ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3902/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 882 din 30

septembrie 2003, Tribunalul București a respins acțiunea formulată de

reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului București

și Consiliul General al Municipiului București.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că cererea nu este întemeiată, pentru că în

notificare nu s-au indicat imobilele a căror restituire se cere și nici autorii

reclamantului, pentru a se putea verifica temeinicia cererii.

Prin decizia civilă nr. 527/A din 17

martie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de reclamant, a

schimbat sentința apelată, a admis în parte acțiunea și a obligat Primăria

municipiului București să răspundă reclamantului la notificarea nr. 658/2001.

A fost respinsă acțiunea formulată

în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București.

Instanța de apel a reținut că, prin

acțiune, reclamantul a cerut ca pârâții să fie obligați să-i răspundă la

notificarea adresată Primăriei municipiului București, în temeiul Legii nr. 10/2001,

prin care a solicitat să-i fie reconstituit dreptul de proprietate. Instanța de

fond nu a fost investită să analizeze dacă apelantul este îndreptățit să obțină

despăgubiri.

Reține instanța de apel că, potrivit

art. 3 lit. b) și art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 persoanele

îndreptățite la măsuri reparatorii se pot adresa persoanei juridice deținătoare

a bunului, iar când nu este cunoscut deținătorul notificarea se trimite

primăriei în a cărei rază se află imobilul. Persoana juridică notificată este

obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei

îndreptățite elementele de identificare a acestuia. Or, Primăria municipiului

București nu a răspuns reclamantului la notificarea formulată de acesta.

În privința Consiliului General al

Municipiului București, se reține că acțiunea se respinge, deoarece prin lege

nu este stabilită obligația acestuia de a răspunde la notificare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâtul Consiliul General al Municipiului București,

reprezentat de Primarul general care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susține că în mod greșit a fost admis apelul declarat de reclamant. Arată

recurentul că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 20 pct. 1, 2, 3,

coroborat cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, fiind de recomandare, depășirea lui

poate fi sancționată cu obligarea unității deținătoare la plata de despăgubiri

dacă aceasta este în culpă și persoana îndreptățită dovedește existența unui

prejudiciu.

Aceste împrejurări nefiind însă dovedite,

acțiunea reclamantului este inadmisibilă.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente.

Potrivit actelor depuse la dosar,

reclamantul, care a notificat Primăria municipiului București la data de 7

august 2001, la data de 20 ianuarie 2003 a formulat acțiunea înregistrată la

nr. 403, prin care chemând în judecată primăria notificată și pe

pârâtul-recurent, a cerut ca aceștia să fie obligați să răspundă la notificare.

Prin notificarea aflată la fila 3

din dosarul instanței de fond, reclamantul a susținut că autorii săi până în

anul 1949, au fost acționari la SC B.R. SA București, având un număr de 5400

acțiuni, anexate la cerere și a cerut să fie identificată unitatea care a

preluat activul și pasivul Băncii Române și să i se emită acțiuni la această

unitate.

Aplicând corect dispozițiile art. 26

din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a reținut că numai persoana juridică

notificată (în speță primăria) este obligată să răspundă la notificarea făcută

de reclamant. Prin hotărârea atacată s-a admis acțiunea în contradictoriu cu

această pârâtă, iar Primăria municipiului București, obligată să răspundă la

notificare, nu a declarat recurs.

Acțiunea formulată de reclamant, în

contradictoriu cu pârâtul recurent Consiliul General al Municipiului București

fiind respinsă, acesta nu justifică interesul legitim pentru a declara recurs.

În prezenta cauză recursul declarat

de partea care a obținut câștig de cauză este lipsit de interes, deoarece acest

pârât nu justifică în persoana sa folosul practic de a exercita calea de atac.

Pentru considerentele expuse

recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr. 527A

din 17 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2005.