ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1827/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 iunie 2005, reclamantul I.I. a chemat în judecată Consiliul Județean Sălaj - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4146/862 din 25 mai 2005, obligarea Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului în grad de handicap grav și obligarea celor doi pârâți, în solidar, la plata sumei de 60 milioane lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 50 milioane lei cu titlu de daune morale, pentru perioada ianuarie 2003 - iunie 2005, cu dobânzile legale aferente și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii arată că prin decizia nr. 815 din 11 martie 2003, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, i s-a modificat gradul de invaliditate, din I, în II, că prin decizia nr. 4500/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost anulate decizia nr. 815/2003 și certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4146/2003 și că după pronunțarea hotărârii instanței supreme, a solicitat să se emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap grav, însă prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4146/862 din 25 mai 2005, i s-a acordat gradul II de handicap. Mai arată că a pierdut dreptul la asistent social, începând cu luna ianuarie 2003, cu toate că are piciorul stâng amputat 1/3 parte și a fost nevoit să-și angajeze o persoană căreia i-a plătit lunar suma de 2 milioane lei și că în urma umilințelor la care a fost supus, se impune a-i fi acordate daune morale.

Prin precizarea de acțiune depusă ulterior, reclamantul solicită ca instanța să dispună anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4146/862 din 25 mai 2005, ținându-se cont că a fost emisă decizia de încadrare în grad de handicap nr. 2748 din 28 iunie 2005, înțelegând să mențină și cererile privitoare la acordarea de despăgubiri și de daune morale și la plata dobânzilor aferente acestora și a cheltuielilor de judecată. Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, pentru Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii reclamantului, deoarece după introducerea acțiunii a fost emis certificatul de încadrare în grad de handicap grav, cu asistent personal, nr. 2748/2005.

De asemenea, a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, pentru că, potrivit art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003, certificatele emise de Comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți, trebuie contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia superioară, ceea ce reclamantul nu a făcut. Și Consiliul Județean Sălaj – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a formulat întâmpinare, prin care solicită ca acțiunea să fie respinsă, ca netemeinică și nelegală, deoarece s-a emis o nouă decizie, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul I de handicap și i-a trimis acestuia, trei adrese, pentru a se prezenta la sediul său, în vederea întocmirii dosarului de ajutor social, însă reclamantul a refuzat să se prezinte cu actele necesare.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 746 din 15 noiembrie 2005, a admis în parte acțiunea, dispunând anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4146/862 din 25 mai 2005, obligarea pârâților să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap, în conformitate cu decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005 și obligarea pârâților, în solidar, să plătească reclamantului, suma de 60.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri, suma de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale și suma de 7.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței se reține că în baza deciziei nr. 4500/2003, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a emis decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005, însă certificatul de încadrare în grad de handicap nu este în concordanță cu această decizie.

Mai reține că reclamantul a beneficiat de asistent personal ambulatoriu și la domiciliu, până la 1 decembrie 2002, dar prin dispoziția nr. 489 din 26 noiembrie 2002, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al acestuia, reclamantul fiind lipsit de dreptul la asistent personal în perioada 1 decembrie 2002 - 1 iunie 2005 și a fost obligat să achite din surse proprii, unei persoane, suma de 2.000.000 lei lunar, pentru a continua să desfășoare activități specifice de asistent personal. Reține și că pârâții au nesocotit dispozițiile unei hotărâri irevocabile, ceea ce a creat reclamantului, o stare de disconfort și umilință, pentru care se impune acordarea daunelor morale, iar pentru că se află în culpă procesuală, pârâții trebuie să plătească reclamantului, cheltuieli de judecată.

Ambii pârâți au declarat recurs împotriva sentinței. Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Sălaj critică sentința, pentru nelegalitate, susținând că instanța a pronunțat hotărârea, cu încălcarea normelor imperative privitoare la competență, deoarece competența de soluționare a pricinii, în primă instanță, revenea Tribunalului Sălaj, pentru că sunt atacate acte ale autorităților și instituțiilor locale. Alt motiv de recurs privește faptul că instanța nu a respins acțiunea, ca inadmisibilă, pentru că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 13 din O.G. nr. 14/2003. Prin al treilea motiv de recurs critică sentința, pentru că reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul anulării certificatului de încadrare în grad de handicap și obligării la eliberarea unui nou certificat, însă instanța a obligat ambii pârâți în acest sens.

Susține că prin decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, reclamantul a fost încadrat în gradul I de handicap, cu termen de valabilitate permanent, decizie valabilă de la 23 iunie 2004, iar în baza acestei decizii s-a emis o dispoziție prin care reclamantului i s-au acordat drepturile bănești, cu începere de la 15 iulie 2004. Cum certificatul nr. 4146/862 din 25 mai 2005 este considerat anulat, prin emiterea deciziei nr. 2748 din 28 iunie 2005, consideră că nu mai este necesară emiterea unui nou certificat de încadrare în gradul I de handicap și că asistentul personal nu poate fi încadrat retroactiv, ci numai după depunerea documentației cerute de lege.

Susține că reclamantul nu a solicitat obligarea primarului orașului Cehu Silvaniei, de a-i angaja asistent personal și de a-i achita serviciile de asistență de specialitate, primarul fiind singura autoritate competentă în acest domeniu. Referitor la daunele morale, arată că nu trebuiau acordate de către instanță, pentru că la scurt timp după emiterea deciziei nr. 2748/2005, a solicitat reclamantului, să depună actele necesare pentru a beneficia de drepturile legale, dar a refuzat să le depună până în prezent.

Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, menționează că în urma pronunțării deciziei nr. 4500 din 23 iunie 2004, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a emis decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap grav, cu drept la asistent personal, cu valabilitate permanentă, începând cu data de 23 iunie 2004, astfel că nu se mai impunea ca instanța să dispună anularea certificatului nr. 4146/862 din 25 mai 2005. Critică sentința, și pentru că instanța a obligat ambii pârâți de a emite un nou certificat de încadrare în grad de handicap, cu toate că această atribuție e numai de competența Consiliului județean, în subordinea căruia se află Comisia teritorială de expertiză medicală.

Consideră și că nici cererea de obligare la plata de despăgubiri și de daune morale nu trebuia admisă, deoarece a emis decizia nr. 2748/2005, în baza deciziei nr. 4500/2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar reclamantul a fost pus în drepturi, primind și indemnizația de însoțitor, cu începere de la 15 iulie 2004. Recursurile vor fi analizate împreună, pentru motivele identice invocate de recurenți, urmând a se analiza separat, numai celelalte motive de recurs invocate de primul recurent. Referitor la motivul privitor la soluționarea cauzei de către o instanță necompetentă material, Înalta Curte reține că este nefondat. Are în vedere că unul dintre pârâți este o autoritate publică centrală și din această cauză competența de soluționare a pricinii, în primă instanță, revenea Curții de Apel Cluj, conform prevederilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. Nici motivul de recurs privitor la neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamant, anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, nu este fondat, conform prevederilor art. 13 alin. (5) din O.G. nr. 14/2003, ținându-se cont și că anterior decizia Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți fusese anulată, iar în baza acesteia s-a emis certificatul contestat. Este, însă, întemeiat motivul de recurs invocat de recurenți, referitor la obligarea ambilor la eliberarea unui nou certificat, deoarece, conform dispozițiilor art. 13 alin. (3), raportat la alin. (1) din O.G. nr. 14/2003, astfel de certificate se eliberează de către Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din subordinea Consiliului Județean Sălaj.

De aceea, se impune ca sentința să fie modificată, în sensul obligării numai a pârâtului Consiliul Județean Sălaj, la eliberarea certificatului de stabilire a gradului I de handicap, pentru intimatul-reclamant, prin autoritatea din subordinea sa abilitată în acest sens, avându-se în vedere decizia nr. 2748 din 28 iunie 2005 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți. Susținerea recurenților, că nu trebuiau să fie obligați la plata unor despăgubiri cu titlu de daune materiale, nu poate fi reținută.

Trebuie ținut cont că nelegal s-au emis decizia nr. 815 din 11 martie 2003, de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4146 din 10 februarie 2003, astfel cum s-a reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 4500 din 23 iunie 2004, prin care acestea au fost anulate și s-a dispus obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare a intimatului în gradul de handicap grav. Cu toate că hotărârea instanței supreme, irevocabilă, s-a pronunțat la 23 iunie 2004, abia la 28 iunie 2005 s-a emis decizia nr. 2748, de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, deci la un an de la pronunțarea hotărârii.

Faptul că prin decizia nr. 2748/2005, cu valabilitate de la data pronunțării deciziei nr. 4500/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, intimatul a fost pus în drepturi legale, nu este de natură să exonereze pe recurenții-pârâți, de plata contravalorii serviciului prestat acestuia, de o persoană fizică, în perioada 1 decembrie 2002 – 15 iulie 2004, respectiv între data desfacerii contractului de muncă al asistentului personal al recurentului și data reacordării dreptului la asistent social. Recurentul-reclamant a făcut dovezi că în această perioadă a continuat să plătească din venituri proprii, același asistent social, cu suma de 2.000.000 lei lunar.

Cum instanța de fond a obligat pârâții să-i plătească reclamantului, contravaloarea serviciului de asistență socială, și pentru perioada prevăzută în decizia nr. 2748/2005 (23 iunie 2004 - 1 iunie 2005), se impune ca aceasta să fie scoasă din calcul, pentru că altfel ar însemna că pentru aceeași perioadă se acordă de două ori, aceleași drepturi bănești. Astfel fiind, se va reduce cuantumul despăgubirilor de la 60 milioane lei (ROL), la 39 milioane lei. De asemenea, se reține că este întemeiată și cererea recurenților-pârâți, de înlăturare a obligației de plată a daunelor morale, în cuantum de 10 milioane lei, deoarece intimatul-reclamant nu a făcut dovezi din care să rezulte că ar fi fost adusă atingere personalității sale ori că a suferit pe plan psihic, prin emiterea actelor a căror anulare a solicitat, mai ales că în continuare a fost îngrijit de către același asistent social.

Pentru toate considerentele arătate mai sus, urmează ca în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 și 314 C. proc. civ., să se admită ambele recursuri, iar sentința atacată să se modifice, în sensul admiterii în parte a acțiunii, și anume, așa cum s-a menționat anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Consiliul Județean Sălaj - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, împotriva sentinței civile nr. 746 din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de I.I. Obligă numai Consiliul Județean Sălaj - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, să emită pentru reclamant, un nou certificat de stabilire a gradului I de handicap, potrivit deciziei nr. 2748 din 28 iunie 2005, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Reduce cuantumul despăgubirilor de la 60 milioane ROL, la 39 milioane ROL și înlătură obligarea pârâților, la plata daunelor morale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.