ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1765/2006

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 74 din 27 ianuarie 2005 a Tribunalului Covasna s-au respins

excepțiile netimbrării, prematurității, lipsei de calitate procesuală

activă și prescripției dreptului la acțiune.

S-a admis în parte

acțiunea, astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta SC

M. SA cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe și pârâta A.P.V.A.S., cu

sediul în București a fost obligată la despăgubiri în sumă

de 43.259 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul valutar de la data

plății, comunicat de B.N.R., la care se adaugă suma de 4.895.500

lei.

S-a respins acțiunea

pentru suma de 137.381.500 lei și pârâta a fost obligată la

99.147.342 lei cheltuieli de judecată.

Hotărârea a fost confirmată

de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 83

din 5 mai 2005, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței instanței de fond.

S-a reținut în

considerentele deciziei că nu este întemeiată excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Covasna, întrucât art. 5 și art.

10 pct. 4 C. proc. civ., se referă la competența teritorială de

drept comun și la competența teritorială alternativă

și nu la competența teritorială exclusivă, iar pârâta a

invocat-o după prima zi de înfățișare.

Cu privire la excepția prematurității

s-a reținut că procedura prealabilă a fost îndeplinită prin

adresa nr. 1727 din 3 iunie 2004 emisă anterior introducerii

acțiunii, dar pârâta a refuzat să se prezinte conform procesului

verbal de conciliere nr. 1727 din 25 iunie 2001.

Pe fondul litigiului s-a

reținut că forma specială de răspundere pentru

evicțiune prevăzută de O.U.G. nr. 88/1997 cu modificările

aduse prin Legea nr. 99/1999 nu derogă de la prevederile art. 1084 C. civ.

S-a avut în vedere că

nu se justifică solicitarea pârâtei de a plafona cuantumul

despăgubirilor la suma cu care este înregistrat imobilul în contabilitate

în raport de prevederile art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 referitoare

la răspunderea instituției publice implicate în privatizare.

Împotriva acestei decizii,

pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., și a solicitat modificarea în tot a acesteia, admiterea

apelului, anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea

cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București.

Prin întâmpinare, intimata

reclamantă SC M. SA a solicitat respingerea recursului cu motivarea

că în mod corect au fost respinse excepțiile invocate, iar pe fondul

litigiului pârâta trebuie să suporte repararea integrală a

prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilului din litigiu.

A susținut recurenta

că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta este o

acțiune personală patrimonială supusă regulilor înscrise în

art. 5 C. proc. civ., astfel competența teritorială revine

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul

pârâta, respectiv Tribunalul București, secția comercială.

Că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 4 C.

proc. civ., care reglementează competența teritorială

alternativă, întrucât se urmărește valorificarea unui drept

patrimonial printr-o acțiune personală, întemeiată pe

dispozițiile art. 32

4

din Legea nr. 99/1999.

Critica nu este

întemeiată .

În mod corect instanța

de apel a reținut că excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului Covasna în raport de dispozițiile art. 5 C. proc. civ., este

o excepție relativă care putea fi invocată până la prima zi

de înfățișare în condițiile art. 136 și 137 C. proc.

civ., chiar dacă nu s-ar aplica prevederile art. 10 pct. 4 C. proc. civ.,

așa cum recurenta a susținut.

S-a invocat că

excepția de prematuritate este întemeiată întrucât art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin titlul I al Legii nr. 99/1999, la

alin. (2) prevede că instituțiile publice implicate vor plăti

societăților comerciale o despăgubire care să reprezinte echivalentul

bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a

imobilelor deținute de societatea comercială prin efectul unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar

procedura prealabilă s-a efectuat fără îndeplinirea acestei

condiții în privința sentinței civile nr. 81 din 11 februarie

2004 a Judecătoriei Târgu Secuiesc.

S-a susținut că data

convocării pentru conciliere a fost fixată de reclamantă cu

nerespectarea termenului de 15 zile de la primirea actelor prevăzut de art.

720

2

C. proc. civ., alin. (3) și nici a termenului de 30 de

zile stipulat de alin. (5) de la data convocării până la acționarea

în instanță.

Nici această

critică nu este întemeiată.

Procedura prealabilă a

concilierii directe prevăzută de art. 720

1

și urm. C.

proc. civ., înainte de introducerea cererii de chemare în judecată în

litigiile evaluabile în bani în materie comercială nu trebuie

transformată într-o piedică în calea liberului acces la justiție

a părților și valorificarea drepturilor patrimoniale ale

creditorilor și nici nu trebuie privită într-un formalism excesiv.

Așa fiind, chiar

dacă la data formulării acțiunii, sentința civilă nr. 81

din 11 februarie 2004 a Judecătoriei Târgu Secuiesc nu era definitivă

și irevocabilă conform art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997,

această cerință a fost îndeplinită ulterior, așa cum

recunoaște și pârâta în cererea de recurs.

Pentru aceleași

rațiuni și având în vedere că scopul urmărit de legiuitor a

fost îndeplinit, nu poate fi reținută nici critica recurentei

referitoare la nerespectarea termenului de 15 zile și respectiv 30 de zile

prevăzut de art. 720

1

alin. (3) și (5) C. proc. civ.

Pe fondul litigiului s-a

susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită

a legii, întrucât dispozițiile legale se referă la valoarea

contabilă a bunurilor ce au fost restituite în natură și nu la

valoarea de circulație. Că prin contractul de vânzare cumpărare

a vândut acțiuni reprezentând 39,94 % din valoarea capitalului social al

SC M. SA și nu un pachet reprezentând 100 % din capitalul social.

A invocat recurenta că nu

are un drept de proprietate asupra activelor societății și deci

nu poate să garanteze pe cumpărător pentru evicțiune în

cazul pierderii acestora.

Recurenta a precizat că

în cazul în care instanța va face aplicarea art. 32

4

din Legea nr.

99/1999, repararea prejudiciului creat reclamantei trebuie apreciată

raportat la valoarea cu care se reduce capitalul social al

societății, respectiv valoarea contabilă a acestuia.

Criticile nu sunt

întemeiate.

Prin contractul de vânzare cumpărare

acțiuni încheiat la 23 decembrie 1997, recurenta A.V.A.S. succesoare în

drepturi și obligații a fostei A.P.A.P.S. a vândut 39,94 % din

acțiunile deținute de SC M. SA în urma procesului de privatizare

reglementat de Legea nr. 55/1995, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 37/1997.

Intimata-reclamantă SC

M. SA, în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice

de stat ca regii autonome și societăți comerciale a preluat

toate bunurile din patrimonial fostei I.M.P. Covasna, care au aparținut

statului, printre care și imobilele din spații, care au fost restituite

foștilor proprietari.

Ulterior, prin sentința

nr. 1284 din 11 decembrie 2002 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, intimata

reclamantă a fost obligată să lase în deplină posesie

și proprietate imobilele înscrise în CF 2872 Târgu Secuiesc nr. top 760/1,

casă de locuit P + 1 și curte în suprafață de 629 mp

către proprietara acestora, hotărârea rămasă

irevocabilă și pusă în executare conform procesului verbal din

15 aprilie 2003.

Reclamanta a formulat acțiunea

ce formează obiectul litigiului dedus judecății prin care a

solicitat despăgubiri reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a

restituirii pe cale judecătorească a imobilelor.

De menționat că

intimata reclamantă a formulat și un capăt de cerere prin care

în baza sentinței nr. 81 din 11 februarie 2004 a Judecătoriei Târgu

Secuiesc a pretins despăgubiri reprezentând echivalentul folosinței

cotei de proprietate restituită în natură pe perioada cuprinsă

între data recunoașterii dreptului de proprietate și data

predării efective a imobilelor, cerere ce a fost respinsă de

instanță.

În mod corect instanța

de apel a reținut că recurenta pârâtă este obligată să

achite intimatei reclamante despăgubiri pentru imobilul restituit

foștilor proprietari, dar aceasta în temeiul dispozițiilor art. 29

din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea

privatizării.

Instanța de apel a

reținut în considerentele deciziei prevederile alin. (2) al art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997, fără însă a avea în vedere că prin art.

56 din Legea nr. 137/2004 art. 32

4

din O.U.G. nr. 88/1997 a fost

abrogat.

În ceea ce privește

valoarea despăgubirilor, nu se poate reține susținerea

recurentei privind acordarea valorii contabile a bunurilor ce au fost

restituite în natură, cât timp răspunderea instituției publice

implicată în privatizare la cote de capital vândute, trebuie să fie

integrală la nivelul prejudiciului cauzat prin restituirea în natură

a imobilului.

Așa fiind, în mod

corect recurenta pârâtă a fost obligată la plata sumei de 43.253 dolari

S.U.A. în echivalent lei la cursul valutar de la data plății

reprezentând contravaloarea imobilelor potrivit raportul de expertiză.

În raport de aceste

considerente nu pot fi reținute criticile prin care recurenta a invocat că

în cadrul procesului de privatizare s-a transferat dreptul de proprietate

asupra pachetului de acțiuni deținut de stat la societățile

comerciale și nu asupra activelor din patrimoniul acestora, respectiv

bunuri imobile și nici cele prin care s-a susținut că nu poate

să garanteze pe cumpărător pentru evicțiune, în cazul

pierderii acestora.

Așa fiind, urmează

ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se

respingă, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 83/ Ap

din 5 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 mai 2006.