ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2025

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, la 23 decembrie 2008, sub nr. x/3/2008, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtele SC B SRL și C a solicitat instanței să dispună, în principal, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1481/25.08.2008, încheiat între pârâte și să pronunțe o hotărâre care să suplinească sub consimțământul pârâtei pentru încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare. În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 160.000 Euro, în echivalent lei, reprezentând suma plătită cu titlu de preț în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1701/29.11.2006, încheiat între SC B SRL și A, precum și suma de 84.410 Euro, în echivalent lei, reprezentând daune interese ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale asumate și suma de 30.000 Euro, reprezentând echivalentul echipamentelor sanitare achiziționate de reclamant și montate în apartament.

Prin sentința civilă nr. 1734 din 15 noiembrie 2010, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtele SC B SRL și C, cât și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta C privind pe intervenienta D.

A obligat pârâta SC B SRL la plata către reclamantul A și către intervenienta în interes propriu D a sumei de 91.000 Euro, în echivalent lei calculat la cursul BNR din ziua plății, reprezentând avans achitat și nerestituit.

A respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantului A și ale intervenientei în interes propriu D.

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C, în contradictoriu cu chemata în garanție SC B SRL, precum și cererea formulată de reclamantul A privind obligarea pârâtei SC B la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul A și intervenienta D.

Prin decizia civilă nr. 405 A din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze Minori și de Familie a fost admis apelul formulat de reclamantul A și de intervenienta D împotriva sentinței civile nr. 1734 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că suma datorată de pârâta reclamantului și intervenientei, cu titlu de avans nerestituit este de 160.000 Euro, în echivalent lei conform cursului BNR din ziua plății.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 16.014,33 lei reprezentând echivalentul echipamentelor sanitare, respectiv a gresiei și faianței montate în imobil către reclamant și intervenientă, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 6.490 lei către apelanți.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A și D, precum și pârâta B SRL București - prin administrator judiciar CII E.

Recursul reclamanților A și D.

Prin cererea de recurs depusă de reclamanții A și D, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului împotriva sentinței civile nr. 1734/2010, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr. x/3/2008 și, respectiv, schimbării în parte a sentinței civile nr. 1734/2010, inclusiv sub aspectul obligării intimatei B la plata sumei de 84.410 Euro, echivalent lei, la data plății efective, reprezentând daune-interese, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale asumate în temeiul Antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1701/29.11.2006, încheiat între A și B și obligarea intimatei B, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2013, instanța supremă a constatat neachitată taxa judiciară de timbru stabilită pentru soluționarea recursului declarat de reclamanții A și D împotriva deciziei civile nr. 405 A din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze Minori și de Familie și a luat act de declarația recurenților, în sensul că aceștia nu înțeleg să mai achite taxa de timbru.

Astfel fiind, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenții nu s-au conformat obligației legale de timbrare și că în cauză nu operează nicio scutire legală de la obligația timbrării. În cauză devin incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și cele ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, care impun anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenții-reclamanți A și D împotriva deciziei civile nr. 405 A din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze Minori și de Familie.

Recursul pârâtei B SRL București - prin administrator judiciar CII E.

Prin memoriul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă pârâta B SRL București - prin administrator judiciar CII E a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul menținerii sentinței civile nr. 1734/2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, ca fiind temeinică și legală.

În urma verificărilor efectuate de instanța supremă s-a constatat că societatea B SRL a fost radiată și, luând în considerare intervalul de timp scurs de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de închidere a procedurii insolvenței față de pârâtă, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe aspectul perimării recursului declarat de recurenta-pârâtă B SRL București - prin administrator judiciar CII E.

Se reține că prin încheierea pronunțată la 14 noiembrie 2013, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 a dispus suspendarea cauzei, ulterior măsura fiind menținută succesiv prin încheierile pronunțate la 14 aprilie 2016 și 19 aprilie 2018, întrucât pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă se afla spre soluționare dosarul de insolvență al debitoarei B SRL București, înregistrat sub nr. x/3/2012.

Potrivit referatului întocmit în cauză la 20 ianuarie 2025, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 5018 din 15 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei B SRL București, iar la 6 decembrie 2022 hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare.

În acest context, se observă din înscrisurile aflate la dosar și ca urmare a verificărilor efectuate în cauză, că societatea pârâtă B SRL București a fost radiată, iar în considerarea intervalului de timp scurs de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de închidere a procedurii insolvenței față de pârâtă, la termenul din 6 februarie 2025, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 298 cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., reține următoarele:

Art. 248 alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părții timp de un an.

Prin urmare, pentru a opera perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 248 C. proc. civ. și în acest sens se constată că Înalta Curte a fost învestită cu o cerere care a declanșat calea extraordinară de atac a recursului, iar că după suspendarea judecății pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare.

Așadar, față de sentința nr. 5018 din 15 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei B SRL București, rămasă irevocabilă prin nerecurare la 6 decembrie 2022, se constată că cererea de recurs a rămas în nelucrare mai mult de un an de zile.

În cauză devin incidente și dispozițiile art. 250 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare”.

De asemenea, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. „perimarea se constată din oficiu…” pe cale de excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nicio apărare cu privire la această excepție, deși a fost legal citată.

În consecință, față de cele ce preced, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă B SRL București - prin administrator judiciar CII E cu consecința prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală și în consecință, imposibilității analizării pe fond a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 405 A din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze Minori și de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții-reclamanți A și D împotriva deciziei civile nr. 405 A din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze Minori și de Familie.

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă B SRL BUCUREȘTI - prin administrator judiciar CII E împotriva aceleiași decizii, în contradictoriu cu intimatul-pârât C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2025.