ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 584/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta B.L. (fostă P.) a

contestat dispoziția nr. 2959 din 24 mai 2005 emisă de Primarul General al

Municipiului București prin care a fost respinsă „notificarea” prin care

solicită restituirea în natură a imobilului situat în București format din

teren în suprafață de 695,92 mp și construcție compusă din parter două etaje,

cerere întemeiată în baza Legii nr. 10/2001. notificarea a fost respinsă pentru

motivul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a

calității de moștenitoare până la data de 30 iunie 2003.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința civilă nr. 86 din 4 februarie 2005 a admis contestația. A

fost anulată dispoziția nr. 2959 din 24 mai 2004 emisă de Municipiul București

care a fost obligat să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului

menționat în acțiune.

Instanța a reținut că reclamanta a

probat dreptul de proprietate asupra imobilului precum și preluarea abuzivă,

pârâta neputând face dovada formală a preluării de către stat, deși imobilul se

găsește în patrimoniul statului, ceea ce conduce la o prezumție relativă de

preluare abuzivă. Imobilul este ocupat de locatari care nu au cumpărat

unitățile locative deținute.

Apelul declarat de Municipiul București

reprezentat de Primarul General a fost respins de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia civilă

nr. 1300/A din 2 septembrie 2005.

Față de motivul de apel invocat

instanța a reținut că termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este

un termen de recomandare nu de decădere, astfel că înscrisurile doveditoare

putând fi prezentate și în faza de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Municipiul București prin Primar General.

Se reiterează motivul de apel cu

referire la faptul că reclamanta nu a depus actele doveditoare în termenul

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Se susține că aceste acte nu mai

puteau fi depuse în instanța de judecată, termenul fiind obligatoriu.

Recursul se privește ca nefondat.

Conform art. 22 din Legea nr.

10/2001, după depunerea notificării (conform art. 21 din aceeași lege),

persoana îndreptățită urmează a depune actele doveditoare într-un anumit

termen.

Textul de lege nu prevede sancțiunea

expresă pentru depășirea acestui termen astfel că instanța de apel a apreciat

caracterul de recomandare al acestui termen. Atunci când legea a vrut să

caracterizeze un termen ca fiind de decădere a procedat explicit [art. 21 alin.

(5) prevede că nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării

atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în

natură sau prin echivalent].

Se constată că instanța a aplicat

corect legea astfel că motivul de recurs invocat, art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu este fondat.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) c. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primarul general împotriva deciziei nr. 1300

A din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 ianuarie 2006.