ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4043/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4043/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă
reclamanta R.M.I. a solicitat în contradictoriu cu Prefectura județului
Covasna, Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, anularea
procesului-verbal întocmit la 17 mai 2002, având ca obiect evaluarea
despăgubirilor bănești cuvenite reclamantei în baza Legii nr. 10/2001 privind
imobilul înscris în C.F. nr. 4456 Sfântu Gheorghe nr.top. 358/2/XC.
Prin sentința civilă nr. 720 din 21
iulie 2004, Tribunalul Covasna a respins excepțiile de prematuritate și
inadmisibilitate invocate de pârâtă, a admis acțiunea și a stabilit modalitatea
de realizare a reparației prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești
egale cu suma de 11.881 dolari SUA ori echivalentul în lei conform parității
leu/dolar la data plății, stabilite conform expertizei întocmită de expertul
M.M.
Instanța a reținut că prin
procesul-verbal din 17 mai 2002 s-a aprobat acordarea despăgubirilor bănești în
valoare de 10.819.596 lei.
Expertiza efectuată în cauză a
evaluat imobilul la suma de 704.913.000 lei din care reclamantei i se cuvine o
cotă de 55,54%.
Curtea de Apel Brașov a admis apelul
declarat de pârâtă și prin decizia nr. 1215 din 9 decembrie 2004, a schimbat
sentința Tribunalului Covasna în sensul că a respins în totalitate acțiunea
reclamantei, cu motivarea că Legea nr. 10/2001 nu prevedea cale de atac
împotriva procesului-verbal privind evaluarea despăgubirilor bănești. Acest act
administrativ preparatoriu este lipsit de efecte juridice și potrivit art. 10.8
din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, reclamanta
poate opune expertiza de specialitate efectuată pe cheltuiala sa. De aceea,
tribunalul nu este competent material să soluționeze cauza, dar nu se poate
dispune declinarea competenței, așa cum a solicitat Prefectura, pentru că
aceasta nu are atribuții jurisdicționale.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
prin decizia nr. 5651 din 8 iunie 2006 a admis recursul declarat de reclamanta
R.M.I. împotriva deciziei nr. 1215 A din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel
Brașov, pe care a casat-o trimițând cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
În considerentele deciziei s-a
reținut că întrucât recurenta-reclamantă s-a adresat cu notificare prefecturii
solicitând acordarea de despăgubiri, Prefectura Covasna a devenit conform art.
36 din Legea nr. 10/2001 (în vigoare la data emiterii actului contestat)
entitatea investită cu soluționarea notificării procesul-verbal din 17 mai 2002
fiind actul prin care s-a soluționat cererea formulată de notificatoare.
Acest act prin care s-a aprobat
acordarea despăgubirilor bănești în valoare de 10.819.596 lei, reprezentând
55,53% din valoarea de vânzare a imobilului conform Legii nr. 112/1995, cu
mențiunea că pentru diferența de 110.566.274 lei vor fi acordate acțiuni sau
titluri de valoare, are caracterul unei decizii motivate prin care se face
oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare. Chiar intimatul-pârât
care a trimis notificarea împreună cu procesul-verbal de evaluare a
despăgubirilor, Comisiei Centrale, a dat actului această calificare.
Producând efecte juridice privitoare
la măsurile reparatorii acordate recurentei, procesul-verbal putea fi atacat în
justiție în condițiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, așa cum corect a
reținut tribunalul prin sentința pronunțată și nu cum greșit a concluzionat
Curtea de Apel Brașov. Prevederea art. 10.8 din Normele Metodologice de
aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 referitoare la
dreptul reclamantei de a opune o expertiză de specialitate efectuată pe
cheltuiala sa nu exclude posibilitatea atacării procesului-verbal prin care s-a
finalizat procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Reținând lipsa efectelor juridice
ale procesului-verbal contestat și de aici lipsa de competență a tribunalului
în soluționarea contestației, Curtea de apel a lăsat necercetate motivele de
apel care privesc fondul cauzei.
Ca instanță de trimitere, Curtea de
Apel Brașov prin decizia nr. 279/Ap din 20 decembrie 2006 a admis apelul
Prefecturii Județului Covasna, Comisia județeană de aplicare a Legii nr.
10/2001 împotriva sentinței nr. 720 din 21 iulie 2004 a Tribunalului Covasna pe
care a schimbat-o forțat în sensul respingerii acțiunii reclamantei R.M.I. în
contradictoriu cu Prefectura Județului Covasna, Curtea a menținut celelalte
dispozițiuni ale sentinței privitoare la respingerea excepției de prematuritate
și inadmisibilitate invocate de pârâtă.
În considerentele deciziei, instanța
de apel a concluzionat că potrivit Legii nr. 247/2005 titlul VII, de imediată
aplicare, care a abrogat art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 foștilor proprietari
nu li se mai pot acorda măsuri reparatorii bănești cu titluri de despăgubire și
că potrivit art. 24 din Legea nr. 247/2005, procesele-verbale prin care s-au
propus ca măsuri reparatorii despăgubiri bănești urmează a fi înaintate
Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul A.N.R.P., în
vederea parcurgerii procedurii pentru acordarea titlurilor de despăgubire.
Împotriva deciziei nr. 279/Ap din 20
decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, a declarat recurs reclamanta R.M.I.
susținând în esență că instanța de apel nu s-a conformat îndrumărilor date prin
decizia de casare a instanței supreme, lăsând nesoluționat apelul sub aspectul
modului de rezolvare a cauzei pe fond de către prima instanță.
De asemenea recurenta contestă
incidența în cauză a Legii nr. 247/2005 deoarece ar înfrânge principiul
constituțional al neretroactivității.
Recursul este întemeiat.
Din motivarea soluției Curții de
Apel Brașov rezultă că în realitate aceasta nu a procedat la judecarea fondului
cauzei ci a constatat doar aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 care a
abrogat art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 și care potrivit art. 24 statuează că
procesele-verbale prin care s-au propus măsuri reparatorii sub forma
despăgubirilor, urmează a fi înaintate Comisiei centrale pentru stabilirea
despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. în vederea parcurgerii procedurii de
acordare a titlurilor de despăgubire.
Pentru aceasta, Curtea de Apel
Brașov a înlăturat soluția dată de Înalta Curte prin decizia nr. 565/2006 care
a prevăzut incidența în cauză a prevederilor art. 24 din Legea nr. 20/2001,
procesul-verbal al prefecturii echivalând cu o decizie pentru stabilirea
despăgubirilor, conform căilor de atac prevăzute de această lege.
De asemenea Curtea de apel nu s-a
conformat dispoziției instanței supreme, aceea de a proceda la soluționarea
fondului cauzei, adică la judecarea apelului sub aspectul motivelor prin care
s-au adus critici modului de stabilire a cuantumului despăgubirilor stabilite
de prima instanță și a modalității de despăgubire a reclamantei.
În mod explicit Înalta Curte de
Casație și Justiție statuează în decizia de casare că prevederile art. 10.8 din
normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr.
498/2003 referitoare la dreptul reclamantei de a opune expertiza de
specialitate nu exclude posibilitatea atacării procesului-verbal prin care s-a
finalizat procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Legea nr. 247/2005 de imediată
aplicare cauzelor aflate în curs de soluționare nu cuprinde prin art. 24
dispoziții contrare vechii reglementări, pentru că vorbește despre
procesele-verbale de stabilire a despăgubirilor care trebuie înaintate comisiei
centrale. Or în speță este vorba tocmai de un asemenea proces-verbal, atacabil
în justiție, aspect tranșat de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia
de casare.
Esențial în cauză este verificarea
de către instanța de apel a cuantumului despăgubirilor și modalitatea de
despăgubire a reclamantei.
Întrucât instanța de apel nu s-a
conformat potrivit art. 315 C. proc. civ. îndrumărilor din decizia de casare cu
trimitere, lăsând nesoluționat apelul, se impune în temeiul art. 313 C. proc.
civ. admiterea recursului declarat de R.M.I., și casarea deciziei nr. 279/Ap din
20 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov cu trimitere pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanta R.M.I. împotriva deciziei civile nr. 279/Ap din 20 decembrie 2006 a
Curții de Apel Brașov pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea
apelului la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2007.