ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6637/2010

Asupra cererii de revizuire constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de

16 aprilie 2010, S.L.E., invocând dispozițiile art. 322 pct. 7, 6 și 2 din C.

proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 469 din

8

aprilie 2010, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Revizuenta a arătat că decizia atacată

este potrivnică deciziei nr. 696 din 12 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și deciziei nr. 1661 din 25 octombrie 2006,

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Contrarietatea deciziilor menționate,

a susținut revizuenta, constă în faptul că prin deciziile nr. 696 din 12

aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și nr. 1661 din

25 octombrie 2006 a Tribunalului București s-a constatat irevocabil că cele

două camere din podul imobilului situat în București, sector 5 sunt proprietate

de stat, iar prin decizia nr. 469 din 8 aprilie 2010 s-a constatat irevocabil

că cele două camere sunt proprietatea comună a revizuentei și numiților B.M. și

B.C..

A mai arătat revizuenta, că Statul

Român, în a cărei proprietate se află cele două încăperi nu a fost apărat,

deoarece nu a fost citat în proces, deși s-a făcut dovada că el este adevăratul

proprietar și că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut respectiv

asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale și că a dat mai mult decât

s-a cerut lui B.M. și B.C..

Analizând cererea de revizuire, se

constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi prezentate

în continuare.

În ceea ce privește cererea întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit acestui text de lege,

revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, în aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării acestui motiv

de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului

lucrului judecat, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă, pentru

că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă

Deși textul de lege nu consacră și această

condiție, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri se poate cere doar atunci

când, în cadrul celui de al doilea proces, nu s-a invocat prima hotărâre, ce se

pretinde a fi potrivnică, sau atunci când, deși prima hotărâre a fost invocată,

instanța nu a ținut seama de puterea lucrului judecat.

Condiția este impusă în mod logic de

exigențele respectații puterii lucrului judecat rezultând din cea de a doua

hotărâre.

Or, se constată că, în cauză, o

asemenea exceepție a fost invocată în fața Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, care, prin decizia nr. 1096A din 11 noiembrie 2009, a analizat efectele

deciziilor civile nr. 1661 din 25 octombrie 2006 a Tribunalului București, secția

a IV-a civilă și nr. 696 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă.

Tribunalul a reținut că prin cele două

hotărâri s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că podul imobilului este

proprietate de stat dar că este obligat, potrivit dispozițiilor art. 315 C.

proc. civ., în calitate de instanță de rejudecare, să se conformeze deciziei de

casare nr. 1856 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin care s-a stabilit că toți proprietarii de apartamente au dobândit

o cotă indiviză asupra părților de folosință comună, inclusiv asupra podului.

Soluția a fost menținută de Curtea de

Apel București prin decizia atacată pe calea revizuirii, care, la rândul ei, a

analizat argumentele revizuentei privind deciziile irevocabile anterioare și a

constatat că tribunalul trebuia să respecte caracterul obligatoriu al deciziei

de casare.

Constatând că în procedura judiciară

fiinalizată prin hotărârea atacată pe calea revizuirii, puterea lucrului

judecat a fost analizată, Înalta Curte nu poate să repună în discuție modul în

care a fost soluționată excepția deoarece acesta ar însemna de fapt exercitarea

unui control judiciar care nu se poate realiza decât pe calea controlului

judiciar prevăzut de lege.

Nefondate sunt și susținerile

revizuentei referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor art. 322 pct. 2

și 6 C. proc. civ.

.

Astfel, motivul de revizuire

reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. se refera exclusiv la obiectul cererii

de chemare în judecată, adică la pretențiile concrete deduse judecății.

Excepția de neconstituționalitate nu

reprezintă o pretenție concretă dedusă judecății, ci un mijloc de apărare, prin

care partea poate ataca o normă legală de care poate depinde soluția pronunțată

în cauză, astfel încât dispozițiile pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. nu este

incident.

De asemenea, susținerea că

reclamanților B.M. și B.C. li s-ar fi acordat mai mult decât au cerut nu este

reală, deoarece, prin cererea de chemare în judecată, aceștia au solicitat

obligarea pârâtei să-și ridice obiectele depozitate în spațiul comun, să

permită reclamanților accesul pe scară și la pod, posibilitatea efectuării unor

reparații și străpungerea zidului în vederea asigurării accesului nelimitat la

pod și în aceste limite instanțele s-au pronunțat.

De altfel, revizuenta nu indică ce

anume s-ar fi acordat în plus reclamanților, limitându-se să afirme că li s-au

acordat drepturi prin încălcarea dreptului său de proprietate.

În ceea ce privește motivul de

revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., se constată că

părți în proces au fost B.M. și B.C., în calitate de reclamanți și S.L.E. în

calitate de pârât.

Din moment ce Statul Român nu a fost

parte în proces, nu se poate pune problema lipsei acestuia de apărare sau

apărării cu viclenie.

Modul în care instanțele ar fi

soluționat o eventuală cerere de introducere în cauză a Statului nu poate fi

examinat pe calea revizuirii, deoarece motivele de revizuire sunt strict și

limitativ prevăzute de lege.

Față de cele mai sus expuse, cererea

de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată cererea de

revizuire formulată S.L.E. împotriva deciziei nr. 469 din 8 aprilie 2010 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8

decembrie 2010.