ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3506/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Contestația în anulare Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 10 februarie 2011, contestatoarea D.M.E. a solicitat anularea deciziei nr. 6681 din 9 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivarea contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., s-a arătat că decizia dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale întrucât, în analiza motivării cererii sale, instanța a confundat două înscrisuri intitulate completări și precizări la recursul împotriva încheierii de ședință din 28 mai 2010 în dosarul 243/45/2010 și cerere de reexaminare a stabilirii taxei judiciare de timbru în dosarul nr. 9865/245/2006.

Confundarea celor două înscrisuri de către Înalta Curte de Casație și Justiție este consecința unui lanț de încălcări ale procedurii de către Curtea de Apel Iași. A fost tergiversată redactarea până luni, 31 mai 2010, ziua în care contestatoarea a depus în termen și în scris recurs împotriva încheierii. Cererea trimisă de Curtea de Apel Iași la Înalta Curte de Casație și Justiție nu cuprindea motivele de recurs formulate de recurentă, împotriva acestui abuz recurenta depunând o plângere administrativă la Curtea de Apel Iași. În nota către Înalta Curte de Casație și Justiție se vorbește mult despre dosarul principal nr. 9865/245/2006 atașând în mod inutil și derutant încheierea de ședință din 30 aprilie 2010. În referatul alăturat adresei către Înalta Curte de Casație și Justiție, întocmit de președintele secției civile a Curții de Apel Iași, apare o eroare materială.

2. Analiza contestației în anulare Contestația în anulare este inadmisibilă, și va fi respinsă în consecință, pentru următoarele considerente: Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege. Conform art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Contestatoarea și-a întemeiat calea de atac pe existența unor greșeli materiale. Întrucât art. 318 C. proc. civ. reprezintă un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu trebuie interpretată extensiv.

Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Eroarea trebuie să fie în legătură cu aspecte formale ale judecății. Greșeala materială, la care se referă art. 318 C. proc. civ., nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege deoarece, altfel, s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă odată a aceluiași recurs. În speță se invocă drept greșeli materiale aspecte care vizează, în realitate, conținutul unor adrese ale curții de apel. Drept urmare, nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 teza I C. proc. civ., astfel încât calea de atac va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M.E. împotriva deciziei nr. 6681 din 9 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.