ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6255/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 3041/2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului să emită dispoziție ca răspuns la notificarea nr. 657 din 2 august 2001 adresată Primăriei Municipiului București pentru acțiunile de la SC L.A. BUCUREȘTI, care să fie transformate în acțiuni tranzacționate pe piața de capital în baza Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 835 din 22 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a III – a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să emită decizie sau, după caz, dispoziție motivată asupra notificării adresată de reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Primăria Municipiului București nu a răspuns notificării și nici nu a trimis reclamantei un răspuns de identificare a persoanei deținătoare. Tribunalul a considerat că prin nepronunțarea asupra cererii prin emiterea unei decizii sau, după caz, a unei dispoziții motivate de respingere, reclamantul nu are deschisă în justiție calea contestării acesteia, acțiunea fiind inadmisibilă. Totodată, s-a reținut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând restituirea în natură sau prin echivalent.

Prin decizia civilă nr. 642/A din 9 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, a admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat în tot sentința apelată, respingând acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoanei fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că față de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, obligația de a răspunde notificării revenea Primăriei Municipiului București, căreia i-a și fost adresată, iar nu Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, căruia i se poate solicita, conform alin. (3) al aceluiași articol, restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prevăzute de text.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, cu motivarea că, raportat la data publicării în Monitorul Oficial a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 mai 2001, a introdus acțiune în termenul de 9 luni în care putea chema în judecată Statul Român. Recurentul mai susține că soluția curții de apel a fost pronunțată cu nerespectarea Legii nr. 10/2001, a legilor în vigoare și comunității europene. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform art. 303 C. proc.

civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304, pct. 1–10 C. proc. civ. Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, exceptând cazurile prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii atacate. Motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 și art. 304 C. proc. civ., deoarece în declarația de recurs nu a indicat un motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu a formulat critici care, raportat la soluția pronunțată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recurentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a deciziei curții de apel care, admițând apelul și schimbând în tot hotărârea atacată, a respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Cum susținerile din cererea de recurs nu echivalează cu motivarea acestuia, nefiind relevante raportat la calitatea procesuală a pârâtului, urmează a se face aplicațiunea art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. și a se anula procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamantul B.A. împotriva deciziei nr. 642/A/ din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2004.