ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6678/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea depusă la data de 6 aprilie 2010, în Dosarul nr. 7825/300/2007 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, având ca obiect recursurile declarate de pârâții R.I. și Municipiul București, prin primar general împotriva deciziei nr. 1005 din 9 iulie 2009 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, recurenta-pârâtă R.I. a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat înaintarea dosarului către Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției, precum și suspendarea judecății cauzei până la soluționarea acestei excepții. În susținerea cererii, recurenta-pârâtă a arătat că, excepția formulată este admisibilă, în conformitate cu prevederile art. 29 Legea nr. 47/1992 republicată, iar cererea de sesizare a Curții Constituționale urmează a fi admisă, întrucât îndeplinește cumulativ cerințele stipulate în mod expres de norma legală aplicabilă.

Prin încheierea de ședință din 06 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reținând că, recurenta R.I. nu a motivat pe fond în ce constă conflictul dintre dispozițiile legale enunțate și textele constituționale. Condiția motivării este esențială, autorul excepției trebuind să arate nu numai dispozițiile legale pe care le consideră neconstituționale și dispozițiile constituționale cărora le contravin, dar și argumentele pentru care consideră că textele criticate sunt neconforme Constituției. Lipsa motivării face ca sesizarea să fie inadmisibilă, deoarece fără cunoașterea motivelor este cu neputință efectuarea controlului de neconstituționalitate.

Împotriva acestei încheierii a exercitat calea de atac a recursului, R.I., depunând doar declarația de recurs, fără a formula și motivele de recurs. La termenul de judecată din 9 decembrie 2010, Înalta Curte a invocat din oficiu, nulitatea recursului și a rămas în pronunțare cu privire la această excepție. Recursul este nul pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.. Potrivit legii, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. În speță, recurenta- pârâtă R.I. nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 și 304 C. proc. civ., pentru că a depus numai declarația de recurs și nu a formulat motivele de recurs. Astfel, recurenta nu s-a conformat obligației de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul încheierii atacate. Ca urmare, întrucât partea nu și-a motivat calea de atac, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, conform art. 306 raportat la art. 303 C. proc.

civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta R.I. împotriva încheierii de ședință din 06 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 7825/300/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.