ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7408/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București reclamanții F.D. și F.A. au chemat în judecată Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea acestuia la

restituirea, în echivalent, a valorii imobilului ce a aparținut SC L.S.,

naționalizată în 1948, dată la care autorul reclamanților, F.I. deținea un

număr de 3900 acțiuni din totalul de 10.000 ce alcătuiau patrimoniu social al

firmei.

În motivarea cererii s-a arătat că

reclamanții, în calitate de succesori ai titularului acțiunilor deținute la

societatea naționalizată în temeiul Legii 199/1048 (poziția 94 din anexa2) s-au

adresat Primăriei Municipiului București, prin notificarea formulată la 1

noiembrie 2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent,

solicitare la care nu au primit nici un răspuns.

Prin sentința nr. 957 din 21

noiembrie 2003 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea

ca prematur formulată, întrucât reclamanții s-au adresat instanței de judecată

înainte de finalizarea procedurii administrative prevăzute de art. 29-32 din

Legea 10/2001.

Apelul declarat de reclamanți,

conținând critici relative la admiterea greșită a excepției prematurității

cererii a fost admis prin decizia nr. 814 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă, care evocând fondul, prin decizia civilă nr.

2405 A din 10 noiembrie 2004 a admis excepția lipsei calității procesuale

active invocată din oficiu și a respins cererea reclamanților.

În motivarea deciziei s-a reținut că

art. 3 al Legii 10/2001 menționează explicit categoriile de persoane îndreptățite

la acordarea măsurilor reparatorii, reclamanții din cauză încadrându-se aparent

în categoria prevăzută la lit. b), cu referire și la art. 4 alin. (2), fiind

vorba despre succesori ai unei persoane fizice ce a avut calitatea de asociat al

persoanei juridice deținătoare a activelor la data preluării abuzive de către

stat.

Calitatea de persoane îndreptățite a

reclamanților este doar aparentă întrucât legiuitorul nu a intenționat

repararea prejudiciului cauzat prin preluarea exclusiv a activelor, ci prin

preluarea acestora odată cu un imobil din categoria celor prevăzute la art. 2

din lege.

Reclamanții nu au menționat nimic în

legătură cu imobilul la care se raportează aceste active, pentru care ar fi

trebuit a se dovedi că a fost deținut în proprietate de către societatea

naționalizată prin Legea nr. 119/1948.

Așadar, pentru întrunirea calității

de persoană îndreptățită, implicit, a cerinței legitimării procesuale active în

cauză, nu este suficientă dovedirea statutului de acționar al autorului, ci și

deținerea în proprietate de către persoana juridică a unui imobil, care să fi

fost preluat la data naționalizării societății.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamanții F.D. și F.A. , în temeiul art. 309 pct. 9 C. proc. civ.,

pentru următoarele motive:

- din interpretarea literală a art. 3

lit. b) al Legii 10/2001 rezultă că sunt îndreptățiți la restituire asociații

persoanei juridice, care deținea nu numai imobile, ci și “…alte active…”,

astfel încât instanța a aplicat greșit legea

- în acest sens alin. (4) al art. 32

din lege vorbind despre recalcularea valorii acțiunilor deținute arată că

aceasta se va face pe baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil.

Recursul este fondat și se va admite

pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 32 din

Legea 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunțării deciziei atacate,

persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naționalizate

prin Legea 119/1948 sau prin alte acte normative, au dreptul la măsuri reparatorii

constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a

preluat patrimonial persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o

altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital.

În ceea ce privește domeniul de

aplicare al art. 32 din lege, atât doctrina cât și practica au fost unanime în

a considera că textul prevede restituirea prin echivalent în favoarea

persoanelor care au avut calitatea de asociați sau acționari la persoanele

juridice naționalizate prin Legea nr. 119/1948 sau alte acte normative, dacă

aceste persoane nu au primit despăgubiri până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001.

Aceeași asimilare o face și H.G.

498/2003 care în capitolul II pct. 32.1 și 32.3 face trimitere la necesitatea

dovedirii calității de acționar sau de asociat la respectivele entități

juridice.

Ca atare, legea acoperă și

situațiile în care persoana îndreptățită a avut calitatea de acționar la persoana

juridică naționalizată.

În considerarea acestor argumente se

poate concluziona că reclamanții F.D. și F.A. au calitatea de persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii și implicit legitimare procesuală activă,

motiv pentru care este necesar a se examina fondul cauzei.

În speță, s-a dovedit calitatea de

acționar a autorului reclamanților prin expertiza contabilă ( filele 46-48 ale

dosarului de fond) potrivit căreia I.F. deținea la data de 13 ianuarie 1948 un

număr de 2150 acțiuni, adică 21,5% din valoarea totală a acțiunilor.

Întrucât reclamanții nu au

individualizat imobilul, sau imobilele, care au constituit activul fostei

societăți L. este necesar a se administra probe în acest sens, eventual o

expertiză tehnică.

Față

de considerentele expuse recursul se va admite, se va casa decizia atacată și

se va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanții F.D. și F.A. împotriva deciziei civile nr.

2405 A din 10 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe spre

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 25 septembrie 2006.