ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3320/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria sectorului 1 București, la 12 ianuarie 2006, reclamanți C.I. și

C.A. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 4799 din 31

octombrie 2005 emisă de Primarul Municipiului București prin care s-au acordat

măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață

de 504 mp și construcția demolată situat în București, imobil imposibil de

restituit în natură.

Reclamanții au cerut restituirea în

natură a unei suprafețe de teren de 252 mp și acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent pentru restul terenului sau atribuirea, în compensație, a unei

suprafețe de 504 mp în altă zonă a municipiului București.

Judecătoria sectorului 1 București,

prin sentința civilă nr. 2820 din 16 februarie 2006, a declinat competența

judecării pricinii în favoarea Tribunalului București.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1142 din

4 octombrie 2006, a respins ca nefondată acțiunea (contestată) formulată de

reclamanți. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul menționat

în cererea de chemare în judecată, construcție și teren, a fost preluat de

stat, alături de alte imobile din vecinătate prin expropriere, în baza

Decretului nr. 213/1966, de la autorii reclamanților, în scopul construirii

unor blocuri de locuințe și a unui complex comercial. După preluare,

construcția a fost demolată, iar terenul este ocupat în prezent de un bloc de

locuințe cu trotuarul și spațiul verde aferente. Ca atare, se mai arată în

considerentele sentinței, imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamanții

fiind, însă, îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, nedovedindu-se

existența unui teren liber care să poată fi atribuit în compensație.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 530A din 12 septembrie 2007, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate de

Tribunalul București. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat

considerentele din sentința primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel

reclamanți C.I. și C.A. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ.. Reclamanții au cerut, prin recurs, pe baza expertizei

tehnice aflate la dosar, fie restituirea în natură a unei suprafețe de 239 mp

și acordarea unor despăgubiri pentru restul suprafeței de teren de 264 mp, fie

restituirea în natură a unei suprafețe de teren de numai 180 mp și acordarea

unor despăgubiri pentru restul terenului de 323 mp.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 11 din această lege, în cazul în

care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul

teren aferent, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul

teren, iar conform art. 10 în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat

construcții preluate abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana

îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren liberă iar

pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea aferentă servituților legale

și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale,

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Imobilul pentru care reclamanții

s-au adresat justiției a constat într-un teren pe care se afla construită o

casă de locuit. Alături de alte imobile din vecinătate, imobilul în litigiu a

fost expropriat în scopul construirii unor blocuri de locuințe și a unui

complex comercial și de deservire. După preluarea prin expropriere, construcția

a fost demolată și terenul a primit destinația stabilită prin decretul de

preluare.

Din actele dosarului rezultă că,

prin expertiza topografică întocmită în scopul identificării imobilului (file

28-31), s-a stabilit că terenul expropriat este ocupat în prezent de

construcția unui bloc de locuințe, trotuarul de lângă bloc și o curte situată

în spatele blocului.

Entitatea investită cu soluționarea

notificării a identificat cu exactitate terenul și vecinătățile și a verificat

destinația actuală a terenului. S-a stabilit, astfel, că lângă blocul construit

a fost amenajat trotuar, iar terenul neconstruit a fost amenajat ca o zonă de

spațiu verde în jurul blocului. Sub terenul neconstruit se află o conductă de

gaz metan.

Terenul neconstruit este afectat

unei utilități publice, fiind destinat să servească nevoile comunității care

locuiește în blocurile din vecinătate.

Stabilind, pe baza probelor

administrate, că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren expropriat, prima instanță și instanța de apel au hotărât,

corect, că nu este posibilă restituirea în natură a unei părți din teren, dar reclamanții

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent.

Nu poate fi admisă nici cererea

reclamanților de a li se acorda în compensație un alt teren de același

dimensiuni deoarece probele administrate nu au dovedit existența unei suprafețe

de teren liber, care să poată fi atribuit în condițiile art. 10 din Legea nr.

10/2001.

Instanța de apel nu a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul

actului, iar decizia pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, așa

încât urmează să fie respins recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanții C.I. și C.A. împotriva deciziei nr. 530/A din 12 septembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2008.