ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3506/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, la 10 februarie 2011, contestatoarea D.M.E. a

solicitat anularea deciziei nr. 6681 din 9 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

În motivarea

contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., s-a arătat că decizia dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale

întrucât, în analiza motivării cererii sale, instanța a confundat două

înscrisuri intitulate completări și precizări la recursul împotriva încheierii

de ședință din 28 mai 2010 în dosarul 243/45/2010 și cerere de reexaminare a

stabilirii taxei judiciare de timbru în dosarul nr. 9865/245/2006.

Confundarea celor

două înscrisuri de către Înalta Curte de Casație și Justiție este consecința

unui lanț de încălcări ale procedurii de către Curtea de Apel Iași. A fost

tergiversată redactarea până luni, 31 mai 2010, ziua în care contestatoarea a

depus în termen și în scris recurs împotriva încheierii.

Cererea trimisă de

Curtea de Apel Iași la Înalta Curte de Casație și Justiție nu cuprindea

motivele de recurs formulate de recurentă, împotriva acestui abuz recurenta

depunând o plângere administrativă la Curtea de Apel Iași.

În nota către Înalta

Curte de Casație și Justiție se vorbește mult despre dosarul principal nr.

9865/245/2006 atașând în mod inutil și derutant încheierea de ședință din 30

aprilie 2010.

În referatul alăturat

adresei către Înalta Curte de Casație și Justiție, întocmit de președintele

secției civile a Curții de Apel Iași, apare o eroare materială.

contestației în anulare

Contestația în

anulare este inadmisibilă, și va fi respinsă în consecință, pentru următoarele

considerente:

Fiind o cale

extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru

motivele anume prevăzute în lege.

Conform art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Contestatoarea și-a

întemeiat calea de atac pe existența unor greșeli materiale. Întrucât art. 318 C. proc. civ. reprezintă un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu trebuie

interpretată extensiv. Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter

procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate prin confundarea

unor elemente importante sau a unor date materiale. Eroarea trebuie să fie în

legătură cu aspecte formale ale judecății.

Greșeala

materială, la care se referă art. 318 C. proc. civ., nu trebuie să fie

rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege

deoarece, altfel, s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă odată a

aceluiași recurs.

În speță

se invocă drept greșeli materiale aspecte care vizează, în realitate,

conținutul unor adrese ale curții de apel.

Drept

urmare, nu sunt îndeplinite cerințele art. 318 teza I C. proc. civ., astfel

încât calea de atac va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M.E.

împotriva deciziei nr. 6681 din 9 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.