ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10362/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

31 martie 2004 reclamantul O.M.I. a formulat contestație împotriva Dispoziției

Primarului General al Municipiului București nr. 2134 din 16 decembrie 2003,

prin care a fost respinsă notificarea formulată cu privire la restituirea

imobilului situat în București, solicitând restituirea în natură sau în

echivalent.

În motivarea contestației a arătat

că în baza actului de donație autentificat sub nr. 1472 din 16 februarie 1972

la fostul Notariat de Stat sector 2 București, este proprietarul imobilului

menționat, preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 223/1974 și că a

depus titlul de proprietate privind imobilul și nu avea de ce să facă dovada

calității de moștenitor, întrucât, bunul a fost proprietatea sa.

Fiind astfel învestit, Tribunalul

București, secția a IV a civilă, a respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că la data emiterii dispoziției atacate, reclamantul nu

făcuse dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, așa încât,

în mod corect i-a fost respinsă notificarea.

Prin decizia nr. 866 din 11 mai

2005, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a admis apelul formulat

de reclamant, a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul că a admis în

parte acțiunea și a obligat pe intimata Primăria Municipiului București, prin

Primarul General, să emită decizie motivată, având în vedere faptul că actul de

proprietate a fost depus în termen.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

a declarat recurs Municipiul București, prin Primarul General, susținând că

aceasta este nelegală, în condițiile în care, la data emiterii deciziei de

respingere a notificării reclamantul nu făcuse dovada dreptului de proprietate

asupra imobilului solicitat conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar potrivit

articolului unic, alin. (2) din O.U.G. nr. 10/2003 „în toate cazurile actele

depuse sau invocate de persoana îndreptățită după expirarea termenului prevăzut

la alin. (1), nu mai pot fi admise ca probe pentru soluționarea cauzei”.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că

reclamantul a formulat notificare către Municipiul București, prin Primarul

General, pentru restituirea în natură a imobilului situat în București, la data

de 12 februarie 2002.

Prin referatul Primăriei

Municipiului București, serviciul pentru aplicarea Legii 10/2001, de la data de

6 noiembrie 2003, s-a respins cererea pentru lipsa actelor doveditoare conform

art. 22 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor

Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Titlul de proprietate al

reclamantului îl constituie actul de donație emis de fostul Notariat de Stat

Local al sectorului 2 București la data de 16 februarie 1972 și înregistrat la

nr. 1472.

Cum din notificarea depusă la data

de 12 februarie 2002 rezultă că a fost depus actul de proprietate ce

demonstrează dreptul de proprietate al reclamantului, cu privire la imobilul

solicitat în mod just instanța de apel a considerat că în speță au fost îndeplinite

cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001 și a admis în parte contestația.

De aceea, în raport de

considerentele reiterate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și

urmează a fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Municipiul București, prin Primar General, împotriva deciziei 866 din 11 mai

2005 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2005.