ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1765/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 74 din 27 ianuarie 2005 a Tribunalului Covasna s-au respins excepțiile netimbrării, prematurității, lipsei de calitate procesuală activă și prescripției dreptului la acțiune. S-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta SC M. SA cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe și pârâta A.P.V.A.S., cu sediul în București a fost obligată la despăgubiri în sumă de 43.259 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul valutar de la data plății, comunicat de B.N.R., la care se adaugă suma de 4.895.500 lei. S-a respins acțiunea pentru suma de 137.381.500 lei și pârâta a fost obligată la 99.147.342 lei cheltuieli de judecată.

Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 83 din 5 mai 2005, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond. S-a reținut în considerentele deciziei că nu este întemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna, întrucât art. 5 și art. 10 pct. 4 C. proc. civ., se referă la competența teritorială de drept comun și la competența teritorială alternativă și nu la competența teritorială exclusivă, iar pârâta a invocat-o după prima zi de înfățișare. Cu privire la excepția prematurității s-a reținut că procedura prealabilă a fost îndeplinită prin adresa nr. 1727 din 3 iunie 2004 emisă anterior introducerii acțiunii, dar pârâta a refuzat să se prezinte conform procesului verbal de conciliere nr. 1727 din 25 iunie 2001. Pe fondul litigiului s-a reținut că forma specială de răspundere pentru evicțiune prevăzută de O.U.G.

nr. 88/1997 cu modificările aduse prin Legea nr. 99/1999 nu derogă de la prevederile art. 1084 C. civ. S-a avut în vedere că nu se justifică solicitarea pârâtei de a plafona cuantumul despăgubirilor la suma cu care este înregistrat imobilul în contabilitate în raport de prevederile art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 referitoare la răspunderea instituției publice implicate în privatizare. Împotriva acestei decizii, pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a solicitat modificarea în tot a acesteia, admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București. Prin întâmpinare, intimata reclamantă SC M. SA a solicitat respingerea recursului cu motivarea că în mod corect au fost respinse excepțiile invocate, iar pe fondul litigiului pârâta trebuie să suporte repararea integrală a prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului din litigiu.

A susținut recurenta că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta este o acțiune personală patrimonială supusă regulilor înscrise în art. 5 C. proc. civ., astfel competența teritorială revine instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâta, respectiv Tribunalul București, secția comercială. Că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., care reglementează competența teritorială alternativă, întrucât se urmărește valorificarea unui drept patrimonial printr-o acțiune personală, întemeiată pe dispozițiile art. 32 4 din Legea nr. 99/1999. Critica nu este întemeiată . În mod corect instanța de apel a reținut că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Covasna în raport de dispozițiile art. 5 C. proc.

civ., este o excepție relativă care putea fi invocată până la prima zi de înfățișare în condițiile art. 136 și 137 C. proc. civ., chiar dacă nu s-ar aplica prevederile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., așa cum recurenta a susținut. S-a invocat că excepția de prematuritate este întemeiată întrucât art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin titlul I al Legii nr. 99/1999, la alin. (2) prevede că instituțiile publice implicate vor plăti societăților comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar procedura prealabilă s-a efectuat fără îndeplinirea acestei condiții în privința sentinței civile nr. 81 din 11 februarie 2004 a Judecătoriei Târgu Secuiesc.

S-a susținut că data convocării pentru conciliere a fost fixată de reclamantă cu nerespectarea termenului de 15 zile de la primirea actelor prevăzut de art. 720 2 C. proc. civ., alin. (3) și nici a termenului de 30 de zile stipulat de alin. (5) de la data convocării până la acționarea în instanță. Nici această critică nu este întemeiată. Procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută de art. 720 1 și urm. C. proc. civ., înainte de introducerea cererii de chemare în judecată în litigiile evaluabile în bani în materie comercială nu trebuie transformată într-o piedică în calea liberului acces la justiție a părților și valorificarea drepturilor patrimoniale ale creditorilor și nici nu trebuie privită într-un formalism excesiv.

Așa fiind, chiar dacă la data formulării acțiunii, sentința civilă nr. 81 din 11 februarie 2004 a Judecătoriei Târgu Secuiesc nu era definitivă și irevocabilă conform art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997, această cerință a fost îndeplinită ulterior, așa cum recunoaște și pârâta în cererea de recurs. Pentru aceleași rațiuni și având în vedere că scopul urmărit de legiuitor a fost îndeplinit, nu poate fi reținută nici critica recurentei referitoare la nerespectarea termenului de 15 zile și respectiv 30 de zile prevăzut de art. 720 1 alin. (3) și (5) C. proc. civ. Pe fondul litigiului s-a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât dispozițiile legale se referă la valoarea contabilă a bunurilor ce au fost restituite în natură și nu la valoarea de circulație.

Că prin contractul de vânzare cumpărare a vândut acțiuni reprezentând 39,94 % din valoarea capitalului social al SC M. SA și nu un pachet reprezentând 100 % din capitalul social. A invocat recurenta că nu are un drept de proprietate asupra activelor societății și deci nu poate să garanteze pe cumpărător pentru evicțiune în cazul pierderii acestora. Recurenta a precizat că în cazul în care instanța va face aplicarea art. 32 4 din Legea nr. 99/1999, repararea prejudiciului creat reclamantei trebuie apreciată raportat la valoarea cu care se reduce capitalul social al societății, respectiv valoarea contabilă a acestuia. Criticile nu sunt întemeiate. Prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni încheiat la 23 decembrie 1997, recurenta A.V.A.S.

succesoare în drepturi și obligații a fostei A.P.A.P.S. a vândut 39,94 % din acțiunile deținute de SC M. SA în urma procesului de privatizare reglementat de Legea nr. 55/1995, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 37/1997. Intimata-reclamantă SC M. SA, în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale a preluat toate bunurile din patrimonial fostei I.M.P. Covasna, care au aparținut statului, printre care și imobilele din spații, care au fost restituite foștilor proprietari.

Ulterior, prin sentința nr. 1284 din 11 decembrie 2002 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, intimata reclamantă a fost obligată să lase în deplină posesie și proprietate imobilele înscrise în CF 2872 Târgu Secuiesc nr. top 760/1, casă de locuit P + 1 și curte în suprafață de 629 mp către proprietara acestora, hotărârea rămasă irevocabilă și pusă în executare conform procesului verbal din 15 aprilie 2003. Reclamanta a formulat acțiunea ce formează obiectul litigiului dedus judecății prin care a solicitat despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a restituirii pe cale judecătorească a imobilelor.

De menționat că intimata reclamantă a formulat și un capăt de cerere prin care în baza sentinței nr. 81 din 11 februarie 2004 a Judecătoriei Târgu Secuiesc a pretins despăgubiri reprezentând echivalentul folosinței cotei de proprietate restituită în natură pe perioada cuprinsă între data recunoașterii dreptului de proprietate și data predării efective a imobilelor, cerere ce a fost respinsă de instanță. În mod corect instanța de apel a reținut că recurenta pârâtă este obligată să achite intimatei reclamante despăgubiri pentru imobilul restituit foștilor proprietari, dar aceasta în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei prevederile alin. (2) al art. 32 4 din O.U.G.

nr. 88/1997, fără însă a avea în vedere că prin art. 56 din Legea nr. 137/2004 art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 a fost abrogat. În ceea ce privește valoarea despăgubirilor, nu se poate reține susținerea recurentei privind acordarea valorii contabile a bunurilor ce au fost restituite în natură, cât timp răspunderea instituției publice implicată în privatizare la cote de capital vândute, trebuie să fie integrală la nivelul prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului. Așa fiind, în mod corect recurenta pârâtă a fost obligată la plata sumei de 43.253 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul valutar de la data plății reprezentând contravaloarea imobilelor potrivit raportul de expertiză.

În raport de aceste considerente nu pot fi reținute criticile prin care recurenta a invocat că în cadrul procesului de privatizare s-a transferat dreptul de proprietate asupra pachetului de acțiuni deținut de stat la societățile comerciale și nu asupra activelor din patrimoniul acestora, respectiv bunuri imobile și nici cele prin care s-a susținut că nu poate să garanteze pe cumpărător pentru evicțiune, în cazul pierderii acestora. Așa fiind, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 83/ Ap din 5 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2006.