ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3902/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 882 din 30 septembrie 2003, Tribunalul București a respins acțiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului București și Consiliul General al Municipiului București. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că cererea nu este întemeiată, pentru că în notificare nu s-au indicat imobilele a căror restituire se cere și nici autorii reclamantului, pentru a se putea verifica temeinicia cererii. Prin decizia civilă nr. 527/A din 17 martie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentința apelată, a admis în parte acțiunea și a obligat Primăria municipiului București să răspundă reclamantului la notificarea nr. 658/2001.

A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București. Instanța de apel a reținut că, prin acțiune, reclamantul a cerut ca pârâții să fie obligați să-i răspundă la notificarea adresată Primăriei municipiului București, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat să-i fie reconstituit dreptul de proprietate. Instanța de fond nu a fost investită să analizeze dacă apelantul este îndreptățit să obțină despăgubiri. Reține instanța de apel că, potrivit art. 3 lit. b) și art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii se pot adresa persoanei juridice deținătoare a bunului, iar când nu este cunoscut deținătorul notificarea se trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul.

Persoana juridică notificată este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acestuia. Or, Primăria municipiului București nu a răspuns reclamantului la notificarea formulată de acesta. În privința Consiliului General al Municipiului București, se reține că acțiunea se respinge, deoarece prin lege nu este stabilită obligația acestuia de a răspunde la notificare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat de Primarul general care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că în mod greșit a fost admis apelul declarat de reclamant.

Arată recurentul că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 20 pct. 1, 2, 3, coroborat cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, fiind de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cu obligarea unității deținătoare la plata de despăgubiri dacă aceasta este în culpă și persoana îndreptățită dovedește existența unui prejudiciu. Aceste împrejurări nefiind însă dovedite, acțiunea reclamantului este inadmisibilă. Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente. Potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul, care a notificat Primăria municipiului București la data de 7 august 2001, la data de 20 ianuarie 2003 a formulat acțiunea înregistrată la nr. 403, prin care chemând în judecată primăria notificată și pe pârâtul-recurent, a cerut ca aceștia să fie obligați să răspundă la notificare.

Prin notificarea aflată la fila 3 din dosarul instanței de fond, reclamantul a susținut că autorii săi până în anul 1949, au fost acționari la SC B.R. SA București, având un număr de 5400 acțiuni, anexate la cerere și a cerut să fie identificată unitatea care a preluat activul și pasivul Băncii Române și să i se emită acțiuni la această unitate. Aplicând corect dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a reținut că numai persoana juridică notificată (în speță primăria) este obligată să răspundă la notificarea făcută de reclamant. Prin hotărârea atacată s-a admis acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă, iar Primăria municipiului București, obligată să răspundă la notificare, nu a declarat recurs.

Acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul recurent Consiliul General al Municipiului București fiind respinsă, acesta nu justifică interesul legitim pentru a declara recurs. În prezenta cauză recursul declarat de partea care a obținut câștig de cauză este lipsit de interes, deoarece acest pârât nu justifică în persoana sa folosul practic de a exercita calea de atac. Pentru considerentele expuse recursul declarat de Consiliul General al Municipiului București va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr. 527A din 17 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2005.