ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3167/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La 12 septembrie 2005 reclamanta

M.L.M. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului București pentru a

fi obligată să emită o decizie/dispoziție referitoare la restituirea în natură

a jumătate din imobilul compus din teren în suprafață de 472,6936 mp și două

case, situat în București, care a fost solicitat prin notificarea nr. 3189 din

3 mai 2001.

În drept reclamanta a invocat

prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Pârâta nu a formulat apărări în

cauză.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 419 din 24 martie 2006, prin care a

admis cererea reclamantei și a obligat pe pârâtă să se pronunțe prin

decizie/dispoziție motivată asupra notificării nr. 3189 din 3 mai 2001

formulată de reclamanta M.L.M. privind restituirea a ½ din terenul și

casa situate în București.

Pârâta a declarat apel invocând

necompetența materială a tribunalului, caracterul de recomandare al termenului

de 60 de zile prevăzut prin art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001,

precum și faptul că același termen începe să curgă numai de la data depunerii

actelor doveditoare la care se referă art. 22 din lege.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia civilă nr. 661 A din 16 noiembrie 206 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Municipiul București a declarat

recurs prin Primarul General solicitând casarea hotărârilor date în cauză și,

pe fond, respingerea acțiunii introduse de reclamantă.

Invocând cazul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susținut că decizia instanței de apel

este nelegală deoarece reclamanta nu a depus actele doveditoare odată cu

notificarea sau în termenul de 60 zile nu a început să curgă.

Recursul nu este întemeiat.

Contrar susținerilor pârâtului,

reclamanta a depus odată cu notificarea nr. 3189 din 3 mai 2001 două acte de

vânzare-cumpărare și schița privind imobilul cerut a-i fi restituit, actul prin

care imobilul a fost preluat de stat și două acte de stare civilă atestând rudenia

dintre reclamantă și fostul proprietar.

Asemenea înscrisuri au natura de

acte doveditoare, așa cum au fost acestea definite prin art. 22 din Legea nr.

10/2001 devenit art. 23 în urma modificării acesteia prin Legea nr. 247/2005.

În consecință, pârâtul avea

obligația să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire

în natură în termenul de 60 zile prescris de art. 23 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 devenit după modificare art. 25 alin. (1), termenul curgând de la data

depunerii actelor doveditoare.

Obligând pe pârât să respecte legea,

instanțele au procedat pe deplin legal, astfel încât recursul va fi respins în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Căzând astfel în pretențiile deduse

recursului, pârâtul va fi obligat, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamanta-intimată M.L.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul general împotriva

deciziei nr. 661/A din 16 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentul Municipiul București

să plătească intimatei M.L.M. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 aprilie 2007.