ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7463/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7463/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 324 din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Timiș,
a admis acțiunea reclamantului D.A.,
în contradictoriu cu pârâtul S.G., a constatat că prin contractul autentificat
din 14 noiembrie 2008 s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului
în litigiu, situat în municipiul T., jud.Timiș, de la pârât, la reclamant,
hotărârea urmând să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu
privire la imobil, a dispus totodată efectuarea mențiunilor privitoare la
transferarea dreptului de proprietate în cartea funciara a imobilului.
Prin decizia civilă nr. 1082 din 10
noiembrie 2011, Curtea de Apel
Timișoara. a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtului.
S-a reținut că, în fapt, pârâtul a
declarat apel la data de 29 aprilie 2011 împotriva sentinței de primă instanță,
precizând că motivele le va depune până la prima zi de înfățișare, termenul de
judecată din
20
octombrie
2011.
Pentru termenul de judecată din 20
octombrie 2011, apelantul-pârât a depus la dosar, în scris, o cerere de amânare,
justificând că nu a primit citație, că nu are cunoștință de proces și că la imobilul
în litigiu s-au efectuat schimbări de numerotare.
La apelul nominal făcut în ședință publică,
constatându-se lipsa de procedură cu apelantul-pârât, instanța a dispus amânarea
cauzei, citarea acestuia la adresa indicată în acțiune, cu mențiunea de a achita
taxa judiciară de timbru în valoare de 14.214 RON și timbru judiciar de 5 RON, sub
sancțiunea anulării cererii de apel, ca netimbrată.
După dezbateri, dar nu înainte de ridicarea
ședinței de judecată, apelantul-pârât s-a prezentat în instanță, a luat termen în
cunoștință, punându-i-se totodată în vedere să achite taxa judiciară de timbru.
Motivele de apel au fost depuse de pârât,
prin registratura instanței, la data de 8 noiembrie 2011, facându-se precizarea
că în ceea ce privește cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru,
depune, ca dovadă, cererea adresată A.F.P. din 3 noiembrie 2011 pentru eliberarea
adeverinței de venit impozabil.
Instanța de apel a constatat că apelantul-pârât
nu a investit instanța cu o cerere de ajutor public judiciar în condițiile O.G.
nr. 51/2008 și nici nu a depus diligente pentru obținerea în timp util, în raport
cu data declarării apelului, a documentelor necesare dovedirii unei astfel de cereri.
În
consecință, instanța de apel a respins cererea de amânare
formulată de apelant, ca neîntemeiată, ea tinzând la prelungirea excesivă și nejustificată
a procesului, din culpa pârâtului și, față de neachitarea taxei judiciare, a constatat
că sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997 - „neîndeplinirea
obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează anularea acțiunii
sau a cererii" - cererea de apel fiind anulată ca netimbrată.
Împotriva deciziei instanței de apel a
formulat cerere de recurs la data de 30 decembrie 2011, pârâtul S.G., prin care
a invocat mai multe aspecte de pretinsă nelegalitate:
În
mod netemeinic și nelegal, instanța de apel s-a pronunțat
prin decizie pe cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulata de pârât
în cadrul motivelor de apel depuse la data de 08 noiembrie 2011, în sensul respingerii
acestei cereri.
Anterior pronunțării acestei soluții, instanța
de apel a amânat cauza la solicitarea intimatului-reclamant pentru termenul de judecata
din 10 noiembrie 2011, dispunând totodată citarea apelantului-pârât cu mențiunea
de a achita taxa de timbru în valoare de 14.214 RON și 5 RON timbru judiciar în
apel.
La termenul de judecata din data de 10
noiembrie 2011, procedura de citare cu pârâtul fiind acoperita prin propria prezentă,
instanța de apel a respins cererea de amânare, în condițiile în care s-a susținut
verbal cererea de acordare a ajutorului public judiciar, pentru soluționarea căreia
adeverința de venit ce urma a fi emisă de D.G.F.P Timiș era pe deplin utilă cauzei.
S-a solicitat astfel să se constate că
decizia din apel este lovita de nulitate, impunându-se casarea acesteia și trimiterea
cauzei in vederea rejudecării apelului.
În
mod greșit instanța de apel s-a pronunțat prin decizia recurata
asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar, în contextul în care, potrivit
prevederilor art. 15 alin. (1) O.U.G. nr. 51/2008 "asupra cererii de ajutor
public judiciar instanța se pronunța, fără citarea pârtilor, prin încheiere motivata
data in camera de consiliu".
Instanța de apel a încălcat astfel formele
de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.
civ., în sensul ca nu a pronunțat o încheiere in camera de consiliu , fără citarea
părților, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.
civ..
Art. 15 alin. (2) O.U.G. nr. 51/2008 acordă
solicitantului ajutorului public judiciar dreptul de a formula cerere de reexaminare
împotriva încheierii prin care s-a respins cererea sa de acordare a ajutorului public.
Abia după expirarea celor 5 zile de la comunicarea încheierii sau după soluționarea
cererii de reexaminare, prin încheiere irevocabilă, instanța de apel avea posibilitatea
legală de a se pronunța asupra timbrajului și de a face aplicarea dispozițiilor
art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997.
Conform art. 21 Legea nr. 146/1997, persoanele
fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor
judiciare de timbru, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar
în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008.
Neprocedând astfel, în cauză, este incident
motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Prin decizia pronunțata în cauză a fost
încălcat art. 6 alin. (1) din Convenție, referitor la dreptul de a accede la o instanța
- în acest sens s-a invocat Cauza Rusen împotriva României din 8 ianuarie 2009.
Recursul este întemeiat pentru următoarele
considerente de fapt și de drept:
În
fapt,
instanța
anterioară a amânat soluționarea cauzei pentru termenul de judecata din 10
noiembrie 2011, dispunând totodată citarea apelantului-pârât, cu mențiunea de a
achita taxa de timbru în valoare de 14.214 RON și 5 RON timbru judiciar în apel.
În
cuprinsul motivelor de apel depuse, prin registratura instanței,
la data de 08 noiembrie 2011, apelantul-pârât a precizat expres că, în ceea ce privește
cererea privind scutirea de plata taxei judiciare de timbru, s-a depus, ca dovadă,
cererea din 3 noiembrie 2011, adresată A.F.P., pentru eliberarea adeverinței de
venit impozabil.
În
aceste condiții, instanța de apel nu putea constata, sub nici
o justificare (chiar și pretinsa lipsă a diligentelor necesare pentru obținerea
în timp util a documentelor necesare dovedirii cererii) că apelantul-pârât nu a
investit instanța cu o cerere de ajutor public judiciar în condițiile O.U.G.
nr. 51/2008,
În
drept,
au devenit astfel incidente motivele de
recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în esență, neregularității
în aplicarea procedurii de scutire la plata taxelor judiciare de timbru.
Conform
art. 21 din Legea nr. 146/1997, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri,
eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile O.U.G.
nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 193/2008.
Potrivit
prevederilor art. 15 alin. (1) O.U.G. nr. 51/2008 "asupra cererii de ajutor
public judiciar instanța se pronunța, fără citarea pârtilor, prin încheiere motivata
data in camera de consiliu."
Art.
15 alin. (2) O.U.G. nr. 51/2008 acordă solicitantului ajutorului public judiciar
și posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care
s-a respins cererea sa de acordare a ajutorului public.
Abia
după expirarea celor 5 zile de la comunicarea încheierii sau după soluționarea cererii
de reexaminare, prin încheiere irevocabilă, instanța de apel avea posibilitatea
de a se pronunța asupra chestiunii timbrajului, respectiv de a face aplicarea dispozițiilor
art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997.
Neregularitățile
procedurale reclamate și reținute în cauză vizează chiar exercițiul dreptului de
acces la justiție, drept protejat atât de legislația internă, cât și de art. 6 Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, întrucât anularea cererii de apel ca netimbrată
este de natură a-i produce, apelantului-pârât, o gravă și iremediabilă vătămare
din perspectiva nejudecării fondului cererii.
În
acest sens, s-a invocat în
mod corect jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - în mod special,
Cauza Weissman și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 588/27.08.2007,
- conform căreia "în pofida marjei de apreciere de care dispune statul în această
materie - taxă judiciară timbru, Curtea subliniază că limitarea dreptului de acces
la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. (1) Convenție decât
dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil
de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat; în particular,
ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi
care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea reiterează
că cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciat în contextul circumstanțelor unei
spețe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală
în care această restricție este impusă, sunt factori care trebuie luați în considerare
atunci când se determină dacă o persoană a beneficiat de dreptul de acces la un
tribunal sau dacă, datorită cuantumului cheltuielilor de judecată, dreptul de acces
la un tribunal a fost restrâns în așa măsură încât este afectat în însăși substanța
sa; având în vedere circumstanțele speței și, în special, împrejurarea că această
restricționare a fost impusă în faza inițială a procedurii, Curtea apreciază că
a fost disproporționată și astfel a adus atingere înseși esenței dreptului de acces
la o instanță; așadar, a avut loc încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție".
În
egală măsură este pe deplin
incidență hotărârea pronunțată în Cauza Rusen împotriva României din 8 ianuarie
2009, în cuprinsul căreia Curtea a reamintit că, atunci când o instanță trebuie
să se pronunțe cu privire la o cerere de scutire, autoritățile naționale sunt în
principiu mai competente decât instanța națională pentru a aprecia elementele de
probă prezentate în fața sa și, în speță, pentru a estima capacitățile reclamantului
de a plăti taxele judiciare de timbru datorate.
Pentru
toate aceste considerente de fapt și de drept, pe temeiul dispozițiilor art. 304
pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa decizia
și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâtul S.G. împotriva deciziei nr. 1082 din 10 noiembrie 2011
a Curții de Apel Timișoara, secția
I
civilă,
pe care o casează.
Trimite
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.