ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1604/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 401/2013 din 5 februarie

2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva Deciziei civile nr. 233

din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

În argumentarea

acestei decizii s-a reținut, în esență, că întrucât reclamanta nu a înțeles să

își îndeplinească integral obligația de timbrare, necesară pentru legala

învestire a instanței, în mod corect instanța de apel dând eficiență dispozițiilor

art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin.

(1) și (5) din Normale metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu

referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 a dispus anularea ca insuficient

timbrat a apelului.

Împotriva acestei

decizii M.E. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.

317 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În susținerea acestui

motiv contestatoarea a arătat, că rezoluția Curții de Apel București prin care

s-a stabilit că apelul trebuie timbrat cu suma de 7.111 RON (suma calculată,

astfel cum a aflat la termenul din 17 mai 2012 la valoarea totală a

contractului de vânzare-cumpărare și nu la valoarea antecontractului de

vânzare-cumpărare) este lipsită de bază legală, iar încheierea de respingere a

cererii de reexaminare s-a limitat la a analiza doar termenul în care putea fi

introdusă această cerere, respingând-o ca tardivă, ceea ce înseamnă că, nicio

instanță nu a dezbătut problema de fond privind modul în care a fost calculat

cuantumul taxei judiciare de timbru.

În opinia

contestatoarei instanța de control judiciar poate cenzura modul de stabilire a

taxei judiciare de timbru de către instanța inferioară, indiferent dacă

cuantumul acesteia a fost sau nu supus controlului judiciar pe calea cererii de

reexaminare și indiferent dacă, instanța inferioară s-a pronunțat sau nu pe

fondul cererii (în speță, cererea de reexaminare fiind respinsă ca tardivă).

Contestația în

anulare este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Motivele invocate de

contestatoare nu se încadrează în dispozițiile art. 317 C. proc. civ., pentru

care poate fi admisă o atare cale de atac.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții,

pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii sau hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Iar potrivit alin.

(2) contestația poate fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul

când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a

respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost

respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Contestația în

anulare, fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, nu poate fi

exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute strict și limitativ de lege,

fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost

soluționate de instanță, care s-a pronunțat asupra motivelor de modificare sau

casare invocate de parte.

În speță, se constată

că prevederile art. 317 C. proc. civ. nu sunt incidente întrucât, prin

argumentele invocate în susținerea acestui motiv, contestatoarea reiterează

critici cu caracter devolutiv ce tind la o reexaminare a recursului, .aspect

prohibit de strictețea pe care legiuitorul o impune în stabilirea limitelor

exercitării controlului de legalitate specific acestei căi de retractare prin

dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

În consecință, pentru

toate argumentele arătate contestația în anulare va fi respinsă conform

dispozitivului, prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsesc

aplicarea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea M.E. împotriva Deciziei nr 401/2013 din

5 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS