ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare
de față:
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin contestația în anulare
înregistrată la 31 iulie 2009, contestatoarea C.N.C.F.C.F.R. SA
BUCUREȘTI, sucursala REGIONALA IAȘI, a solicitat în contradictoriu cu
intimata A.P. IAȘI, anularea deciziei nr. 2075 din 30 iunie 2009
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în
dosarul nr. 3471/99/2007 și rejudecarea recursului declarat împotriva
deciziei nr. 49 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel
Iași, secția comercială.
În motivarea contestației în
anulare, contestatoarea susține că anularea recursului este
rezultatul unei erori materiale evidente în legătură cu aspectele
formale ale judecării recursului și anume anularea greșită,
ca netimbrată, a căii de atac, deși taxa de timbru a fost
achitată în termen; că taxa a fost achitată până la termenul
indicat în citație, ca beneficiar fiind indicat bugetul de stat în contul
indicat de Înalta Curte de Casație și Justiție, dar pe un alt
cod de identificare fiscală; că instanța putea să acorde un
termen având în vedere buna credință a recurentei care a achitat taxa
în cuantumul solicitat și să dispună citarea în acest sens;
că în această situație a fost îngrădit liberul acces la
justiție, drept garantat prin art. 21 din Constituția României
și art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O.
În drept, contestatoarea a invocat
prevederile art. 318 C. proc. civ.
Intimata A.P. IAȘI a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare.
Analizând actele și
lucrările de la dosar Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 318 C. proc. civ.,
hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când
instanța a respins recursul dar a omis din greșeală să
cerceteze vreunul din motivele de modificare ori de casare.
Soluționând recursul, Înalta
Curte, secția comercială, prin decizia nr. 2075 din 30 iunie 2009, a
anulat recursul declarat de pârâta C.N.C.F.C.F.R. SA BUCUREȘTI, sucursala REGIONALA
IAȘI, împotriva deciziei nr. 49 din 22 septembrie 2008
pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială
ca insuficient timbrat, constatând că recurenta nu a făcut dovada
achitării taxei judiciare de timbru, în contul corect.
Instanța de recurs a procedat
în mod nelegal, dând eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1)
și (3) din Legea nr. 146/1997 fără a încunoștiința
partea despre această neregularitate.
În mod eronat instanța de
recurs a reținut că taxa judiciară de timbru a fost depusă
în alt cont întrucât din dovada aflată la dosar rezultă că taxa
judiciară de timbru a fost depusă în contul indicat al bugetului de
stat 20070103, motiv pentru care contestația în anulare este fondată,
fiind întrunită ipoteza art. 318 C. proc. civ.
Așa fiind, Înalta Curte va
admite contestația în anulare formulată de contestatoarea C.N.C.F.C.F.R.
SA BUCUREȘTI, SUCURSALA REGIONALA IAȘI împotriva deciziei nr. 2075
din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială. Urmare admiterii contestației
în anulare se va anula decizia contestată și se va fixa termen pentru
soluționarea recursului la 9 martie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare
formulată de contestatoarea C.N.C.F.C.F.R. SA BUCUREȘTI, SUCURSALA
REGIONALĂ IAȘI împotriva deciziei nr. 2075 din 30 iunie 2009 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
comercială, anulează decizia atacată și fixează termen
pentru soluționarea recursului la 9 martie 2010, cu citarea
părților.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.