ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1604/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 401/2013 din 5 februarie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva Deciziei civile nr. 233 din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. În argumentarea acestei decizii s-a reținut, în esență, că întrucât reclamanta nu a înțeles să își îndeplinească integral obligația de timbrare, necesară pentru legala învestire a instanței, în mod corect instanța de apel dând eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normale metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 a dispus anularea ca insuficient timbrat a apelului. Împotriva acestei decizii M.E. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ. În susținerea acestui motiv contestatoarea a arătat, că rezoluția Curții de Apel București prin care s-a stabilit că apelul trebuie timbrat cu suma de 7.111 RON (suma calculată, astfel cum a aflat la termenul din 17 mai 2012 la valoarea totală a contractului de vânzare-cumpărare și nu la valoarea antecontractului de vânzare-cumpărare) este lipsită de bază legală, iar încheierea de respingere a cererii de reexaminare s-a limitat la a analiza doar termenul în care putea fi introdusă această cerere, respingând-o ca tardivă, ceea ce înseamnă că, nicio instanță nu a dezbătut problema de fond privind modul în care a fost calculat cuantumul taxei judiciare de timbru.

În opinia contestatoarei instanța de control judiciar poate cenzura modul de stabilire a taxei judiciare de timbru de către instanța inferioară, indiferent dacă cuantumul acesteia a fost sau nu supus controlului judiciar pe calea cererii de reexaminare și indiferent dacă, instanța inferioară s-a pronunțat sau nu pe fondul cererii (în speță, cererea de reexaminare fiind respinsă ca tardivă). Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele considerente: Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în dispozițiile art. 317 C. proc. civ., pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Iar potrivit alin. (2) contestația poate fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Contestația în anulare, fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute strict și limitativ de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță, care s-a pronunțat asupra motivelor de modificare sau casare invocate de parte.

În speță, se constată că prevederile art. 317 C. proc. civ. nu sunt incidente întrucât, prin argumentele invocate în susținerea acestui motiv, contestatoarea reiterează critici cu caracter devolutiv ce tind la o reexaminare a recursului, .aspect prohibit de strictețea pe care legiuitorul o impune în stabilirea limitelor exercitării controlului de legalitate specific acestei căi de retractare prin dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. În consecință, pentru toate argumentele arătate contestația în anulare va fi respinsă conform dispozitivului, prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsesc aplicarea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea M.E. împotriva Deciziei nr 401/2013 din 5 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS