat, iar dezmembrarea ei ar conduce la scăderea valorii bunului imobil vândut la licitație, deoarece echipamentele instalației au o valoare economică numai datorită apartenenței la ansamblul unitar funcțional, astfel că, de această situație, vânzarea bunului imobil, proprietatea SC E.L.A. SRL, la licitația din 29 august 2003, nu cade sub incidența art. 249 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, întrucât, în speță, nu este vorba, potrivit celor arătate, de bunuri care pot fi vândute separat și, ca atare, cu această motivare, tribunalul a respins, ca nefondat, capătul de cerere la care a fost restrânsă acțiunea, având ca obiect anularea licitației de bunuri imobile organizată la 29 august 2003. Apelul declarat împotriva sus menționatei sentințe de către reclamanta SC E.I.N.C.

SUA, cu sediul ales în Vaslui, a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 23 din 5 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ.

Pentru a adopta această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corespunzătoare probelor de la dosar și că a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză și, ca atare, a respins, ca nefondată, acțiunea, astfel cum a fost restrânsă (respectiv, numai la anularea licitației din 29 august 2003). Totodată, în fundamentarea soluției, instanța de apel a mai reținut că susținerile reclamantei sunt contradictorii, deoarece în contestația la executare, soluționată prin decizia nr. 232 din 19 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Bacău, aceasta a pretins că instalația de produse aromate constituie un bun imobil și, ca atare, nu trebuia să se facă vânzarea pe părți componente, pe când în apel, susține contrariul, în sensul că fiecare bun mobil din instalație trebuia să aibă prețul său.

A mai reținut instanța de apel, plecând de la considerentele arătate, că nu poate fi primită nici susținerea reclamantei, în sensul că acesteia i s-ar fi încălcat dreptul de proprietate industrială asupra instalației respective, din moment ce vânzarea s-a făcut în bloc. În ce privește criticile formulate în legătură cu utilizarea brevetului de invenție RO nr. 113142 și a Know-how-ului, s-a apreciat că nici acestea nu sunt întemeiate, deoarece apelanta a fost încunoștiințată de lichidator că poate participa la licitație și că, potrivit caietului de sarcini, are un drept de preferință, la preț egal, în raport cu oricare terț participant. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.I.N.C.

S.U.A. cu sediul ales în municipiul Vaslui, reluând, sub forma criticilor, susținerile făcute la fond și care au constituit ulterior și motiv de apel. Se susține, în esență, că, prin vânzarea în bloc a bunurilor societății în lichidare SC E.L.A. SRL, lichidatorul, SC S.I.Q.

SRL, a încălcat dispozițiile art. 249 lit. c) din Legea nr. 91/1990, republicată, care interzice o astfel de vânzare, cu consecința înlăturării recurentei, în calitate de deținător al drepturilor de proprietate industrială, de a-și valorifica aceste drepturi, din moment ce, pe de o parte, instalația tehnologică a fost vândută fără ca reclamanta să participe la această operațiune, iar, pe de altă parte, cumpărătorul nu poate folosi instalația decât, exclusiv, pentru fabricarea produselor pentru care a fost concepută, astfel că, în aceste circumstanțe, în fapt, a fost deposedată fără nici o plată de drepturile la care s-a făcut referire mai sus (de proprietate industrială), întrucât adjudecatarul poate declara oricând că la data licitației a fost de bună credință și, ca atare, că nu datorează redevențe sau despăgubiri pentru bunurile adjudecate, deși recurenta a adus ca aport în natură la constituirea societății intrată în lichidare Know-How-uri și brevete care au fost utilizate la realizarea instalației tehnologice, pentru fabricarea produselor aromate cu caracter de unicat.

Mai susține recurenta că, prin vânzarea în bloc a bunurilor societății intrată în lichidare, ca un „tot funcțional” și fără a se arăta fiecare parte componentă cu prețul corespunzător, lichidatorul i-a cauzat o serie de daune, potrivit celor arătate mai sus, care nu pot fi înlăturate decât prin anularea licitației din 29 august 2003, aceasta cu atât mai mult, cu cât, din caietul de sarcini și publicația de vânzare, rezultă că, în realitate, vânzarea la licitație a privit numai bunurile imobile din patrimoniul SC E.L.A. SRL Onești, deși, în realitate, au fost incluse în această categorie și bunuri mobile, cum ar fi echipamente de laborator și mai ales instalația de gaz cromatografe, care sunt bunuri mobile.

În consecință, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, anularea licitației din 29 august 2003. Recursul declarat în cauză nu este fondat. Prin criticile recurentei, astfel cum au fost formulate, nu se constată, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de către instanța de apel, pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de casare, limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul cărora se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri, situație în care se constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC E.I.N.C. S.U.A., împotriva deciziei nr. 23 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2004.