ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6681/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6681/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin cererea depusă la data de 22
martie 2010, în Dosarul nr. 9865/245/2006 al Curții de Apel Iași, recurenta D.M.E.
a solicitat reexaminarea taxei de timbru în cuantum de 4.556 RON, stabilită
prin rezoluția completului de judecată investit cu soluționarea cauzei.
Prin încheierea din data de 24 martie
2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă, pentru minori și familie, a respins
ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei de timbru, reținând, în esență,
că obiectul litigiului îl reprezintă anularea unui act juridic, iar cererea de
recurs a fost introdusă la data de 8 martie 2010, aspecte ce determină
aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 212/2008 (intrată în vigoare la 12 decembrie
2008) referitoare la timbrarea acțiunilor în funcție de valoare.
Împotriva acestei încheieri a formulat
contestație în anulare, D.M.E. solicitând desființarea încheierii atacate,
precum și a deciziei de plată a taxei judiciare de timbru și fixarea legală a
taxei judiciare de timbru.
La termenul din 21 mai 2010,
contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.
II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008, ce modifică și completează Legea nr. 146/1997
și a solicitat sesizarea Curții Constituționale, în baza art. 29 alin. (5)
Legea nr. 47/1992 și suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării
excepției de neconstituționalitate.
Curtea de Apel Iași, secția civilă,
pentru minori și familie, prin închierea din 28 mai 2010, în baza art. 29 alin.
(1) și (6) Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă excepția de
neconstituționalitate a art. II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel
a reținut că, excepția de neconstituționalitate invocată de contestatoare nu
are legătură cu obiectul cauzei deduse judecății, fiind contrară dispozițiilor
art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992, așa încât aceasta va fi respinsă ca
inadmisibilă.
Împotriva acestei din urmă încheieri,
a exercitat calea de atac a recursului D.M.E., invocând în drept dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că excepția de neconstituționalitate
a art. II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008 este admisibilă conform art. 29 alin.
(1) Legea nr. 47/1992, întrucât are legătură directă cu soluționarea cauzei și
se referă la o lege în vigoare.
În motivarea recursului, reclamanta D.M.E.
a arătat că acțiunea principală, având ca obiect constatarea și declararea
nulității absolute a unui act juridic, a fost introdusă în anul 2006, deci
înaintea emiterii O.U.G. nr. 212/2008 și a legii de aplicare a acesteia, care
au intrat în vigoare când procesul s-a aflat în stadiul de apel la tribunal.
Totodată, recurenta a susținut că acțiunea, în toate căile de atac, trebuia
taxată după modul de încadrare a litigiului, ca neevaluabil, la începutul
procesului, conform art. 3 lit. h) Legea nr. 146/1997.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce succed:
Prin încheierea din data de 28 mai
2010, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, excepția de
neconstituționalitate a art. II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008, în temeiul
prevederilor art. 29 alin. (1) și (6) Legea nr. 47/1992.
Reclamanta D.M.E. a atacat cu recurs
această încheiere, însă în motivarea recursului nu a formulat critici care să
vizeze considerentele hotărârii atacate, prin care s-a reținut
inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate invocate și a cererii de
sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea acestei excepții.
Prin motivele de recurs, reclamanta a
susținut inaplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 212/2008, privind
stabilirea taxei judiciare de timbru datorate, făcând practic o analiză a
aplicării legii în timp, ceea ce constituie un aspect diferit, ce nu are
legătură cu motivarea încheierii atacate și cu cererea prin care a invocat
excepția de neconstituționalitate și a solicitat sesizarea Curții
Constituționale, cerere care a făcut obiectul analizei instanței.
Așadar, recurenta-reclamantă nu a
formulat argumente în susținerea excepției de neconstituționalitate, cu care a
sesizat Curtea de Apel Iași și care să poată fi supuse analizei instanței de
recurs ca instanță de control judiciar.
Față de cele ce preced, văzând
dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că nu sunt
îndeplinite cerințele motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.M.E. împotriva încheierii din 28
mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, pentru minori și
familie, în Dosarul nr. 243/45/2010.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.