ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 584/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta B.L. (fostă P.) a contestat dispoziția nr. 2959 din 24 mai 2005 emisă de Primarul General al Municipiului București prin care a fost respinsă „notificarea” prin care solicită restituirea în natură a imobilului situat în București format din teren în suprafață de 695,92 mp și construcție compusă din parter două etaje, cerere întemeiată în baza Legii nr. 10/2001. notificarea a fost respinsă pentru motivul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitoare până la data de 30 iunie 2003. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 86 din 4 februarie 2005 a admis contestația.

A fost anulată dispoziția nr. 2959 din 24 mai 2004 emisă de Municipiul București care a fost obligat să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului menționat în acțiune. Instanța a reținut că reclamanta a probat dreptul de proprietate asupra imobilului precum și preluarea abuzivă, pârâta neputând face dovada formală a preluării de către stat, deși imobilul se găsește în patrimoniul statului, ceea ce conduce la o prezumție relativă de preluare abuzivă. Imobilul este ocupat de locatari care nu au cumpărat unitățile locative deținute.

Apelul declarat de Municipiul București reprezentat de Primarul General a fost respins de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia civilă nr. 1300/A din 2 septembrie 2005. Față de motivul de apel invocat instanța a reținut că termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare nu de decădere, astfel că înscrisurile doveditoare putând fi prezentate și în faza de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul București prin Primar General. Se reiterează motivul de apel cu referire la faptul că reclamanta nu a depus actele doveditoare în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Se susține că aceste acte nu mai puteau fi depuse în instanța de judecată, termenul fiind obligatoriu.

Recursul se privește ca nefondat. Conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, după depunerea notificării (conform art. 21 din aceeași lege), persoana îndreptățită urmează a depune actele doveditoare într-un anumit termen. Textul de lege nu prevede sancțiunea expresă pentru depășirea acestui termen astfel că instanța de apel a apreciat caracterul de recomandare al acestui termen. Atunci când legea a vrut să caracterizeze un termen ca fiind de decădere a procedat explicit [art. 21 alin. (5) prevede că nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent]. Se constată că instanța a aplicat corect legea astfel că motivul de recurs invocat, art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu este fondat. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) c. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general împotriva deciziei nr. 1300 A din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.