ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 880/2013

Deliberând asupra

recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Timiș,

secția civilă, prin Sentința civilă nr. 668/2011, a admis acțiunea promovată de

reclamantul H.G. în contradictoriu cu pârâții S.A.E. și S.M., a dispus

obligarea pârâților la încheierea în formă autentică a contractului de

vânzare-cumpărare pentru imobilele care fac obiectul promisiunii sinalagmatice

de vânzare-cumpărare cu dată certă din 7 octombrie 2008 dată de Societatea

Civilă Profesională de Avocați T.&A., iar, în caz de refuz, prezenta

hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele

obiect al actului arătat, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al

reclamantului în evidențele de carte funciară, cu motivarea că, în speță, sunt

incidente dispozițiile art. 1021 și 1073 C. civ., precum și prevederile art. 5

alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005.

Prin Decizia nr. 3

din 12 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a anulat ca

netimbrat apelul declarat de pârâtul S.M., reținând că, deși acesta a fost

citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1119 RON

și a timbrului judiciar de 5 RON sub sancțiunea anulării cererii de apel ca

netimbrată, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel încât

Curtea de Apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu prevederile art. 9

din O.G. nr. 32/1995 privind timbru judiciar.

Împotriva acestei

hotărâri, pârâtul S.M. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

apel, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și

9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, pârâtul a învederat că nu a fost legal citat la instanța

de apel, neexistând nicio legătură de rudenie între acesta și semnatara

citației, D.N. și Curtea de Apel nu s-a pronunțat cu privire la motivele de

apel privind existența unei cauze de nulitate absolută a promisiunii bilaterale

de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 2009, a încălcării dispozițiilor

imperative prevăzute de art. 3 din Legea nr. 146/1997 și a interpretării

eronate a situației de fapt.

Analizând recursul

formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiul de drept invocat, Înalta

Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a fi incident

în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este

necesar ca procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecata

pricinii să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care, ulterior, uzează

de această cale de atac, vătămarea părții nelegal citate constând în punerea

acesteia în imposibilitate de a cunoaște data judecății și de a-și face

apărările necesare, inclusiv sub aspectul achitării taxei judiciare de timbru

și a timbrului judiciar prevăzute sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată

de dispozițiile Legii nr. 146/1997 și ale O.G. nr. 32/1995.

Înalta Curte constată

că procedura de citare pentru termenul de judecată din 12 ianuarie 2012, data

soluționării apelului, a fost legal îndeplinită, recurentul fiind legal citat

pentru termenul de judecată de la acea dată, cu mențiunea de a depune la dosar

taxa judiciară de timbru în sumă de 1119 RON și timbru judiciar în valoare de 5

RON (Dosar nr. 13705/325/2009 dosar Curtea de Apel Timișoara), având termen în

cunoștință conform dispozițiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ. modificat

prin Legea nr. 202/2010.

Totodată, din analiza

actelor procedurale, Înalta Curte reține că persoana care a semnat citația prin

care recurentul a fost încunoștiințat de obligația achitării taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar, S.N., nu D.N., este una și aceeași cu persoana

care a semnat dovada de comunicare a Sentinței civile nr. 668/2011 pronunțată

de Tribunalul Timiș (dosar Tribunalul Timiș), la rubrica act de identitate a

primitorului figurând aceeași serie de carte de identitate.

În aceste condiții,

constatând culpa procesuală a recurentului în nerespectarea obligațiilor impuse

de instanța de apel cu privire la timbraj, nemaifiind, astfel, necesară analiza

celorlalte motive de recurs, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul S.M. împotriva Deciziei nr. 3 din 12 ianuarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul S.M. împotriva Deciziei nr. 3 din 12 ianuarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AA