ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6255/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București sub nr. 3041/2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată

Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței

ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului să emită

dispoziție ca răspuns la notificarea nr. 657 din 2 august 2001 adresată

Primăriei Municipiului București pentru acțiunile de la SC L.A. BUCUREȘTI, care

să fie transformate în acțiuni tranzacționate pe piața de capital în baza Legii

nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 835 din 22

septembrie 2003, Tribunalul București, secția a III – a civilă, a admis

acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să emită decizie sau, după

caz, dispoziție motivată asupra notificării adresată de reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că Primăria Municipiului București nu a răspuns notificării

și nici nu a trimis reclamantei un răspuns de identificare a persoanei

deținătoare.

Tribunalul a considerat că prin

nepronunțarea asupra cererii prin emiterea unei decizii sau, după caz, a unei

dispoziții motivate de respingere, reclamantul nu are deschisă în justiție

calea contestării acesteia, acțiunea fiind inadmisibilă.

Totodată, s-a reținut că potrivit

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situația în care unitatea

deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în

judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând restituirea

în natură sau prin echivalent.

Prin decizia civilă nr. 642/A din 9

decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, a admis apelul

formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat în

tot sentința apelată, respingând acțiunea ca fiind formulată împotriva unei

persoanei fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut, în esență, că față de dispozițiile art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, obligația de a răspunde notificării revenea Primăriei

Municipiului București, căreia i-a și fost adresată, iar nu Statului Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, căruia i se poate solicita, conform alin. (3) al

aceluiași articol, restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin

echivalent, în condițiile prevăzute de text.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul, cu motivarea că, raportat la data publicării în

Monitorul Oficial a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

respectiv 14 mai 2001, a introdus acțiune în termenul de 9 luni în care putea

chema în judecată Statul Român.

Recurentul mai susține că soluția

curții de apel a fost pronunțată cu nerespectarea Legii nr. 10/2001, a legilor

în vigoare și comunității europene.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 303 C. proc. civ.,

recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de

recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304, pct. 1–10 C.

proc. civ.

Art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,

exceptând cazurile prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

Potrivit legii, nu orice nemulțumire

a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii atacate. Motivarea recursului

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia

dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, reclamantul nu s-a

conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 și art. 304 C. proc. civ.,

deoarece în declarația de recurs nu a indicat un motiv din cele prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. și nu a formulat critici care, raportat la soluția

pronunțată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-unul din

cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recurentul nu a invocat nici

un motiv de nelegalitate a deciziei curții de apel care, admițând apelul și

schimbând în tot hotărârea atacată, a respins acțiunea reclamantului ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cum susținerile din cererea de

recurs nu echivalează cu motivarea acestuia, nefiind relevante raportat la

calitatea procesuală a pârâtului, urmează a se face aplicațiunea art. 306 alin.

(1) C. proc. civ. și a se anula procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamantul B.A. împotriva deciziei nr. 642/A/ din 9 decembrie 2003 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2004.