ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8850/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26 iulie 2004,

reclamanții G.S.T. și G.V.A. au contestat legalitatea dispoziției nr. 1399 din

24 iunie 2004 emisă de Municipiul Timișoara, prin primar, prin care s-a respins

notificarea acestora, referitoare la restituirea în natură a imobilului înscris

în C.F. Timișoara, cu nr.top. 24978, cu motivarea că imobilul revendicat nu

formează obiectul Legii 10/2001.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 1 din Legea 29/1990 și Legii 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1579 din 17

decembrie 2004, Tribunalul Timiș a admis contestația formulată de reclamanți în

contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, a anulat dispoziția

nr. 1399 din 24 iunie 2004 și l-a obligat să emită o nouă dispoziție, prin care

să soluționeze notificarea reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că reclamanții și-au dovedit legitimarea procesuală de pe

urma defunctului D.A., proprietarul tabular al imobilului, că acesta a trecut

în proprietatea statului la 22 iulie 1966 în baza Decretului nr. 111/1951, ca

bun abandonat, iar această trecere s-a realizat fără titlu, întrucât, din

extrasul C.F. nu rezultă că s-ar fi pronunțat o hotărâre judecătorească de

aplicare a decretului menționat.

S-a mai arătat că autorul D.A. nu a

avut cunoștință de această împrejurare, că în C.F. Timișoara a figurat ca

administratoră a imobilului A.P.C., în tabelul din 27 noiembrie 1943, fiind

înscris în procesul verbal al acestei asociații, proprietarul tabular D.A.

(poziția 63).

S-a concluzionat că suprafața de

267, 63 ha cu destinația pășune (în care este inclus imobilul) a fost trecut în

proprietatea Municipiului Timișoara la data de 24 iunie 1999, prin Ordinul

Prefectului nr. 947, astfel că se află în intravilanul extins al orașului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că obiect al Legii 10/2001, în vederea

restituirii sau acordării de despăgubiri persoanelor îndreptățite, îl

constituie numai terenurile aflate în intravilanul localităților, iar la

momentul apariției Legii 10/2001, terenul solicitat a fi revendicat se afla în

extravilanul localității.

Mai mult, acest teren a trecut în

proprietatea Municipiului Timișoara, prin Ordinul Prefectului nr. 947 din 24

iunie 1999, cu titlu de reconstituire pășune comunală, în baza Legii 18/1991 și

că acesta nu a fost niciodată proprietatea autorului reclamanților, D.A.

Prin decizia nr. 963 din 20 aprilie

2005, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca nefondat apelul.

Astfel, a apreciat că imobilul în

litigiu a aparținut autorilor reclamanților și chiar dacă preluarea de către

stat a fost făcută de la asociația C., autorul D.A. avea calitatea de membru al

acesteia.

Totodată a reținut că art. 6 din Legea

10/2001 nu face distincție între terenurile intravilane sau extravilane, iar

art. 8 alin. (1) prevede că nu intră sub incidența acestei legi, terenurile al

căror regim juridic este reglementat prin Legile 18/1991, 1/2000.

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, criticând-o

pentru nelegalitate, conform motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ., arătând că instanțele au interpretat greșit raportul juridic dedus

judecății, în ceea ce privește regimul juridic al terenului revendicat de

reclamanți, că acesta este situat în extravilanul localității Timișoara și că,

potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestui

act normativ, terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991

și Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și a celor forestiere.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce succed:

La data de 26 iulie 2004,

reclamanții G.S.T. și G.V.A. au investit Tribunalul Timiș cu soluționarea unei

contestații, îndreptată împotriva dispoziției nr. 1399 din 24 iunie 2004, prin

care Primăria Municipiului Timișoara și a respins notificarea cu motivarea că

terenul revendicat face parte din pășunea comunală, fiind situat în

extravilanul municipiului Timișoara, iar acestor terenuri nu le sunt aplicabile

prevederile Legii 10/2001.

Este de observat că Tribunalul Timiș

a apreciat corect raportul juridic dedus judecății, calificând regimul juridic

al terenului revendicat, ca fiind în intravilanul municipiului, astfel cum

rezultă din Ordinul Prefectului Județului Timiș emis la 24 iunie 1999, deci

anterior formulării prezentei contestații.

Terenul identificat în C.F. Timișoara,

a fost proprietatea tabulară a autorilor reclamanților D.A. și, prin succesiuni

succesive aceștia și-au dovedit legitimarea procesuală de pe urma defunctului G.S.,

în cotă de ¾, iar G.V.A. în cotă de ¼.

Proprietarul tabular a decedat la 23

ianuarie 1966, soția supraviețuitoare D.A. venind la moștenirea acestuia

(certificatul de moștenitor 210/1966, fila 10 dosar fond).

Urmare decesului acesteia, la 30

ianuarie 1972, moștenirea a fost culeasă de G.S.I., conform certificatului de

moștenitor nr. 416/1972 (fila 11 dosar 5711/2004 al Tribunalului Timiș), iar

ulterior, la succesiunea acestuia din urmă au venit reclamanții G.S.T. și G.V.A.

(certificatul de moștenitor nr. 1242 din 2 iulie 1990 fila 13 același dosar).

Terenul ce a format obiectul

notificării a trecut în proprietatea statului ca bun abandonat, în baza

Decretului nr. 111/1951, fără titlu, întrucât din extrasul de carte funciară nu

a rezultat pronunțarea unei hotărâri judecătorești.

Ulterior, imobilul a figurat în

procesul-verbal din 27 noiembrie 1943 al A.P.C. (poz.63), iar apoi prin Ordinul

Prefectului nr. 947 din 24 iunie 1999 suprafața de 267,63 ha a trecut în

administrarea Consiliului Local Mehala.

În cauză, terenul nu a făcut

obiectul unor legi de reparație, Legea nr. 18/1991, Legea 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau a celor

forestiere.

Astfel, terenul intravilan a cărui

restituire se solicită în temeiul Legii 10/2001, cade sub incidența acestui act

normativ și corect a apreciat instanța de fond că, fiind situat în intravilanul

localității, în zona în care se emit autorizații de construire, trebuie

restituit reclamanților, pârâtul având obligația să emită o nouă dispoziție prin

care să soluționeze notificarea acestora.

În consecință, instanța va admite

recursul pentru considerentele arătate, va casa decizia Curții de Apel

Timișoara, menținând dispozițiile sentinței civile nr. 1579 din 17 decembrie

2004 a Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 963 din 20 aprilie 2005

a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia menționată și

menține dispozițiile sentinței civile nr. 1579 din 17 decembrie 2004 a

Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.