ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6255/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6255/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București sub nr. 3041/2003, reclamantul B.A. a chemat în judecată
Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței
ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului să emită
dispoziție ca răspuns la notificarea nr. 657 din 2 august 2001 adresată
Primăriei Municipiului București pentru acțiunile de la SC L.A. BUCUREȘTI, care
să fie transformate în acțiuni tranzacționate pe piața de capital în baza Legii
nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 835 din 22
septembrie 2003, Tribunalul București, secția a III – a civilă, a admis
acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să emită decizie sau, după
caz, dispoziție motivată asupra notificării adresată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de fond a reținut că Primăria Municipiului București nu a răspuns notificării
și nici nu a trimis reclamantei un răspuns de identificare a persoanei
deținătoare.
Tribunalul a considerat că prin
nepronunțarea asupra cererii prin emiterea unei decizii sau, după caz, a unei
dispoziții motivate de respingere, reclamantul nu are deschisă în justiție
calea contestării acesteia, acțiunea fiind inadmisibilă.
Totodată, s-a reținut că potrivit
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situația în care unitatea
deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în
judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând restituirea
în natură sau prin echivalent.
Prin decizia civilă nr. 642/A din 9
decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, a admis apelul
formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat în
tot sentința apelată, respingând acțiunea ca fiind formulată împotriva unei
persoanei fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de apel a reținut, în esență, că față de dispozițiile art. 26 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001, obligația de a răspunde notificării revenea Primăriei
Municipiului București, căreia i-a și fost adresată, iar nu Statului Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, căruia i se poate solicita, conform alin. (3) al
aceluiași articol, restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin
echivalent, în condițiile prevăzute de text.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs reclamantul, cu motivarea că, raportat la data publicării în
Monitorul Oficial a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,
respectiv 14 mai 2001, a introdus acțiune în termenul de 9 luni în care putea
chema în judecată Statul Român.
Recurentul mai susține că soluția
curții de apel a fost pronunțată cu nerespectarea Legii nr. 10/2001, a legilor
în vigoare și comunității europene.
Recursul este nul.
Potrivit art. 302
1
lit. c)
C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate
pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că
motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Conform art. 303 C. proc. civ.,
recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de
recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304, pct. 1–10 C.
proc. civ.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,
exceptând cazurile prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine
publică.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire
a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii atacate. Motivarea recursului
înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia
dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și pe de altă
parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de
judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
În speță, reclamantul nu s-a
conformat dispozițiilor înscrise în art. 302 și art. 304 C. proc. civ.,
deoarece în declarația de recurs nu a indicat un motiv din cele prevăzute de
art. 304 C. proc. civ. și nu a formulat critici care, raportat la soluția
pronunțată prin hotărârea atacată, să permită încadrarea lor într-unul din
cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, recurentul nu a invocat nici
un motiv de nelegalitate a deciziei curții de apel care, admițând apelul și
schimbând în tot hotărârea atacată, a respins acțiunea reclamantului ca fiind
formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cum susținerile din cererea de
recurs nu echivalează cu motivarea acestuia, nefiind relevante raportat la
calitatea procesuală a pârâtului, urmează a se face aplicațiunea art. 306 alin.
(1) C. proc. civ. și a se anula procesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de
reclamantul B.A. împotriva deciziei nr. 642/A/ din 9 decembrie 2003 a Curții de
Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2004.