ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.05.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4043/2007

HOTĂRÂRE
18.05.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4043/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

reclamanta R.M.I. a solicitat în contradictoriu cu Prefectura județului

Covasna, Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, anularea

procesului-verbal întocmit la 17 mai 2002, având ca obiect evaluarea

despăgubirilor bănești cuvenite reclamantei în baza Legii nr. 10/2001 privind

imobilul înscris în C.F. nr. 4456 Sfântu Gheorghe nr.top. 358/2/XC.

Prin sentința civilă nr. 720 din 21

iulie 2004, Tribunalul Covasna a respins excepțiile de prematuritate și

inadmisibilitate invocate de pârâtă, a admis acțiunea și a stabilit modalitatea

de realizare a reparației prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești

egale cu suma de 11.881 dolari SUA ori echivalentul în lei conform parității

leu/dolar la data plății, stabilite conform expertizei întocmită de expertul

M.M.

Instanța a reținut că prin

procesul-verbal din 17 mai 2002 s-a aprobat acordarea despăgubirilor bănești în

valoare de 10.819.596 lei.

Expertiza efectuată în cauză a

evaluat imobilul la suma de 704.913.000 lei din care reclamantei i se cuvine o

cotă de 55,54%.

Curtea de Apel Brașov a admis apelul

declarat de pârâtă și prin decizia nr. 1215 din 9 decembrie 2004, a schimbat

sentința Tribunalului Covasna în sensul că a respins în totalitate acțiunea

reclamantei, cu motivarea că Legea nr. 10/2001 nu prevedea cale de atac

împotriva procesului-verbal privind evaluarea despăgubirilor bănești. Acest act

administrativ preparatoriu este lipsit de efecte juridice și potrivit art. 10.8

din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, reclamanta

poate opune expertiza de specialitate efectuată pe cheltuiala sa. De aceea,

tribunalul nu este competent material să soluționeze cauza, dar nu se poate

dispune declinarea competenței, așa cum a solicitat Prefectura, pentru că

aceasta nu are atribuții jurisdicționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia nr. 5651 din 8 iunie 2006 a admis recursul declarat de reclamanta

R.M.I. împotriva deciziei nr. 1215 A din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel

Brașov, pe care a casat-o trimițând cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

În considerentele deciziei s-a

reținut că întrucât recurenta-reclamantă s-a adresat cu notificare prefecturii

solicitând acordarea de despăgubiri, Prefectura Covasna a devenit conform art.

36 din Legea nr. 10/2001 (în vigoare la data emiterii actului contestat)

entitatea investită cu soluționarea notificării procesul-verbal din 17 mai 2002

fiind actul prin care s-a soluționat cererea formulată de notificatoare.

Acest act prin care s-a aprobat

acordarea despăgubirilor bănești în valoare de 10.819.596 lei, reprezentând

55,53% din valoarea de vânzare a imobilului conform Legii nr. 112/1995, cu

mențiunea că pentru diferența de 110.566.274 lei vor fi acordate acțiuni sau

titluri de valoare, are caracterul unei decizii motivate prin care se face

oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare. Chiar intimatul-pârât

care a trimis notificarea împreună cu procesul-verbal de evaluare a

despăgubirilor, Comisiei Centrale, a dat actului această calificare.

Producând efecte juridice privitoare

la măsurile reparatorii acordate recurentei, procesul-verbal putea fi atacat în

justiție în condițiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, așa cum corect a

reținut tribunalul prin sentința pronunțată și nu cum greșit a concluzionat

Curtea de Apel Brașov. Prevederea art. 10.8 din Normele Metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 referitoare la

dreptul reclamantei de a opune o expertiză de specialitate efectuată pe

cheltuiala sa nu exclude posibilitatea atacării procesului-verbal prin care s-a

finalizat procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Reținând lipsa efectelor juridice

ale procesului-verbal contestat și de aici lipsa de competență a tribunalului

în soluționarea contestației, Curtea de apel a lăsat necercetate motivele de

apel care privesc fondul cauzei.

Ca instanță de trimitere, Curtea de

Apel Brașov prin decizia nr. 279/Ap din 20 decembrie 2006 a admis apelul

Prefecturii Județului Covasna, Comisia județeană de aplicare a Legii nr.

10/2001 împotriva sentinței nr. 720 din 21 iulie 2004 a Tribunalului Covasna pe

care a schimbat-o forțat în sensul respingerii acțiunii reclamantei R.M.I. în

contradictoriu cu Prefectura Județului Covasna, Curtea a menținut celelalte

dispozițiuni ale sentinței privitoare la respingerea excepției de prematuritate

și inadmisibilitate invocate de pârâtă.

În considerentele deciziei, instanța

de apel a concluzionat că potrivit Legii nr. 247/2005 titlul VII, de imediată

aplicare, care a abrogat art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 foștilor proprietari

nu li se mai pot acorda măsuri reparatorii bănești cu titluri de despăgubire și

că potrivit art. 24 din Legea nr. 247/2005, procesele-verbale prin care s-au

propus ca măsuri reparatorii despăgubiri bănești urmează a fi înaintate

Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul A.N.R.P., în

vederea parcurgerii procedurii pentru acordarea titlurilor de despăgubire.

Împotriva deciziei nr. 279/Ap din 20

decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, a declarat recurs reclamanta R.M.I.

susținând în esență că instanța de apel nu s-a conformat îndrumărilor date prin

decizia de casare a instanței supreme, lăsând nesoluționat apelul sub aspectul

modului de rezolvare a cauzei pe fond de către prima instanță.

De asemenea recurenta contestă

incidența în cauză a Legii nr. 247/2005 deoarece ar înfrânge principiul

constituțional al neretroactivității.

Recursul este întemeiat.

Din motivarea soluției Curții de

Apel Brașov rezultă că în realitate aceasta nu a procedat la judecarea fondului

cauzei ci a constatat doar aplicarea prevederilor Legii nr. 247/2005 care a

abrogat art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 și care potrivit art. 24 statuează că

procesele-verbale prin care s-au propus măsuri reparatorii sub forma

despăgubirilor, urmează a fi înaintate Comisiei centrale pentru stabilirea

despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. în vederea parcurgerii procedurii de

acordare a titlurilor de despăgubire.

Pentru aceasta, Curtea de Apel

Brașov a înlăturat soluția dată de Înalta Curte prin decizia nr. 565/2006 care

a prevăzut incidența în cauză a prevederilor art. 24 din Legea nr. 20/2001,

procesul-verbal al prefecturii echivalând cu o decizie pentru stabilirea

despăgubirilor, conform căilor de atac prevăzute de această lege.

De asemenea Curtea de apel nu s-a

conformat dispoziției instanței supreme, aceea de a proceda la soluționarea

fondului cauzei, adică la judecarea apelului sub aspectul motivelor prin care

s-au adus critici modului de stabilire a cuantumului despăgubirilor stabilite

de prima instanță și a modalității de despăgubire a reclamantei.

În mod explicit Înalta Curte de

Casație și Justiție statuează în decizia de casare că prevederile art. 10.8 din

normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr.

498/2003 referitoare la dreptul reclamantei de a opune expertiza de

specialitate nu exclude posibilitatea atacării procesului-verbal prin care s-a

finalizat procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

Legea nr. 247/2005 de imediată

aplicare cauzelor aflate în curs de soluționare nu cuprinde prin art. 24

dispoziții contrare vechii reglementări, pentru că vorbește despre

procesele-verbale de stabilire a despăgubirilor care trebuie înaintate comisiei

centrale. Or în speță este vorba tocmai de un asemenea proces-verbal, atacabil

în justiție, aspect tranșat de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia

de casare.

Esențial în cauză este verificarea

de către instanța de apel a cuantumului despăgubirilor și modalitatea de

despăgubire a reclamantei.

Întrucât instanța de apel nu s-a

conformat potrivit art. 315 C. proc. civ. îndrumărilor din decizia de casare cu

trimitere, lăsând nesoluționat apelul, se impune în temeiul art. 313 C. proc.

civ. admiterea recursului declarat de R.M.I., și casarea deciziei nr. 279/Ap din

20 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov cu trimitere pentru rejudecare.

Admite recursul declarat de

reclamanta R.M.I. împotriva deciziei civile nr. 279/Ap din 20 decembrie 2006 a

Curții de Apel Brașov pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea

apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-12-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5942/2009
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3381 din 17 iunie 2009, î nalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul
ÎCCJ 2008-10-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6486/2008
reclamantă. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat deja, hotărârea aparține unei instanțe de recurs, este irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și se bucură de prezumția absolută irefragabilă de adevăr, aspectele constat
ÎCCJ 2009-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 15/F din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta
ÎCCJ 2007-04-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3078/2007
potrivit acestui text s-a stabilit prin cele două expertize efectuate în cauză, Pentru teren nu s-a luat în considerare evaluarea făcută de expertul H.C., cu motivarea că nu este expert topo-cadastru, autorizat de Ministerul Justiției. Potr
ÎCCJ 2005-06-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5753/2005
âte la plata despăgubirilor bănești pentru terenul în suprafață de 203 mp și nu 100 mp cum s-a solicitat prin acțiune și prevederile art. 40 din Legea nr. 10/2001, Curtea a respins acțiunea reclamantului. Împotriva acestei decizii a declara
Sursă