ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6678/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea depusă la data de 6 aprilie 2010, în Dosarul nr. 7825/300/2007 al

Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, având ca obiect recursurile declarate de pârâții R.I. și

Municipiul București, prin primar general împotriva deciziei nr. 1005 din 9

iulie 2009 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, recurenta-pârâtă R.I.

a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și a solicitat înaintarea dosarului către Curtea Constituțională pentru

soluționarea excepției, precum și suspendarea judecății cauzei până la

soluționarea acestei excepții.

În susținerea cererii,

recurenta-pârâtă a arătat că, excepția formulată este admisibilă, în

conformitate cu prevederile art. 29 Legea nr. 47/1992 republicată, iar cererea

de sesizare a Curții Constituționale urmează a fi admisă, întrucât îndeplinește

cumulativ cerințele stipulate în mod expres de norma legală aplicabilă.

Prin încheierea de ședință din 06

aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reținând că,

recurenta R.I. nu a motivat pe fond în ce constă conflictul dintre dispozițiile

legale enunțate și textele constituționale. Condiția motivării este esențială,

autorul excepției trebuind să arate nu numai dispozițiile legale pe care le

consideră neconstituționale și dispozițiile constituționale cărora le

contravin, dar și argumentele pentru care consideră că textele criticate sunt

neconforme Constituției. Lipsa motivării face ca sesizarea să fie inadmisibilă,

deoarece fără cunoașterea motivelor este cu neputință efectuarea controlului de

neconstituționalitate.

Împotriva acestei încheierii a

exercitat calea de atac a recursului, R.I., depunând doar declarația de recurs,

fără a formula și motivele de recurs.

La termenul de judecată din 9

decembrie 2010, Înalta Curte a invocat din oficiu, nulitatea recursului și a

rămas în pronunțare cu privire la această excepție.

Recursul este nul pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 302

1

C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor

fi depuse printr-un memoriu separat.

Modificarea sau casarea unei hotărâri

prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate

strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc. civ..

Potrivit legii, a motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia

dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte,

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, recurenta-

pârâtă R.I.

nu s-a conformat exigențelor cerute de

art. 302

1

și 304 C. proc. civ., pentru că a depus numai declarația

de recurs și nu a formulat motivele de recurs.

Astfel, recurenta nu s-a conformat

obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul

încheierii atacate.

Ca urmare, întrucât partea nu și-a

motivat calea de atac, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului,

conform art. 306 raportat la art. 303 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

pârâta R.I. împotriva încheierii de ședință din 06 aprilie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 7825/300/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.