ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9525/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 2626 din 16

martie 2004 Primarul general al Municipiului București a respins notificarea

înregistrată la 19 octombrie 2001 prin care B.E. și B.D.R. au solicitat

restituirea imobilului situat în București pe motiv că nu au făcut dovada

dreptului de proprietate.

La 21 aprilie 2004 reclamanții B.E. și

B.D.R. l-au chemat în judecată pe Primarul general al Municipiului București

solicitând anularea dispoziției nr. 2626 din 16 martie 2004 și restituirea

terenului situat în București.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

prin sentința civilă nr. 574 din 16 iunie 2004 a respins contestația ca

nefondată.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr.c657 din 11 aprilie 2005 a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel instanțele au

reținut că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate în sensul că

nu au anexat notificării actul de proprietate cu privire la terenul a cărui

restituire au solicitat-o, act pe care nu l-au depus nici în fața instanței de

fond și nici în fața instanței de apel. Certificatele de moștenitor invocate de

reclamanți nu reprezintă în înțelesul legii titlu de proprietate pentru

imobilul în litigiu ci atestă numai calitatea de moștenitor.

Împotriva ultimei hotărâri

pronunțate în cauză a declarat recurs reclamantul B.D.R. în susținerea căruia a

arătat că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art.

4 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 10/2001 întrucât a depus toate actele

necesare cerute de actul normativ menționat.

Deși nemotivat în drept critica

făcută se încadrează în prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001

atât înainte cât și după modificarea sa prin Legea nr. 247/2005 persoana

îndreptățită este obligată să depună acte, doveditoare ale dreptului de

proprietate precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această

calitate.

În sensul art. 22 prin acte

doveditoare se înțeleg nu numai actele juridice translative de proprietate, ci

orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana

îndreptățită sau autorul acesteia la data preluării abuzive cum ar fi extras de

carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia

preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care

atestă direct sau indirect faptul că bunul imobil aparținea persoanei

respective, extras de pe registrul agricol etc.

Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea

statului prin expropriere pe numele recurentului B.D.R. prin Decretul nr. 98

din 11 aprilie 1989 (filele 14,29-36 dosar fond).

Potrivit art. 22

1

din

Legea nr. 10/2001 în absența unor probe contrare persoana individualizată în

actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în

executare măsura preluării abuzive este presupusă că deținea imobilul sub nume

de proprietar.

Recurentul a moștenit imobilul în

litigiu de la bunicul său N.D. în baza certificatului de moștenitor suplimentar

nr. 751 din 12 septembrie 1984 eliberat de fostul Notariat de stat local al sectorului

4 București (fila 19 dosar fond).

La rândul său N.D. moștenise

imobilul de la mama sa P.E., decedată la 21 octombrie 1960, potrivit

certificatului de moștenitor nr. 426/960 din 18 ianuarie 1961 eliberat de

fostul Notariat de stat al raionului Tudor Vladimirescu, București (fila 20

dosar fond).

O parte din imobil a fost primit de P.E.

de la mama sa S.T. în baza actului dotal autentificat sub nr. 1201/1902 la

Judecătoria Ocolului IV București iar restul prin moștenire de la aceeași

persoană.

Recurentul a depus ca act nou în

recurs actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 445 din 26 ianuarie 1887

de către fostul Tribunal Ilfov, Secția notariat, cu care a făcut dovada

dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de către

antecesoarea sa S.T. (filele 6-9 dosar recurs ).

În raport de cele arătate recurentul

a făcut dovada dreptului său de proprietate la data preluării abuzive a

imobilului în litigiu astfel că recursul urmează a fi admis cu consecința

casării celor două hotărâri pronunțate în cauză și trimiterii dosarului spre

rejudecare în vederea evocării fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul B.D.R. împotriva deciziei civile nr. 657 din 11 aprilie 2005 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată și sentința

civilă nr.574 din 16 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

și trimite cauza la Curtea de Apel București spre evocarea fondului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.