ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5817/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la 8 mai 2004

reclamanții M.R. și M.M. au chemat în judecată Primăria

Municipiului București, Municipiul București și primarul general al

Municipiului București, pentru obligarea acestuia la emiterea dispoziției

motivate la notificarea de restituire în natură a imobilului situat în B-dul E.

Imobilul revendicat este compus din 3 camere cu dependințe, cămară la mansardă,

boxă la subsol și cotă aferentă din terenul de 36% din suprafața totală de 380

mp și un teren liber aflat în fața casei de 54,63 mp. Terenul a fost cumpărat

de M.D. inginer și soția M.R., profesoară în 1948 și a fost naționalizat prin

Decretul nr. 92/1950.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 807 din 20 septembrie 2004 a admis acțiunea și a

obligat pârâții să emită o dispoziție motivată cu privire la notificarea nr.

1634 din 3 august 2001 formulată de reclamante imobilul revendicat.

Instanța a constatat că lipsa

răspunsului la notificarea depusă la 3 august 2001, reprezintă o încălcare a

prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 prin care s-a stabilit că în termen

de 60 de zile de la înregistrare unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe prin decizie motivată asupra cererii de restituire în natură a

imobilului.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 208 din 8 februarie 2005 a respins ca nefondat

recursul Municipiului București prin primar.

S-a reținut că termenul prevăzut de

art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu este de recomandare, unitatea fiind obligată

să se pronunțe înăuntrul acestui termen. Întrucât pârâții nu s-au pronunțat

asupra notificării reclamanților rămânând în tăcere mai bine de trei ani, fără

ca acest lucru să le fie imputabil reclamanților, acestora trebuie să li se

recunoască dreptul de a formula în justiție o acțiune în realizarea dreptului

prevăzut de lege în favoarea lor, în caz contrar încălcându-li-se dreptul de

acces la justiție prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor

omului și libertăților fundamentale.

Împotriva acestei decizii a declarat

în termen legal recurs Municipiul București prin primarul general. Au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în susținerea în drept a

recursului și s-a arătat în fapt că termenul de 60 de zile nu este de decădere

ci de recomandare iar în cauză pârâtul nu este vinovat de necompletarea de

către reclamanți a dosarului.

Recursul este nefondat și se va

respinge pentru considerentele ce urmează.

În cauză instanța de apel a făcut o

corectă interpretare a textului de lege aplicabil și, față de pasivitatea de

care a dat dovadă instituția administrativă sesizată cu notificarea, s-a

constatat că s-au încălcat obligațiile ce reveneau acesteia în temeiul art. 23

din Legea nr. 10/2001 și, ca urmare, s-a dispus ca aceste obligații să fie

îndeplinită, recte să se emită o dispoziție motivată cu privire la notificarea

reclamanților.

Situația de pasivitate nu se poate

imputa reclamanților care la 3 august 2001 au depus odată cu notificarea și

actele doveditoare, acte depuse și în copie la dosar din care rezultă dreptul

acestora de a-și revendica imobilul în calitate de persoane îndreptățite.

Pârâții nu au făcut dovada că

nerezolvarea notificării s-ar fi datorat culpei reclamanților.

Constatând că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând și dispozițiile

art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul

București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 208 A din 8

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 iunie

2006.