ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1117/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 2

august 2001, reclamantul B.A. a solicitat Primăriei Municipiului București, în

temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea acțiunilor deținute de

autoarea sa, B.E. la fosta S.A.R. B.V. și respectiv transformarea acestora în

acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital.

Întrucât persoana juridică

notificată nu a dat curs dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

reclamantul a solicitat obligarea Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor

Publice să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată, asupra cererii de

restituire formulată prin notificare.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 836 din 22 septembrie 2003, a admis cererea, obligând

pârâtul să emită decizie sau dispoziție motivată asupra notificării nr. 668 din

2 august 2001, formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată persoana

îndreptățită poate chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin

echivalent, situație în care acesta este obligat potrivit legii să se pronunțe

asupra cererii formulată pe calea notificării.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 25/A din 9 ianuarie 2004, a admis apelul

declarat de pârât, a schimbat în tot sentința și admițând excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice a respins

cererea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență, că Ministerul Finanțelor

Publice nu este persoana notificată iar condițiile incidenței art. 26 din Legea

nr. 10/2001, nu sunt întrunite în speță.

În cauză, a declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul B.A., susținând în

esență că este îndreptățit la restituirea acțiunilor deținute de autoarea sa la

B.V., societate care deținea la data naționalizării și alte bunuri, constând în

construcții și terenuri.

Recursul se privește ca nefondat și

urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.

Prin notificarea formulată la 2

august 2001, B.A. a solicitat Primăriei Municipiului București, acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma acțiunilor tranzacționate pe

piața de capital, pentru cele cca. 200 de acțiuni pe care a pretins că autoarea

sa le-ar fi deținut la fosta B.V., nefiind precizată societatea comercială care

a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate.

Cum notificarea nu a vizat

restituirea unui bun imobil, preluat abuziv de stat, ci acțiuni, respectiv

bunuri mobile incorporale, în mod corect instanța de control judiciar a reținut

că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea

nr.10/2001, ipoteză care ar justifica calitatea procesuală pasivă a Statului

Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Or, potrivit art. 32 alin. (1) și (3) din lege, persoanele

care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naționalizate prin

Legea nr. 119/1948 (cazul în speță) au dreptul la măsuri reparatorii constând

în acțiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat

patrimoniul persoanei juridice naționalizate sau cu prioritate la o altă societate

comercială tranzacționată pe piața de capital.

Acțiunile se vor acorda, la cererea

persoanei îndreptățite, de către instituția publică implicată în privatizarea

societății comerciale menționată la alin.1.

Chiar dacă art. 32 din lege conține

prevederi incomplete privind procedura de urmat pentru obținerea măsurilor

reparatorii pe care le reglementează, se poate concluziona, prin omologare, a

se vederea dispozițiile art. 27 alin. (2), ale aceluiași act normativ, că

instituția publică la care legiuitorul face referire poate fi, A.P.A.P.S. (fost

FPS), ministerul de resort sau autoritatea administrației publice locale, în a

cărei rază este situată persoana juridică deținătoare.

Ca atare, cu toată ambiguitatea

redactării textului art. 32 alin. (3) din lege, se impune precizarea că în

raportul juridic dedus judecății, calitate procesuală pasivă nu poate avea

decât instituția publică implicată în privatizare, persoana îndreptățită având

posibilitatea de a solicita acordarea de acțiuni de la una din societățile

comerciale care au preluat o parte din patrimoniul fostei persoane juridice

naționalizate sau de la societatea comercială ce a absorbit întreg patrimoniul,

indiferent de forma de reorganizare a acesteia.

În consecință în mod corect s-a

apreciat că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul B.A. împotriva

deciziei civile nr. 25/A din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.