ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1117/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 2 august 2001, reclamantul B.A. a solicitat Primăriei Municipiului București, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea acțiunilor deținute de autoarea sa, B.E. la fosta S.A.R. B.V. și respectiv transformarea acestora în acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital. Întrucât persoana juridică notificată nu a dat curs dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a solicitat obligarea Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată, asupra cererii de restituire formulată prin notificare.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 836 din 22 septembrie 2003, a admis cererea, obligând pârâtul să emită decizie sau dispoziție motivată asupra notificării nr. 668 din 2 august 2001, formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, situație în care acesta este obligat potrivit legii să se pronunțe asupra cererii formulată pe calea notificării.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 25/A din 9 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința și admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a respins cererea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență, că Ministerul Finanțelor Publice nu este persoana notificată iar condițiile incidenței art. 26 din Legea nr. 10/2001, nu sunt întrunite în speță. În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul B.A., susținând în esență că este îndreptățit la restituirea acțiunilor deținute de autoarea sa la B.V., societate care deținea la data naționalizării și alte bunuri, constând în construcții și terenuri.

Recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed. Prin notificarea formulată la 2 august 2001, B.A. a solicitat Primăriei Municipiului București, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma acțiunilor tranzacționate pe piața de capital, pentru cele cca. 200 de acțiuni pe care a pretins că autoarea sa le-ar fi deținut la fosta B.V., nefiind precizată societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate. Cum notificarea nu a vizat restituirea unui bun imobil, preluat abuziv de stat, ci acțiuni, respectiv bunuri mobile incorporale, în mod corect instanța de control judiciar a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.10/2001, ipoteză care ar justifica calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Or, potrivit art. 32 alin. (1) și (3) din lege, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naționalizate prin Legea nr. 119/1948 (cazul în speță) au dreptul la măsuri reparatorii constând în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital. Acțiunile se vor acorda, la cererea persoanei îndreptățite, de către instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale menționată la alin.1. Chiar dacă art. 32 din lege conține prevederi incomplete privind procedura de urmat pentru obținerea măsurilor reparatorii pe care le reglementează, se poate concluziona, prin omologare, a se vederea dispozițiile art. 27 alin. (2), ale aceluiași act normativ, că instituția publică la care legiuitorul face referire poate fi, A.P.A.P.S.

(fost FPS), ministerul de resort sau autoritatea administrației publice locale, în a cărei rază este situată persoana juridică deținătoare. Ca atare, cu toată ambiguitatea redactării textului art. 32 alin. (3) din lege, se impune precizarea că în raportul juridic dedus judecății, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât instituția publică implicată în privatizare, persoana îndreptățită având posibilitatea de a solicita acordarea de acțiuni de la una din societățile comerciale care au preluat o parte din patrimoniul fostei persoane juridice naționalizate sau de la societatea comercială ce a absorbit întreg patrimoniul, indiferent de forma de reorganizare a acesteia. În consecință în mod corect s-a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul B.A. împotriva deciziei civile nr. 25/A din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.