ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10362/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31 martie 2004 reclamantul O.M.I. a formulat contestație împotriva Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 2134 din 16 decembrie 2003, prin care a fost respinsă notificarea formulată cu privire la restituirea imobilului situat în București, solicitând restituirea în natură sau în echivalent. În motivarea contestației a arătat că în baza actului de donație autentificat sub nr. 1472 din 16 februarie 1972 la fostul Notariat de Stat sector 2 București, este proprietarul imobilului menționat, preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 223/1974 și că a depus titlul de proprietate privind imobilul și nu avea de ce să facă dovada calității de moștenitor, întrucât, bunul a fost proprietatea sa.

Fiind astfel învestit, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a respins contestația ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data emiterii dispoziției atacate, reclamantul nu făcuse dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, așa încât, în mod corect i-a fost respinsă notificarea. Prin decizia nr. 866 din 11 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a admis apelul formulat de reclamant, a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pe intimata Primăria Municipiului București, prin Primarul General, să emită decizie motivată, având în vedere faptul că actul de proprietate a fost depus în termen.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs Municipiul București, prin Primarul General, susținând că aceasta este nelegală, în condițiile în care, la data emiterii deciziei de respingere a notificării reclamantul nu făcuse dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, iar potrivit articolului unic, alin. (2) din O.U.G. nr. 10/2003 „în toate cazurile actele depuse sau invocate de persoana îndreptățită după expirarea termenului prevăzut la alin. (1), nu mai pot fi admise ca probe pentru soluționarea cauzei”. Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat notificare către Municipiul București, prin Primarul General, pentru restituirea în natură a imobilului situat în București, la data de 12 februarie 2002. Prin referatul Primăriei Municipiului București, serviciul pentru aplicarea Legii 10/2001, de la data de 6 noiembrie 2003, s-a respins cererea pentru lipsa actelor doveditoare conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Titlul de proprietate al reclamantului îl constituie actul de donație emis de fostul Notariat de Stat Local al sectorului 2 București la data de 16 februarie 1972 și înregistrat la nr. 1472. Cum din notificarea depusă la data de 12 februarie 2002 rezultă că a fost depus actul de proprietate ce demonstrează dreptul de proprietate al reclamantului, cu privire la imobilul solicitat în mod just instanța de apel a considerat că în speță au fost îndeplinite cerințele art. 22 din Legea nr. 10/2001 și a admis în parte contestația. De aceea, în raport de considerentele reiterate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Municipiul București, prin Primar General, împotriva deciziei 866 din 11 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2005.