ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3190/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La

data de 30 iulie 2003, P.Y. a chemat în judecată Municipiul București, prin

Primarul General cerând, în baza art. 9 din Legea nr. 10/2001, modificarea

dispoziției nr. 1105 din 10 iulie 2003 emisă de pârât și obligarea acestuia

să-i restituie în natură apartamentul aflat la etajul V al imobilului situat în

Municipiul București.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin

sentința nr. 885 din 30 septembrie 2003, a admis acțiunea, așa cum a fost

formulată, de 5 milioane lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin

decizia nr. 166 din 9 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului,

cu motivarea că soluția primei instanțe se verifică a fi legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs,

bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

dezvoltarea căreia a arătat, în esență, că instanța de apel a ignorat apărările

sale în sensul că nu deține bunul solicitat și că acesta se află în posesia SC A.

și a Studioului I.C., ambele unități având sediul în municipiul București. A

cerut respingerea acțiunii.

Recursul este fondat în sensul considerentelor de mai

jos.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în

termen de 30 zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea

deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a

acestei.

Interpretarea rațională și logică a acestui text de

lege, relevă obligația primăriei de a trimite notificarea entității

deținătoare, lucru impus de acțiunea celui îndreptățit (absența pasivității) și

pericolul pierderii termenelor de valorificare a dreptului de restituire a

bunului.

Or, în speță, pârâtul s-a arătat, în mod constant, că

nu are posesia bunului (f.20 din dosar), situație în care instanța de apel era

obligată să facă aplicația art. 129 C. proc. civ. și să pună în dezbaterea

părților incidența, în speță, a dispozițiilor legale reproduse mai sus. Nu mai

puțin, dezbaterea acestui aspect procedural, implica și identificarea

deținătorilor, urmată de o posibilă introducere a lor în cauză, pentru a se da

eficiență dispozițiilor legale menționate.

Așa fiind și întrucât împrejurările de fapt esențiale

ale pricinii au rămas nestabilite, se impune în baza art. 314 C. proc. civ.,

admiterea recursului și reformarea deciziei din apel, cu trimiterea cauzei la

aceeași instanță, pentru rejudecare.

Instanța de trimitere se va conforma dispozițiilor

art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul

București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.166 din 9

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza la Curtea

de Apel București pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie

2005.