ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 202/2013

Prin Sentința civilă nr. 3078 din 30 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 6027/30/2009, Tribunalul Timiș a respins acțiunea reclamanților Ț.V. și Ț.Va., în contradictoriu cu pârâții B.A., S.A. și S.P., și a obligat reclamanții să le plătească pârâților S.A. și S.P. 6.300 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că pârâții S.A. și S.P. au achitat prețul imobilului cumpărat de la reclamanți, conform celor consemnate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1750 din 19 noiembrie 2008, adică anterior încheierii actului autentic, reclamanții contestând aceasta numai la aproape un an de la încheierea actului menționat, fără a face dovada altor condiții credibile stabilite cu privire la plata prețului, de natură să justifice întârzierea de un an pentru introducerea acțiunii în rezoluțiunea contractului, pentru neplata prețului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen, atât reclamanții Ț.V. și Ț.Va., cât și pârâții S.A. și S.P. Prin Decizia civilă nr. 40 din 23 februarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamanții Ț.V. și Ț.Va. A luat act de renunțare la judecata apelului declarat de pârâții S.A. și S.P. împotriva aceleiași hotărâri. A obligat apelanții, în solidar, să plătească intimaților S. suma de 8.458 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în apel. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a constatat că reclamanții Ț.V. și Ț.V. au solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1750 din 19 noiembrie 2008, încheiat la BNP M.L.

din Timișoara, motivul rezoluțiunii constituindu-l lipsa contraprestației cumpărătoarei în ceea ce privește plata prețului stabilit prin încheierea contractului, cu consecința repunerii părților în situația anterioară de carte funciară, radierea pârâtei cumpărătoare din cartea funciară și obligarea pârâtelor S.A. și B.A. la plata daunelor interese, în sumă de 14.232 RON reprezentând prejudiciul material adus vânzătorilor reclamanți ca urmare a neexecutării obligației contraprestației cumpărătoarei la plata prețului, respectiv suma plătită de către reclamanți la încheierea contractului reprezentând impozitul pentru transferul proprietății imobiliare. Conform contractului de vânzare-cumpărare menționat, prețul vânzării stabilit de părțile contractante a fost de 133.250 EURO, preț pe care vânzătorii, prin mandatar, au declarat în fața notarului că l-au primit în întregime de la cumpărătoare, chiar la data semnării și autentificării contractului.

Curtea a constatat că această declarație a reclamanților - apelanți este consemnată într-un act autentic, dată în fața unui notar public, ceea ce face dovadă deplină până la înscrierea în fals, fiind aplicabile disp.art. 1171 și art. 1173 alin. (1) C. civ., la care instanța de fond a făcut trimitere în mod explicit, astfel că nu se poate constata o lipsă de motivare, din punct de vedere juridic, așa cum susțin apelanții -reclamanți. Mai mult, curtea a constatat că reclamanții - apelanți nu au întreprins nici un demers judiciar pentru înscrierea în fals, iar potrivit art. 1174 C. civ., acest act autentic are deplină putere doveditoare și își produce toate efectele între părțile contractante, sub aspectul drepturilor și obligațiilor asumate de acestea, de aici rezultând că pârâții S. au plătit prețul de 133.520 EURO în mâinile mandatarului reclamanților, respectiv doamnei B.A.

Rezoluțiunea acestui contract autentic nu se poate dispune pentru motivele invocate de către reclamanții - apelanți, respectiv pentru faptul că aceștia nu au fost în măsură să dovedească, cu mijloace legale, neplata prețului.

Curtea a mai constatat că plata prețului de 133.520 Euro s-a făcut de către pârâții S. în mâinile mandatarului B.A., astfel că s-ar putea pune în discuție incidența dispozițiilor art.1539 și urm. C. civ., cu privire la răspunderea mandatarului pentru mandatul încredințat, inclusiv aceea de a da socoteală mandantului și de a-i remite acestuia banii încasați în numele și pe seama reclamanților, însă așa cum rezultă din acțiunea introductivă, reclamanții nici măcar nu au atins această chestiune, câtă vreme întreaga probațiune propusă de aceștia s-a axat pe neplata prețului de către pârâții - cumpărători S., încercând permanent să dovedească cu martori contrariul a ceea ce a fost inserat în actul autentic de vânzare - cumpărare, deși acesta fusese însușit de absolut toate părțile contractante la data întocmirii și autentificării sale (atât contractul de vânzare - cumpărare nr. 1750 din 19 noiembrie 2008, cât și contractul de mandat-procura autentificată sub nr. 1621 din 20 octombrie 2008). Curtea, în ceea ce privește apelul pârâților S., în raport cu dispozițiile art. 246 C. proc.

civ., a luat act de renunțarea la judecarea acestuia, având în vedere cererea expresă adresată curții. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții Ț.V. și Ț.Va. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pot.7 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei Curții de Apel Timișoara, respectiv a sentinței Tribunalului Timiș și odată cu rejudecarea cauzei pe fond, admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență următoarele: - Instanța de fond a respins acțiunea pe existența unei înțelegeri între părți, anterioare semnării contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar, lucruri nedovedite printr-un înscris sau martori după cum acestea recunosc în nenumărate rânduri în cadrul probatoriului administrat, în speța pendinte, iar instanța de control judiciar încearcă să pună în valoare un contract autentificat cu toate clauzele menționate expres în acesta.

- În condițiile în care recurenții au apelat sentința instanței de fond și au menționat expres că o astfel de înțelegere între părți nu a existat, fapt dovedit de piesele dosarului (fila 39 din dosarul instanței de fond, fila 64, 104, 108, 137, 140 166) instanța de apel în loc să admită apelul, motivează soluția pe valoarea juridică a unui contract autentificat la notar, stipulând faptul că banii s-au primit la momentul semnării contractului de către mandatara B.A., iar recurenții-reclamanți nu au putut face dovada faptului negativ și anume acela că nu au primit banii. - Soluția instanței de apel nu este motivată raportat la exigențele art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Motivarea este superficială, mărginindu-se doar la ideea că banii s-au dat la momentul semnării contractului pârâtei B.A., fără să ia în considerare apărările pârâților unde menționează faptul că nu s-au plătit banii în momentul semnării contractului, susținând că, contractul autentificat la notar este unul proform -formal. Intimații B.A., S.A. și S.P. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamanților, ca nefondat. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reglementează situația când hotărârea atacată poate fi modificată dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, recurenții vizând în recursul lor prima ipoteză.

Din analiza deciziei recurate se constată că instanța de apel a argumentat soluția pronunțată, cu respectarea cerințelor art. 261 (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, permițând astfel exercitarea controlului judiciar. Instanța de apei a verificat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe în limitele motivelor de apel formulate de apelanții-reclamanți și apărărilor pârâților respectând prevederile art. 129 alin. (5), (6) și art. 295 alin. (1) C. proc. civ., reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020 - 1021 C. civ.

pentru aplicarea sancțiunii rezoluțiunii contractului autentic ca urmare a neplății prețului, și că nu poate fi angajată răspunderea civilă a pârâtelor pentru suma de 14.232 RON cu titlu de daune interese, pentru faptul că reclamanții nu au fost în măsură să dovedească cu mijloace legale neplata prețului și până la înscrierea în fals contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1750 din 19 noiembrie 2008 face dovada deplină și își produce toate efectele între părțile contractante sub aspectul drepturilor și obligațiilor asumate de acestea, act însușit de toate părțile contractante la data întocmirii și autentificării sale. Instanța de apel nu este obligată să răspundă la fiecare argument folosit în dezvoltarea apelului atunci când au un element comun determinant, instanța fiind autorizată să le grupeze și să le discute împreună.

Se observă că în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenții critică de fapt modul de stabilire a situației de fapt și de apreciere a probatoriului administrat în cauză de către instanța ce apel. Aceste aspecte nu pot fi analizate în recurs, această cale de atac fiind limitată la controlul de legalitate al deciziei de apel, neputându-se proceda la analiza temeiniciei deciziei din perspectiva probatoriului administrat. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamanților ca nefondat. Reținând culpa procesuală a recurenților-reclamanți în temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenții-reclamanți Ț.V.

și T.Va. la plata sumei de 14.643 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-pârâți S.A. și S.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții Ț.V. și Ț.Va. împotriva Deciziei civile nr. 40 din 23 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca nefondat. Obligă recurenții-reclamanți Ț.V. și Ț.Va. la plata sumei de 14.643 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-pârâți S.A. și S.P. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG