ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2315/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 541 din 17

mai 2005, Tribunalul București a admis contestația privind pe contestatoarea C.O.,

în contradictoriu cu intimatul Municipiul București, prin Primarul General și

pe cale de consecință: a anulat dispoziția nr. 2812 din 21 aprilie 2004 emisă

de Primarul General al Municipiului București; a obligat pe intimat să emită o

nouă dispoziție prin care să-i acorde contestatoarei măsuri reparatorii prin

echivalent, corespunzător valorii imobilului, teren situat în București, stabilită

prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, imobilul (teren) în litigiu a fost preluat de stat fără

titlu și prin urmare sunt incidente dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001

în sensul restituirii terenului în natură. Terenul respectiv a aparținut

autoarei C.P. pe care l-a dobândit de la părinții săi D. și S.P. prin actul

dotal nr. 3902 din 21 august 1987.

Ulterior terenul a fost transmis

numitei D.P.M., fiica acesteia și prin legat universal contestatoarei C.O.

S-a mai reținut că pe terenul în

litigiu (547,40 mp) se găsesc construcțiile, bloc B5, B7 și B6 precum și

trotuarul pietonal. Prin urmare, terenul nu mai poate fi restituit în natură

contestatoarei aceasta având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Curtea de Apel București, prin

decizia nr. 1641 din 13 decembrie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de

apelantul intimat Primarul General al Municipiului București, împotriva

sentinței civile nr. 541 din 17 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, în

contradictoriu cu intimata contestatoare C.O.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, terenul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu și că

în prezent terenul respectiv este ocupat în proporție de 80% din blocuri cu

apartamente de locuit, rețele stradale, apă canalizare, gaze naturale etc.

S-a mai reținut că, actele depuse de

reclamantă fac dovada deplină a dreptului de proprietate cu privire la terenul

în litigiu, pretins de reclamantă.

Instanța de apel a mai reținut că

instanța de fond nu a stabilit în concret, măsurile reparatorii, ci doar a

dispus ca acestea să corespundă cu valoarea imobilului, astfel cum aceasta a

fost stabilită prin expertiza ordonată în cauză.

Împotriva deciziei civile mai sus

enunțată a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General al

Capitalei, criticând-o ca fiind nelegală invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. deoarece.

- Actele invocate de reclamantă în

susținerea notificării au fost depuse după expirarea termenului prevăzut de

art. 22 din Legea nr. 10/2001.

- Instanța este investită potrivit

art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 doar să verifice temeinicia dispoziției

emisă de unitatea deținătoarea, iar aprecierea instanței cum că, termenul

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare este în

contradicție cu textul de lege mai sus enunțat.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001

republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale

calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul

moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile

care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării

pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege pot fi depuse până la

data soluționării notificării.

Prin urmare, termenul mai sus

menționat nu este un termen de decădere cum greșit susține recurentul

Municipiul București prin Primarul General, ci este un termen de recomandare,

iar principiul realizării dreptului prevalează în raport cu cel al respectării

procedurii.

În acest context, în practică s-a statuat

că persoana interesată, pentru dovedirea calității sale de persoană

îndreptățită să beneficieze de dispozițiile cu caracter reparator consemnate de

Legea nr. 10/2001, are posibilitatea să depună acte doveditoare chiar în fața

instanței de judecată.

Nu poate fi reținută nici critica

recurentului, Municipiul București prin Primarul General al Capitalei, în

sensul că, instanța de judecată poate să verifice doar temeinicia dispoziției emisă

de unitatea deținătoare, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 republicată [fost art. 24 alin. (3)] instanța de

judecată, tribunalul, analizează dispoziția atacată sub toate aspectele

respectiv sub aspectul temeiniciei și legalității.

Pentru toate cele reținute, Înalta

Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de

drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință se va

respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 1641A din 13

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III –a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.