ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6681/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea depusă la data de 22 martie 2010, în Dosarul nr. 9865/245/2006 al Curții de Apel Iași, recurenta D.M.E. a solicitat reexaminarea taxei de timbru în cuantum de 4.556 RON, stabilită prin rezoluția completului de judecată investit cu soluționarea cauzei. Prin încheierea din data de 24 martie 2010, Curtea de Apel Iași, secția civilă, pentru minori și familie, a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a taxei de timbru, reținând, în esență, că obiectul litigiului îl reprezintă anularea unui act juridic, iar cererea de recurs a fost introdusă la data de 8 martie 2010, aspecte ce determină aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 212/2008 (intrată în vigoare la 12 decembrie 2008) referitoare la timbrarea acțiunilor în funcție de valoare.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare, D.M.E. solicitând desființarea încheierii atacate, precum și a deciziei de plată a taxei judiciare de timbru și fixarea legală a taxei judiciare de timbru. La termenul din 21 mai 2010, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008, ce modifică și completează Legea nr. 146/1997 și a solicitat sesizarea Curții Constituționale, în baza art. 29 alin. (5) Legea nr. 47/1992 și suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate. Curtea de Apel Iași, secția civilă, pentru minori și familie, prin închierea din 28 mai 2010, în baza art. 29 alin. (1) și (6) Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. II alin. (2) O.U.G.

nr. 212/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, excepția de neconstituționalitate invocată de contestatoare nu are legătură cu obiectul cauzei deduse judecății, fiind contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992, așa încât aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei din urmă încheieri, a exercitat calea de atac a recursului D.M.E., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că excepția de neconstituționalitate a art. II alin. (2) O.U.G. nr. 212/2008 este admisibilă conform art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992, întrucât are legătură directă cu soluționarea cauzei și se referă la o lege în vigoare.

În motivarea recursului, reclamanta D.M.E. a arătat că acțiunea principală, având ca obiect constatarea și declararea nulității absolute a unui act juridic, a fost introdusă în anul 2006, deci înaintea emiterii O.U.G. nr. 212/2008 și a legii de aplicare a acesteia, care au intrat în vigoare când procesul s-a aflat în stadiul de apel la tribunal. Totodată, recurenta a susținut că acțiunea, în toate căile de atac, trebuia taxată după modul de încadrare a litigiului, ca neevaluabil, la începutul procesului, conform art. 3 lit. h) Legea nr. 146/1997. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin încheierea din data de 28 mai 2010, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a art. II alin. (2) O.U.G.

nr. 212/2008, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) și (6) Legea nr. 47/1992. Reclamanta D.M.E. a atacat cu recurs această încheiere, însă în motivarea recursului nu a formulat critici care să vizeze considerentele hotărârii atacate, prin care s-a reținut inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate invocate și a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea acestei excepții. Prin motivele de recurs, reclamanta a susținut inaplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 212/2008, privind stabilirea taxei judiciare de timbru datorate, făcând practic o analiză a aplicării legii în timp, ceea ce constituie un aspect diferit, ce nu are legătură cu motivarea încheierii atacate și cu cererea prin care a invocat excepția de neconstituționalitate și a solicitat sesizarea Curții Constituționale, cerere care a făcut obiectul analizei instanței.

Așadar, recurenta-reclamantă nu a formulat argumente în susținerea excepției de neconstituționalitate, cu care a sesizat Curtea de Apel Iași și care să poată fi supuse analizei instanței de recurs ca instanță de control judiciar. Față de cele ce preced, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și constatând că nu sunt îndeplinite cerințele motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.M.E. împotriva încheierii din 28 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, pentru minori și familie, în Dosarul nr. 243/45/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.