ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 202/2013

Prin Sentința civilă

nr. 3078 din 30 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 6027/30/2009, Tribunalul

Timiș a respins acțiunea reclamanților Ț.V. și Ț.Va., în contradictoriu cu

pârâții B.A., S.A. și S.P., și a obligat reclamanții să le plătească pârâților

S.A. și S.P. 6.300 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că pârâții S.A. și S.P. au achitat

prețul imobilului cumpărat de la reclamanți, conform celor consemnate în

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1750 din 19 noiembrie 2008, adică anterior

încheierii actului autentic, reclamanții contestând aceasta numai la aproape un

an de la încheierea actului menționat, fără a face dovada altor condiții

credibile stabilite cu privire la plata prețului, de natură să justifice

întârzierea de un an pentru introducerea acțiunii în rezoluțiunea contractului,

pentru neplata prețului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel, în termen, atât reclamanții Ț.V. și Ț.Va., cât și

pârâții S.A. și S.P.

Prin Decizia civilă

nr. 40 din 23 februarie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a

respins apelul declarat de reclamanții Ț.V. și Ț.Va. A luat act de renunțare la

judecata apelului declarat de pârâții S.A. și S.P. împotriva aceleiași

hotărâri. A obligat apelanții, în solidar, să plătească intimaților S. suma de

8.458 RON cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat

în apel.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a constatat că reclamanții Ț.V. și Ț.V. au solicitat

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1750 din 19 noiembrie 2008,

încheiat la BNP M.L. din Timișoara, motivul rezoluțiunii constituindu-l lipsa

contraprestației cumpărătoarei în ceea ce privește plata prețului stabilit prin

încheierea contractului, cu consecința repunerii părților în situația

anterioară de carte funciară, radierea pârâtei cumpărătoare din cartea funciară

și obligarea pârâtelor S.A. și B.A. la plata daunelor interese, în sumă de

14.232 RON reprezentând prejudiciul material adus vânzătorilor reclamanți ca

urmare a neexecutării obligației contraprestației cumpărătoarei la plata

prețului, respectiv suma plătită de către reclamanți la încheierea contractului

reprezentând impozitul pentru transferul proprietății imobiliare.

Conform contractului

de vânzare-cumpărare menționat, prețul vânzării stabilit de părțile

contractante a fost de 133.250 EURO, preț pe care vânzătorii, prin mandatar, au

declarat în fața notarului că l-au primit în întregime de la cumpărătoare,

chiar la data semnării și autentificării contractului.

Curtea a constatat că

această declarație a reclamanților - apelanți este consemnată într-un act autentic,

dată în fața unui notar public, ceea ce face dovadă deplină până la înscrierea

în fals, fiind aplicabile disp.art. 1171 și art. 1173 alin. (1) C. civ., la

care instanța de fond a făcut trimitere în mod explicit, astfel că nu se poate

constata o lipsă de motivare, din punct de vedere juridic, așa cum susțin

apelanții -reclamanți.

Mai mult, curtea a

constatat că reclamanții - apelanți nu au întreprins nici un demers judiciar

pentru înscrierea în fals, iar potrivit art. 1174 C. civ., acest act autentic are

deplină putere doveditoare și își produce toate efectele între părțile

contractante, sub aspectul drepturilor și obligațiilor asumate de acestea, de

aici rezultând că pârâții S. au plătit prețul de 133.520 EURO în mâinile

mandatarului reclamanților, respectiv doamnei B.A. Rezoluțiunea acestui

contract autentic nu se poate dispune pentru motivele invocate de către

reclamanții - apelanți, respectiv pentru faptul că aceștia nu au fost în măsură

să dovedească, cu mijloace legale, neplata prețului.

Curtea a mai

constatat că plata prețului de 133.520 Euro s-a făcut de către pârâții S. în

mâinile mandatarului B.A., astfel că s-ar putea pune în discuție incidența

dispozițiilor art.1539 și urm. C. civ., cu privire la răspunderea mandatarului

pentru mandatul încredințat, inclusiv aceea de a da socoteală mandantului și de

a-i remite acestuia banii încasați în numele și pe seama reclamanților, însă

așa cum rezultă din acțiunea introductivă, reclamanții nici măcar nu au atins

această chestiune, câtă vreme întreaga probațiune propusă de aceștia s-a axat

pe neplata prețului de către pârâții - cumpărători S., încercând permanent să

dovedească cu martori contrariul a ceea ce a fost inserat în actul autentic de

vânzare - cumpărare, deși acesta fusese însușit de absolut toate părțile

contractante la data întocmirii și autentificării sale (atât contractul de

vânzare - cumpărare nr. 1750 din 19 noiembrie 2008, cât și contractul de

mandat-procura autentificată sub nr. 1621 din 20 octombrie 2008).

Curtea, în ceea ce

privește apelul pârâților S., în raport cu dispozițiile art. 246 C. proc. civ.,

a luat act de renunțarea la judecarea acestuia, având în vedere cererea expresă

adresată curții.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții Ț.V. și Ț.Va. invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pot.7 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat

admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei Curții de Apel

Timișoara, respectiv a sentinței Tribunalului Timiș și odată cu rejudecarea

cauzei pe fond, admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată și

precizată, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență următoarele:

- Instanța de fond a

respins acțiunea pe existența unei înțelegeri între părți, anterioare semnării

contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar, lucruri nedovedite

printr-un înscris sau martori după cum acestea recunosc în nenumărate rânduri

în cadrul probatoriului administrat, în speța pendinte, iar instanța de control

judiciar încearcă să pună în valoare un contract autentificat cu toate clauzele

menționate expres în acesta.

- În condițiile în

care recurenții au apelat sentința instanței de fond și au menționat expres că

o astfel de înțelegere între părți nu a existat, fapt dovedit de piesele

dosarului (fila 39 din dosarul instanței de fond, fila 64, 104, 108, 137, 140

166) instanța de apel în loc să admită apelul, motivează soluția pe valoarea

juridică a unui contract autentificat la notar, stipulând faptul că banii s-au

primit la momentul semnării contractului de către mandatara B.A., iar

recurenții-reclamanți nu au putut face dovada faptului negativ și anume acela

că nu au primit banii.

- Soluția instanței

de apel nu este motivată raportat la exigențele art. 6 din Convenția europeană

a drepturilor omului. Motivarea este superficială, mărginindu-se doar la ideea

că banii s-au dat la momentul semnării contractului pârâtei B.A., fără să ia în

considerare apărările pârâților unde menționează faptul că nu s-au plătit banii

în momentul semnării contractului, susținând că, contractul autentificat la

notar este unul proform -formal.

Intimații B.A., S.A.

și S.P. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului

reclamanților, ca nefondat.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. reglementează situația când hotărârea atacată poate fi modificată

dacă hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii, recurenții vizând în

recursul lor prima ipoteză.

Din analiza deciziei

recurate se constată că instanța de apel a argumentat soluția pronunțată, cu

respectarea cerințelor art. 261 (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 din

Convenția europeană a drepturilor omului, în sensul că hotărârea cuprinde

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, permițând

astfel exercitarea controlului judiciar.

Instanța de apei a

verificat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe în limitele

motivelor de apel formulate de apelanții-reclamanți și apărărilor pârâților

respectând prevederile art. 129 alin. (5), (6) și art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020 - 1021

C. civ. pentru aplicarea sancțiunii rezoluțiunii contractului autentic ca

urmare a neplății prețului, și că nu poate fi angajată răspunderea civilă a

pârâtelor pentru suma de 14.232 RON cu titlu de daune interese, pentru faptul

că reclamanții nu au fost în măsură să dovedească cu mijloace legale neplata

prețului și până la înscrierea în fals contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1750 din 19 noiembrie 2008 face dovada deplină și își

produce toate efectele între părțile contractante sub aspectul drepturilor și

obligațiilor asumate de acestea, act însușit de toate părțile contractante la

data întocmirii și autentificării sale.

Instanța de apel nu

este obligată să răspundă la fiecare argument folosit în dezvoltarea apelului

atunci când au un element comun determinant, instanța fiind autorizată să le

grupeze și să le discute împreună.

Se observă că în

dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. recurenții critică de fapt modul de stabilire a situației de fapt și

de apreciere a probatoriului administrat în cauză de către instanța ce apel.

Aceste aspecte nu pot

fi analizate în recurs, această cale de atac fiind limitată la controlul de

legalitate al deciziei de apel, neputându-se proceda la analiza temeiniciei

deciziei din perspectiva probatoriului administrat.

Pentru considerentele

expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge

recursul reclamanților ca nefondat.

Reținând culpa

procesuală a recurenților-reclamanți în temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează

a obliga recurenții-reclamanți Ț.V. și T.Va. la plata sumei de 14.643 RON, cu

titlu de cheltuieli de judecată către intimații-pârâți S.A. și S.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanții Ț.V. și Ț.Va. împotriva Deciziei civile nr. 40 din 23

februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca

nefondat.

Obligă

recurenții-reclamanți Ț.V. și Ț.Va. la plata sumei de 14.643 RON, cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimații-pârâți S.A. și S.P.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG