ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9525/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 2626 din 16 martie 2004 Primarul general al Municipiului București a respins notificarea înregistrată la 19 octombrie 2001 prin care B.E. și B.D.R. au solicitat restituirea imobilului situat în București pe motiv că nu au făcut dovada dreptului de proprietate. La 21 aprilie 2004 reclamanții B.E. și B.D.R. l-au chemat în judecată pe Primarul general al Municipiului București solicitând anularea dispoziției nr. 2626 din 16 martie 2004 și restituirea terenului situat în București. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 574 din 16 iunie 2004 a respins contestația ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr.c657 din 11 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței instanței de fond. Pentru a hotărî astfel instanțele au reținut că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate în sensul că nu au anexat notificării actul de proprietate cu privire la terenul a cărui restituire au solicitat-o, act pe care nu l-au depus nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel. Certificatele de moștenitor invocate de reclamanți nu reprezintă în înțelesul legii titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu ci atestă numai calitatea de moștenitor. Împotriva ultimei hotărâri pronunțate în cauză a declarat recurs reclamantul B.D.R.

în susținerea căruia a arătat că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 10/2001 întrucât a depus toate actele necesare cerute de actul normativ menționat. Deși nemotivat în drept critica făcută se încadrează în prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ. Recursul este întemeiat. Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 atât înainte cât și după modificarea sa prin Legea nr. 247/2005 persoana îndreptățită este obligată să depună acte, doveditoare ale dreptului de proprietate precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate.

În sensul art. 22 prin acte doveditoare se înțeleg nu numai actele juridice translative de proprietate, ci orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau autorul acesteia la data preluării abuzive cum ar fi extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul imobil aparținea persoanei respective, extras de pe registrul agricol etc. Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin expropriere pe numele recurentului B.D.R. prin Decretul nr. 98 din 11 aprilie 1989 (filele 14,29-36 dosar fond).

Potrivit art. 22 1 din Legea nr. 10/2001 în absența unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deținea imobilul sub nume de proprietar. Recurentul a moștenit imobilul în litigiu de la bunicul său N.D. în baza certificatului de moștenitor suplimentar nr. 751 din 12 septembrie 1984 eliberat de fostul Notariat de stat local al sectorului 4 București (fila 19 dosar fond). La rândul său N.D. moștenise imobilul de la mama sa P.E., decedată la 21 octombrie 1960, potrivit certificatului de moștenitor nr. 426/960 din 18 ianuarie 1961 eliberat de fostul Notariat de stat al raionului Tudor Vladimirescu, București (fila 20 dosar fond).

O parte din imobil a fost primit de P.E. de la mama sa S.T. în baza actului dotal autentificat sub nr. 1201/1902 la Judecătoria Ocolului IV București iar restul prin moștenire de la aceeași persoană. Recurentul a depus ca act nou în recurs actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 445 din 26 ianuarie 1887 de către fostul Tribunal Ilfov, Secția notariat, cu care a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de către antecesoarea sa S.T. (filele 6-9 dosar recurs ). În raport de cele arătate recurentul a făcut dovada dreptului său de proprietate la data preluării abuzive a imobilului în litigiu astfel că recursul urmează a fi admis cu consecința casării celor două hotărâri pronunțate în cauză și trimiterii dosarului spre rejudecare în vederea evocării fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.D.R. împotriva deciziei civile nr. 657 din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și sentința civilă nr.574 din 16 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și trimite cauza la Curtea de Apel București spre evocarea fondului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.