ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7463/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 324 din 26 ianuarie 2011, Tribunalul Timiș, a admis acțiunea reclamantului D.A., în contradictoriu cu pârâtul S.G., a constatat că prin contractul autentificat din 14 noiembrie 2008 s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, situat în municipiul T., jud.Timiș, de la pârât, la reclamant, hotărârea urmând să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, a dispus totodată efectuarea mențiunilor privitoare la transferarea dreptului de proprietate în cartea funciara a imobilului. Prin decizia civilă nr. 1082 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara. a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtului.

S-a reținut că, în fapt, pârâtul a declarat apel la data de 29 aprilie 2011 împotriva sentinței de primă instanță, precizând că motivele le va depune până la prima zi de înfățișare, termenul de judecată din 20 octombrie 2011. Pentru termenul de judecată din 20 octombrie 2011, apelantul-pârât a depus la dosar, în scris, o cerere de amânare, justificând că nu a primit citație, că nu are cunoștință de proces și că la imobilul în litigiu s-au efectuat schimbări de numerotare. La apelul nominal făcut în ședință publică, constatându-se lipsa de procedură cu apelantul-pârât, instanța a dispus amânarea cauzei, citarea acestuia la adresa indicată în acțiune, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 14.214 RON și timbru judiciar de 5 RON, sub sancțiunea anulării cererii de apel, ca netimbrată.

După dezbateri, dar nu înainte de ridicarea ședinței de judecată, apelantul-pârât s-a prezentat în instanță, a luat termen în cunoștință, punându-i-se totodată în vedere să achite taxa judiciară de timbru. Motivele de apel au fost depuse de pârât, prin registratura instanței, la data de 8 noiembrie 2011, facându-se precizarea că în ceea ce privește cererea privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, depune, ca dovadă, cererea adresată A.F.P. din 3 noiembrie 2011 pentru eliberarea adeverinței de venit impozabil. Instanța de apel a constatat că apelantul-pârât nu a investit instanța cu o cerere de ajutor public judiciar în condițiile O.G. nr. 51/2008 și nici nu a depus diligente pentru obținerea în timp util, în raport cu data declarării apelului, a documentelor necesare dovedirii unei astfel de cereri.

În consecință, instanța de apel a respins cererea de amânare formulată de apelant, ca neîntemeiată, ea tinzând la prelungirea excesivă și nejustificată a procesului, din culpa pârâtului și, față de neachitarea taxei judiciare, a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997 - „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează anularea acțiunii sau a cererii" - cererea de apel fiind anulată ca netimbrată. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 30 decembrie 2011, pârâtul S.G., prin care a invocat mai multe aspecte de pretinsă nelegalitate: În mod netemeinic și nelegal, instanța de apel s-a pronunțat prin decizie pe cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulata de pârât în cadrul motivelor de apel depuse la data de 08 noiembrie 2011, în sensul respingerii acestei cereri.

Anterior pronunțării acestei soluții, instanța de apel a amânat cauza la solicitarea intimatului-reclamant pentru termenul de judecata din 10 noiembrie 2011, dispunând totodată citarea apelantului-pârât cu mențiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 14.214 RON și 5 RON timbru judiciar în apel. La termenul de judecata din data de 10 noiembrie 2011, procedura de citare cu pârâtul fiind acoperita prin propria prezentă, instanța de apel a respins cererea de amânare, în condițiile în care s-a susținut verbal cererea de acordare a ajutorului public judiciar, pentru soluționarea căreia adeverința de venit ce urma a fi emisă de D.G.F.P Timiș era pe deplin utilă cauzei. S-a solicitat astfel să se constate că decizia din apel este lovita de nulitate, impunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei in vederea rejudecării apelului.

În mod greșit instanța de apel s-a pronunțat prin decizia recurata asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar, în contextul în care, potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) O.U.G. nr. 51/2008 "asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunța, fără citarea pârtilor, prin încheiere motivata data in camera de consiliu". Instanța de apel a încălcat astfel formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul ca nu a pronunțat o încheiere in camera de consiliu , fără citarea părților, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.. Art. 15 alin. (2) O.U.G. nr. 51/2008 acordă solicitantului ajutorului public judiciar dreptul de a formula cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a respins cererea sa de acordare a ajutorului public.

Abia după expirarea celor 5 zile de la comunicarea încheierii sau după soluționarea cererii de reexaminare, prin încheiere irevocabilă, instanța de apel avea posibilitatea legală de a se pronunța asupra timbrajului și de a face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997. Conform art. 21 Legea nr. 146/1997, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008. Neprocedând astfel, în cauză, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Prin decizia pronunțata în cauză a fost încălcat art. 6 alin. (1) din Convenție, referitor la dreptul de a accede la o instanța - în acest sens s-a invocat Cauza Rusen împotriva României din 8 ianuarie 2009. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente de fapt și de drept: În fapt, instanța anterioară a amânat soluționarea cauzei pentru termenul de judecata din 10 noiembrie 2011, dispunând totodată citarea apelantului-pârât, cu mențiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 14.214 RON și 5 RON timbru judiciar în apel. În cuprinsul motivelor de apel depuse, prin registratura instanței, la data de 08 noiembrie 2011, apelantul-pârât a precizat expres că, în ceea ce privește cererea privind scutirea de plata taxei judiciare de timbru, s-a depus, ca dovadă, cererea din 3 noiembrie 2011, adresată A.F.P., pentru eliberarea adeverinței de venit impozabil.

În aceste condiții, instanța de apel nu putea constata, sub nici o justificare (chiar și pretinsa lipsă a diligentelor necesare pentru obținerea în timp util a documentelor necesare dovedirii cererii) că apelantul-pârât nu a investit instanța cu o cerere de ajutor public judiciar în condițiile O.U.G. nr. 51/2008, În drept, au devenit astfel incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în esență, neregularității în aplicarea procedurii de scutire la plata taxelor judiciare de timbru. Conform art. 21 din Legea nr. 146/1997, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008.

Potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) O.U.G. nr. 51/2008 "asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunța, fără citarea pârtilor, prin încheiere motivata data in camera de consiliu." Art. 15 alin. (2) O.U.G. nr. 51/2008 acordă solicitantului ajutorului public judiciar și posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care s-a respins cererea sa de acordare a ajutorului public. Abia după expirarea celor 5 zile de la comunicarea încheierii sau după soluționarea cererii de reexaminare, prin încheiere irevocabilă, instanța de apel avea posibilitatea de a se pronunța asupra chestiunii timbrajului, respectiv de a face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 146/1997.

Neregularitățile procedurale reclamate și reținute în cauză vizează chiar exercițiul dreptului de acces la justiție, drept protejat atât de legislația internă, cât și de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât anularea cererii de apel ca netimbrată este de natură a-i produce, apelantului-pârât, o gravă și iremediabilă vătămare din perspectiva nejudecării fondului cererii. În acest sens, s-a invocat în mod corect jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - în mod special, Cauza Weissman și alții împotriva României, publicată în M. Of.

nr. 588/27.08.2007, - conform căreia "în pofida marjei de apreciere de care dispune statul în această materie - taxă judiciară timbru, Curtea subliniază că limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. (1) Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat; în particular, ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea reiterează că cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciat în contextul circumstanțelor unei spețe date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum și faza procedurală în care această restricție este impusă, sunt factori care trebuie luați în considerare atunci când se determină dacă o persoană a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal sau dacă, datorită cuantumului cheltuielilor de judecată, dreptul de acces la un tribunal a fost restrâns în așa măsură încât este afectat în însăși substanța sa; având în vedere circumstanțele speței și, în special, împrejurarea că această restricționare a fost impusă în faza inițială a procedurii, Curtea apreciază că a fost disproporționată și astfel a adus atingere înseși esenței dreptului de acces la o instanță; așadar,

a avut loc încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție". În egală măsură este pe deplin incidență hotărârea pronunțată în Cauza Rusen împotriva României din 8 ianuarie 2009, în cuprinsul căreia Curtea a reamintit că, atunci când o instanță trebuie să se pronunțe cu privire la o cerere de scutire, autoritățile naționale sunt în principiu mai competente decât instanța națională pentru a aprecia elementele de probă prezentate în fața sa și, în speță, pentru a estima capacitățile reclamantului de a plăti taxele judiciare de timbru datorate. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul S.G. împotriva deciziei nr. 1082 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.