ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 31 iulie 2009, contestatoarea C.N.C.F.C.F.R. SA BUCUREȘTI, sucursala REGIONALA IAȘI, a solicitat în contradictoriu cu intimata A.P. IAȘI, anularea deciziei nr. 2075 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3471/99/2007 și rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 49 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

În motivarea contestației în anulare, contestatoarea susține că anularea recursului este rezultatul unei erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și anume anularea greșită, ca netimbrată, a căii de atac, deși taxa de timbru a fost achitată în termen; că taxa a fost achitată până la termenul indicat în citație, ca beneficiar fiind indicat bugetul de stat în contul indicat de Înalta Curte de Casație și Justiție, dar pe un alt cod de identificare fiscală; că instanța putea să acorde un termen având în vedere buna credință a recurentei care a achitat taxa în cuantumul solicitat și să dispună citarea în acest sens; că în această situație a fost îngrădit liberul acces la justiție, drept garantat prin art. 21 din Constituția României și art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 318 C. proc. civ. Intimata A.P. IAȘI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare. Analizând actele și lucrările de la dosar Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a respins recursul dar a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori de casare. Soluționând recursul, Înalta Curte, secția comercială, prin decizia nr. 2075 din 30 iunie 2009, a anulat recursul declarat de pârâta C.N.C.F.C.F.R. SA BUCUREȘTI, sucursala REGIONALA IAȘI, împotriva deciziei nr. 49 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială ca insuficient timbrat, constatând că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în contul corect.

Instanța de recurs a procedat în mod nelegal, dând eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 fără a încunoștiința partea despre această neregularitate. În mod eronat instanța de recurs a reținut că taxa judiciară de timbru a fost depusă în alt cont întrucât din dovada aflată la dosar rezultă că taxa judiciară de timbru a fost depusă în contul indicat al bugetului de stat 20070103, motiv pentru care contestația în anulare este fondată, fiind întrunită ipoteza art. 318 C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de contestatoarea C.N.C.F.C.F.R. SA BUCUREȘTI, SUCURSALA REGIONALA IAȘI împotriva deciziei nr. 2075 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Urmare admiterii contestației în anulare se va anula decizia contestată și se va fixa termen pentru soluționarea recursului la 9 martie 2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea C.N.C.F.C.F.R. SA BUCUREȘTI, SUCURSALA REGIONALĂ IAȘI împotriva deciziei nr. 2075 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, anulează decizia atacată și fixează termen pentru soluționarea recursului la 9 martie 2010, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.